Duminică nu am vorbit cu nimeni. Așa s-a nimerit. Nici un telefon primit, nici un telefon de dat. N-am fost la cumpărături, n-am ieșit din curte. Nici cu Șumi, cățelul, nu am avut conversație. Ciudat e că mi-am dat seama de tăcerea aia abia a doua zi. Mă gîndesc că multora li se întîmplă asta.
E un film al lui Scorsese, „New York, New York”, în care De Niro tace 30 de secunde, într-un bar. Nu face nimic, doar tace. E un telefon lîngă el. Am văzut secvența asta de multe ori. De fiecare dată De Niro tăcea despre altceva.
Sînt actor. Asta implică și vorbirea, rostirea cuvintelor. În ultimele luni am jucat puține spectacole. Am și repetat la altele. Nu cît ar fi trebuit, distanțarea ne punea stavilă. Zilele trecute a trebuit să fac o înregistrare pentru anunțul de dinaintea spectacolelor, ăla cu: „ocupați-vă locurile, puneți-vă masca, bla bla…” Începeam cu „Stimați spectatori…” Ei bine, mi-a luat cîteva minute să nu sîsîi. Litera S se pierde cel mai ușor dacă nu o exersezi. Și jur că-n toate lunile de pandemie am exersat-o. Una era ce credeam eu că pronunț și alta era ce se auzea pe înregistrare. Desigur, există tehnici audio care îndepărtează unele disonanțe. N-am vrut să fie folosite. Pînă la urmă a ieșit.
Cu trecerea timpului te (re)tragi înlăuntrul tău din ce în ce mai mult. Rutine, tabieturi… Realitatea din spatele gardului pandemic devine distopică. La tine, înlăuntrul tău, e mai bine, e mai sigur. Chiar și tăcerea are sunetul ei. O știau bine Simon & Garfunkel. Te uiți la filme, joci jocuri, nu mai comunici ca pe vremuri. Și taci. În engleză, „touch” se pronunță „taci”. „Touch” înseamnă „atingere”…
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
