IPOTEZE DE LUCRU – Iulian MAREȘ – Povești de succes

Distribuie:

 

 

Iulian  MAREȘ este unul dintre foștii mei elevi, de care îmi amintesc cu mare drag… Proiectul despre care ne va vorbi aici, prin mai multe povești de succes, povești de viață se numește Balkan Development Support și este o asociație tânără, ce reunește oameni cu experiență, profesioniști în sectoarele lor și creativi în ceea ce fac. Este o echipă internațională, iar obiectivul lor este să contribuie „la dezvoltarea economică, culturală și socială a locurilor unde trăim. Vom aplica lecțiile pe care le-am învățat în timp, ne vom folosi de mijloacele de care dispunem în mod firesc și de resursele pe care le putem accesa direct sau cu sprijinul prietenilor noștri, de acum sau de mâine. Considerăm că abordarea „oameni pentru oameni” e cea mai eficientă și că dezvoltarea durabilă pornește de la identificarea corectă a necesităților individuale și colective, dar solicită și punerea în evidență a perspectivei de satisfacere a fiecăreia. Ne propunem să aducem la un loc resurse și mijloace, pe care să le facem accesibile oamenilor orientați către viitor, caracterizați de onestitate și seriozitate, ce sunt interesați de bunăstarea comunităților din care fac parte.” (Ionuț  CRISTACHE)

 

 

Financial Intelligence a publicat, în două episoade,  interviul pe care Ivan Velkov l-a acordat asociației noastre, pe tema relațiilor economice și politice dintre China și Bulgaria, context în care veți regăsi aspecte care fac referire și la România, și la Uniunea Europeană. Interviul face parte dintr-o serie dedicată expansiunii capitalului chinez în Europa Centrală și de Est, prin care ne-am propus să aducem un plus de claritate asupra acestui subiect mult prea controversat. Mulțumim încă o dată prietenelor noastre de la Financial Intelligence pentru sprijin și lui Ivan Velkov pentru deschidere. Recomandăm lectura, tuturor celor interesați de implicarea Chinei în partea noastră de lume. Republicăm interviul  (integral)  și în Gazeta Dâmboviței, mulțumindu-le și prietenilor de aici pentru colaborarea noastră, deja tradițională…

 

Interviu cu Ivan Velkov: „Ne confruntăm cu lipsa de consistență cu care autoritățile bulgare au întâmpinat delegațiile și pe omologii chinezi”… 

Ivan Velkov este un bun cunoscător al relațiilor sino-bulgare din ultimele trei decenii, legătura sa cu China având la bază nouă ani petrecuți la Beijing pentru studii universitare și de specializare în afaceri. În prezent, ocupă funcții de conducere în organizațiile naționale ce reprezintă sectorul industrial și cel imobiliar din Bulgaria, fiind totodată președintele filialei din țara vecină a FIABCI – Federația Internațională Imobiliară, lector la Universitatea de Economie Națională și Mondială de la Sofia, precum și un om de afaceri cu o solidă reputație.

 

Iulian Mareș:  Vă mulțumesc pentru că ați acceptat să discutăm pe tema relațiilor cu China.

Ivan Velkov: Într-adevăr, e mult mai ușor să vorbim despre asta, deoarece, în general, aspectele pe care China le implică sunt complexe și numeroase, prin urmare e mai dificil să fie explicate în scris.

Iulian Mareș: Vă înțeleg, să încep cu prima întrebare, atunci. În luna iulie 2019, Tsvetan Simeonov, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Bulgariei, a declarat că China Construction Bank lua în considerare intrarea pe piața bancară bulgară. O săptămână mai târziu, Președintele Bulgariei, Rumen Radev, anunța public faptul că a transmis unei instituții bancare chineze, pe care însă nu a specificat-o, invitația de a deschide o filială în țara sa. Ce evoluții au urmat? În ce stadiu se află perspectiva ca o bancă din China să aibă, în premieră, o filială în Bulgaria?

Ivan Velkov: Am făcut parte din delegația oamenilor de afaceri care, sub conducerea dlui. Simeonov, l-a însoțit pe președintele Radev în vizita sa în China de la începutul lunii iunie a anului trecut. Prin urmare, am avut ocazia să aud în mod direct ceea ce au anunțat, în mod oficial, șeful statului nostru și reprezentanții chinezi, inclusiv în cadrul forumului de afaceri de la Dalian, așa-numitul „Davos de vară”. Acolo a fost lansată pentru prima oară, la respectivul nivel oficial, ideea unei bănci chineze în Bulgaria. Totuși, există o întreagă poveste despre băncile chineze care și-ar deschide filiale în regiune, mai ales în Bulgaria, după ce în prealabil ele și-ar fi extins operațiunile, iar această poveste nu e deloc nouă. Era un subiect dezbătut încă de acum 20 de ani, practic de la începutul secolului nostru, dar niciodată nu au fost parcurse etapele necesare pentru crearea unei prezențe pe deplin operaționale a acestora. Niciodată această idee nu a fost un scenariu plauzibil, cu atât mai puțin înainte de era digitală, cea care a permis livrarea pe canale virtuale a multor servicii bancare, fără să mai fie nevoie de prezența fizică a unor funcționari bancari. Ei bine, sectorul bancar din Bulgaria a înregistrat numeroase dinamici de-a lungul ultimelor decenii, inclusiv căderi și ridicări, au fost înființate noi bănci cu capital autohton, multe bănci străine au venit aici, dar nu am avut niciodată o bancă chineză. În opinia mea, acest fapt a însemnat ratarea unei oportunități în perioada în care piața bancară era mai mult decât dornică să primească Investiții Străine Directe, mă refer la un anumit interval de timp dinainte de criza financiară din 2007 și chiar ulterior. Ce încerc să spun este că  Bulgaria face parte din Uniunea Europeană și e unul dintre, cum să mă exprim, este unul dintre membrii mai înceți ai Uniunii, în a prelua și a încorpora orice ar putea ajuta economia noastră, companiile noastre, sectoarele noastre vitale să devină mai competitive. Vezi, în aceste condiții este și mai scăzută probabilitatea să avem parte de o bancă de un astfel de calibru, care vine cu o anumită importanță politică și geostrategică. Deci, nu pot spune că sunt foarte optimist. Din ce îmi amintesc, de fapt a fost o întrebare venită din partea jurnaliștilor prezenți, iar domnul Simeonov s-a abținut să nominalizeze vreo instituție bancară și a spus că doar a avut o întrevedere cu ei, nu că ar fi semnat vreun acord privind deschiderea unui birou în Bulgaria. Instituțiile chineze sunt foarte prudente și preferă să analizeze de câteva ori situația înainte să își ia un asemenea angajament, chiar dacă la întâlnirile oficiale au grijă să arate întotdeauna o abordare pozitivă.

Iulian Mareș: Dar de ce instituțiile chineze sunt așa prudente?

Ivan Velkov: Păi, unul dintre motive derivă din mentalitatea pe care o au în ansamblu toate marile instituții din China, nu numai cele politice, ci și cele comerciale. În cazul unei expansiuni chineze în străinătate, principala sarcină, scopul esențial, misiunea cea mai importantă încredințată de guvern sau de către nivelurile superioare de conducere, toate acestea la un loc. E vorba de un singur lucru, anume să nu facă nicio greșeală. Spre deosebire de modul în care Vestul este obișnuit să facă afaceri, prin competiție directă, afacerile din China și din Estul Îndepărtat se extind încet, pas cu pas, preferând să-și acorde un plus de timp de reflecție pentru a lua toate riscurile în considerare. Din experiența mea personală, ca student în China și ca om care a lucrat în acel mediu profesional aparte, pentru ei, pentru orice companie chineză, fie că e o afacere mică, fie că este o corporație sau o mare companie de stat, sarcina care are întâietate este să nu facă un pas greșit într-un mediu cu care nu sunt familiarizați, într-un loc unde nu sunt bineveniți pe deplin sau nu se simt ca fiind în locul potrivit. În China, în mediul de afaceri chinez, se are în vedere faptul că există o lungă listă de țări și de situații în care nu au fost primiți cu prietenie, cu ceremonii de bun-venit, ci mai degrabă au avut parte de comentarii ostile, în care erau amestecate referințe cu privire la activitățile trecute, curente și viitoare ale Chinei pe tărâm politic și pe cel al afacerilor. Ori, această prejudecată are efecte negative în ambele sensuri și se soldează cu nerealizarea unor parteneriate ce ar putea fi construite pe o bază de încredere reciprocă și pe acele zone economice unde ar fi doar beneficii pentru toate părțile implicate. Sunt câteva exemple în care acest tip de cooperare și de parteneriat de care vorbesc reușesc să genereze unele evoluții la nivel global, nu numai Inițiativa 17+1, ci chiar extinderea solidă a Institutelor Confucius în lume, mai ales în Europa de Est. Dacă vorbim de cultură, de schimbul de idei și abordări în domeniul educațional, atunci, da, expansiunea gândirii chineze și a felului lor de a colabora își găsește ușor un drum prin intermediul acestor canale instituționale, prin teatru, cinema, artă și așa mai departe. Dacă vorbim de afaceri, atunci aș zice că întregul proces avansează foarte încet, din ambele părți.

Iulian Mareș: Mi-ați anticipat întrebarea, pe jumătate, chiar mi-ați răspuns… Totuși, nu putem omite faptul că, după anul 2010, Bank of China și alte bănci chineze cu capital de stat și-au deschis filiale în câteva state din Europa Centrală. În schimb, se pare că a fost necesar să treacă un deceniu pentru extinderea capitalului chinez și către România și Bulgaria. Am în vedere deschiderea unei filiale a Bank of China la București în decembrie 2019 și posibilitatea ca Bulgaria să găzduiască o filială a China Construction Bank. Care ar fi explicația pentru acest decalaj? Cum se face că țările noastre nu s-au „întâlnit” mai devreme cu băncile chineze? Sigur, ați menționat deja prioritatea pe care o acordă siguranței …

Ivan Velkov: Da, e vorba de siguranță, dar în termeni de predictibilitate, nu vorbesc de un pericol sau de un risc direct. Pentru expansiunea capitalului chinez, o piață sigură înseamnă o piață care are un volum substanțial, care e guvernată de o idee foarte stabilă cu privire direcția pe care avansează și unde proiectele pe termen lung, așa cum este extinderea unei bănci, pot fi derulate pe traiectorii de mai mulți ani. În Uniunea Europeană, există astfel de piețe, ce prezintă un istoric de cicluri economice care s-au succedat, iar aceste piețe se potrivesc mai bine cu planurile și cu procesul de luare a deciziilor pe care le au omologii chinezi. Bulgaria, în mod special, dar și România, într-o anumită măsură au potențial, dar le lipsesc prognozele politice și economice care să confere certitudine și încredere, care să fie acceptate într-o analiză la scară largă, așa cum este necesară atunci când e vorba de extinderea unei bănci. Ca să o spun direct, suntem prea mici ca țări luate în parte, iar ceea ce face diferența este doar faptul că suntem membri ai pieței comune a Uniunii Europene, ceea ce ar trebui să citim printre rânduri este faptul că, probabil, nu băncile chineze sunt în fruntea acestei expansiuni, ci mai degrabă ele vin odată cu proiectele pe care le derulează companiile chineze. Dacă există vreo oportunitate pentru realizarea unor investiții în proiecte din domeniile producției, comerțului, transportului sau infrastructurii, oriunde în lume, în Europa și mai ales în Europa de Est, băncile chineze preferă să susțină clienții pe care îi au deja din China, să le sprijine activitățile, nu să deschidă „un magazin gol”, ca să zic așa, iar apoi să aștepte clienți care să le calce pragul. În Bulgaria, nu există un astfel de client pentru băncile chineze, unul mare, ca să fie prezent deja pe piață și care să aibă nevoie de servicii bancare pentru a-și susține activitățile. Probabil că în România perspectiva este mai concretă și de aceea o bancă chineză face primii pași pentru a avea o prezență pe piață. Vedeți, astfel de afaceri, astfel de mari companii chineze reprezintă un factor important pe piețele consacrate din Europa, în Marea Britanie, în Germania, în Belgia, în Olanda … Și din acest motiv, pentru ei este mai ușor să facă un transfer de la o filială locală pe care deja o au băncile chineze undeva în Europa de Vest sau în nordul Europei, către sudul sau estul Europei.     E calea cea mai logică pentru a-și continua expansiunea. Nu stă în firea Chinei să meargă direct pe o piață nouă și acolo să caute clienți, nu e felul chinez de a face afaceri.

Iulian Mareș: Înțeleg, prin urmare, prezența unei bănci chineze pe o piață sau alta depinde de prezența companiilor conaționale.

Ivan Velkov: Da, dar vorbim de mari companii, care operează cu volume imense și care au capacitatea să-și dezvolte prezența pe respectivele piețe. Ei lucrează în mod coordonat și ar trebui să ne așteptăm să vină împreună. se prea poate să existe interesul politic ca un steag al Chinei să fluture în fiecare colțișor de hartă, dar dacă acolo nu există oportunități de afaceri, nu există nicio companie chineză care a demonstrat deja că are succes la nivel local, atunci nicio bancă chineză nu va veni să deschidă nici măcar un birou acolo.

Iulian Mareș: Dați-mi voie să revin la exemplul Bulgariei, în opinia mea, Bulgaria are mai multă disciplină în finanțele publice, comparativ cu România. Pe de altă parte, sunt elemente care denotă preocuparea Bulgariei de a recupera în ritm rapid. De exemplu, Sofia își dezvoltă un concept propriu de Smart City, în cadrul unui proiect demarat în 2019 și care, în mare parte, e finanțat cu capital chinezesc, care vine la pachet cu soluții high-tech și expertiză din China. Un alt exemplu este acela că Președintele Chinei, Xi Jinping, și omologul său bulgar, Rumen Radev, au ridicat relațiile bilaterale la nivel de Parteneriat Strategic. Subsecvent interesului Bulgariei de a dobândi un profil mai înalt în cadrul Inițiativei 17+1, a existat intenția ca Sofia să devină capitala-gazdă a Centrului pentru Parteneriat Global între China și statele Europei Centrale și de Est – o organizație cu rol de consiliere atașată Inițiativei. În cele din urmă, a fost ales orașul  Dubrovnik, chiar dacă inaugurarea acestui centru a avut loc într-o formulă tripartită: China, Croația și Bulgaria. Vă rog să ne spuneți ce anume a făcut diferența între Croația și Bulgaria? A fost vorba de un compromis agreat sau cele două state europene și-au dezvoltat o capacitate comună de a gestiona relația cu China într-un astfel de format?

Ivan Velkov: Aș spune că problema majoră cu Bulgaria, și spun asta cu tristețe și părere de rău, este lipsa de consistență cu care autoritățile bulgare au întâmpinat delegațiile chinezi și pe omologii chinezi. Din păcate, nu am avut o sinergie foarte puternică între instituțiile din țară, iar unele decizii necesare pentru a întreprinde pașii aferenți unui astfel de proiect au fost luate într-un interval de timp mai lung decât ceea ce se aștepta și alte state au profitat de pe urma acestei situații. Cum să spun, s-a muncit foarte mult ca să fie găsit un concept de lucru potrivit Bulgariei astfel încât să ne apropiem în relația cu China. Mai ales în ce privește delegația pe care am menționat-o, cea condusă de președintele Radev.  Președintele nostru sublinia atunci câteva subiecte pe care, de fapt, și le-ar dori pe agenda ambelor părți: o bancă chineză în Bulgaria, o legătură aeriană directă între Sofia și Beijing sau Shanghai, precum și crearea unui hub regional dedicat inovării și bunelor practici. Și  îmi amintesc că toți reprezentanții chinezi dădeau din cap în semn de aprobare… Unul dintre rezultatele acelei vizite oficiale în China, care a fost cea mai fructuoasă pentru Bulgaria în ultimele decenii, a fost chiar semnarea Parteneriatului Strategic pe care l-ai amintit, dar acesta nu e cu mult peste documentele bilaterale care existau deja între cele două state. Cum spuneam, problema este una de angajament din partea guvernului nostru… Și nu mă refer la Președinte, nu mă refer la Primul Ministru, nu mă refer la primarul unui oraș anume sau la conducerea vreunei regiuni. Problema rezidă în ceea ce se întâmplă după discursurile oficiale, după urările de bine pe care ni le adresăm, la nivelul de execuție al anumitor ministere de la Sofia, precum cel al Economiei, al Transporturilor, al Finanțelor și celelalte. Se întâmplă că, după ce semnăm un document oficial sau altul, pe palierul de execuție nu vedem prea mult entuziasm și motivație în a pune în aplicare prevederile respective. Iar atunci când survin întârzieri, oportunitățile sunt pierdute și migrează spre alte state, ici și colo. Croația a fost foarte activă în ultimii ani pe această direcție. Bulgaria are o tradiție mult mai lungă în relațiile sale diplomatice, culturale și în educație cu China, dar în ce privește valorificarea oportunităților economice … din păcate, rezultatele noastre devin tot mai slabe. Am făcut parte din delegația care a mers în China în luna iulie a anului trecut și am văzut ce diferențe mari și cât de profunde au ajuns să fie divergențele pe care le avem noi și, pe de altă parte, chinezii în privința așteptărilor care există, a intereselor, a volumelor în care s-ar putea lucra. Pentru mine și pentru colegii mei bulgari nu a fost chiar o noutate să vedem asta, parcă suntem de pe planete diferite, operăm la dimensiuni diferite, vedem oportunități diferite. Asta ne pune în situația în care ar trebui să lucrăm împreună, ca regiune, prin cooperare între noi, statele vecine, măcar pentru a avea o mărime comparabilă cu scara largă la care acționează companiile, instituțiile și afacerile chineze.

Iulian Mareș: Această lipsă de implicare din partea palierelor executive este o atitudine generală în Bulgaria sau una particulară la adresa Chinei?

Ivan Velkov: Este situația pe care o avem de 20 de ani, nu e ceva particularizat, este doar lipsă de motivație și de profesionalism, nu mă feresc să o spun așa.

Iulian Mareș: Seamănă foarte mult cu situația din România…

Ivan Velkov: Da, îmi pot imagina un oficial sau un om de afaceri chinez stând la birou și având pe masă mai multe rapoarte, pe de o parte unele din Bulgaria, România, Serbia, iar pe de altă parte, unele din Ungaria, Polonia și Republica Cehă. În mod cert, dinamica și volumul corespondenței realizate cu grupul nostru de state nu se compară cu corespondența aferentă celui de-al doilea grup de state. Ca să mă fac mai bine înțeles, vă rog să îmi permiteți să compar, într-un fel, Bulgaria și România. Suntem țări care organizează alegeri, aproape pentru orice, la un interval de doar câteva luni, avem alegeri prezidențiale, alegeri parlamentare, alegeri pentru primării și consiliile locale, iar cei pe care îi alegem să ne reprezinte în administrația publică folosesc aceste scrutine electorale drept scuză ca să nu facă nimic între tot acest timp. În schimb, China are un ansamblu mult mai mare de instituții publice, pentru care alegerile locale, chiar și alegerile prezidențiale, nu constituie un motiv pentru care să se modifice direcția unor lucruri planificate pentru 5, 10, 15 sau 20 de ani în avans și asupra cărora trebuie să lucreze împreună. Sunt alte state, care au o tradiție îndelungată de cooperare cu China, unde schimbările de personal la nivel executiv nu afectează cu nimic foaia de parcurs scrisă și agreată anterior, unde nu contează cine e președinte, cine e prim-ministru, cine e primar și așa mai departe. Dacă o delegație chineză vine și revine în Bulgaria într-un interval de 12 luni, se poate confrunta cu situația în care omologii bulgari sunt cu totul alte persoane decât cele întâlnite premergător, iar jumătate dintre aceștia vor spune „ne scuzați, pentru noi este prima întâlnire, vă rugăm, am putea să reluăm totul de la început?”, ceea ce omoară entuziasmul pentru cealaltă jumătate. În astfel de cazuri, imaginea cea mai elocventă este dată de expresia de pe fața translatorului, căruia sau căreia nu îi vine să creadă că putem fi atât de naivi, încât să declarăm cu seninătate că nu suntem pregătiți, nici de data asta …

Iulian Mareș: Prin urmare, este o „boală” care afectează ambele state, România și Bulgaria. Nu ar fi înțelept să construim organizații dedicate acestui tip de cooperare, care să funcționeze separat de palierele executive ale guvernelor? În sensul să avem instituții specializate în gestionarea relațiilor economice foarte importante.

Ivan Velkov: Categoric da, există mici exemple de astfel de instituții, cum ar fi camerele locale de comerț, Camera de Comerț Bulgaro-Chineză și, mai mult sau mai puțin, câteva organizații de afaceri care au o orientare pro-activă. Acestea reușesc să facă de două ori, poate chiar de câteva ori mai mult decât agențiile de stat sau instituțiile publice implicate în relațiile economice. Desigur, nu mă refer la instituțiile diplomatice. Așadar, există exemple care arată cum anume lucrurile ar trebui făcute, care au personal motivat, care găsesc formule potrivite de lucru și căi de comunicare eficiente și care reușesc să progreseze în mod real. Pe de altă parte, vorbim de afaceri de stat, care au legătură cu deschiderea unei bănci, cu identificarea unei modalități de crea o zonă concretă pentru cooperare. Aceste afaceri de stat necesită aportul tuturor instituțiilor „din jurul mesei”, ca să zic așa, iar în Bulgaria cred că avem nevoie să înființăm un organism care să lucreze direct cu Consiliul de Miniștri sau cu Președinția, deși Președintele are prerogative care privesc activități din afara sferei economice și comerciale.

Iulian Mareș: Da, dar Președintele poate adăuga o greutate politică…

Ivan Velkov: De care este nevoie, mai ales în raport cu China! Președintele ar trebui „să deschidă ușa”, dacă pot folosi această metaforă, însă ulterior prin acea ușă trebuie să și treacă toate afacerile pe relația bilaterală, toate proiectele asupra cărora ar trebui să se lucreze la modul cel mai pragmatic, din ambele părți. Întotdeauna, China abordează foarte pragmatic … dacă Președintele chinez decide un lucru, atunci Primul – Ministru chinez foarte probabil va pune în aplicare decizia respectivă, ori, în țări precum ale noastre, nu e cazul, ba uneori se întâmplă contrariul …

Iulian Mareș: Rivalități politice…

Ivan Velkov: Pentru un chinez, chiar dacă nu vorbim de un funcționar cu atribuții executive de nivel înalt, astfel de situații reprezintă ceva de neînțeles. Îmi amintesc de perioada studenției mele de la Beijing, colegii chinezi mă întrebau: „câți sunteți în Bulgaria, 8-9 milioane? Ar trebui să vă știți unul pe altul pe nume, ar trebui să vă așezați odată toți și să rezolvați toate problemele!”. Iar eu le spuneam: „nu, nu, tocmai asta e problema, că ne știm bine unii pe alții și tocmai de aceea nu ne așezăm împreună, să rezolvăm treaba.” Am avut anumite așteptări, în urmă cu câțiva ani, legate de conceptul Uniunii Europene, anume că Piața Comună a Uniunii este un instrument de importanță existențială, o pârghie care să ridice comerțul și oportunitățile de afaceri în raport cu China, India, Rusia și toate celelalte mari state ce dau formă economiei mondiale. Din păcate, și o spun cu dezamăgire, Uniunea Europeană a rămas în urmă cu abordarea pe care o are în legătură cu aceste afaceri, chiar dacă are comitet ce gestionează oportunitățile circumscrise Chinei și care, dacă țin minte corect, se subordonează direct Comisiei Europene. Este viziunea mea, sigur. Îmi asum următoarea afirmație: orientarea politică a Chinei și-ar modifica obiectivele dacă mediul de afaceri al Chinei ar considera că ar fi mai potrivit să lucreze cu anumite state, pe anumite piețe și mai puțin activ decât cu altele. Nu este deloc situația inversă. Noi ne încredem mai degrabă în acel stereotip care spune că există cineva acolo care le spune ce să facă cu banii și cu oportunitățile de afaceri. Realitatea este că, în ultimele decenii, China s-a construit pe sine ca o economie de piață, bazată pe întreprinderi mici și mijlocii, dar la proporții chinezești, ceea ce pentru noi reprezintă, de fapt, întreprinderi uriașe.

Iulian Mareș: Într-adevăr, sunt proporții diferite…

Ivan Velkov: Dacă întreprinderile mici și mijlocii din China ar avea o percepție unanimă conform căreia este în regulă să vină în Bulgaria și România, ca să demareze proiecte de afaceri aici, și dacă nimeni nu ar avea ceva împotriva acestui scenariu… Nimeni, însemnând un politician sau o instituție… Atunci, acele întreprinderi ar proceda în acest sens numai dacă ar avea o piață atractivă sau dacă decizia aferentă ar avea o logică comercială. Nu ar veni aici pentru cineva le-ar spune să vină. În consecință, noi ratăm aceste oportunități. Singura piață din Bulgaria unde chinezii sunt activi este reprezentată de restaurante și micile magazine cu produse de uz industrial, deschise ici și colo. Nu avem aici investiții mari. Sunt câțiva subcontractori chinezi care lucrează în unele șantiere, dar este mult prea puțin raportat la ce am putea face la întreaga capacitate.

Iulian Mareș: În această situație, înseamnă că are o importanță și mai mare proiectul de a transforma Sofia într-un oraș inteligent (n.n. proiectul a fost lansat în parteneriat cu China).

Ivan Velkov: Da, absolut! Dar acest proiect reprezintă, de fapt, doar o ocazie să lucrăm pe direcția unor oportunități de cooperare din viitor, nu lucrăm pe oportunități actuale. Ca să o spun direct, în prezent vorbim limbi diferite, ne mișcăm cu viteze diferite, în ritmuri diferite, deși pretindem că mergem pe același drum. Proiectul privește schimbul de resurse, de cunoștințe și idei care au o durată îndelungată de viață, mă refer la concepte precum Smart City, orașe ale cunoașterii, era digitală, realitatea virtuală și inteligența artificială. Toate acestea sunt chestiuni ce nu prezintă interes imediat pentru actorii care domină în prezent piața din Bulgaria. Toți știm că aceste lucruri vor veni mai devreme sau mai târziu… În partea noastră de lume, probabil vor ajunge mai târziu decât în restul continentului. În consecință, să lucrăm pe un proiect care privește viitorul nu necesită alocarea multor resurse la acest moment. Probabil, ar trebui să beneficieze de resurse adecvate, ar trebui să i se acorde un anumit volum de greutate financiară și administrative, pentru ca procesul să fie demarat în mod efectiv. Nu putem vorbi deocamdată de implementarea sau de finalizarea acestui proces… Însă, atunci când vom ajunge acolo, vom fi iar în urmă, vom avea o și mai mare întârziere. Oportunitatea pe care o avem acum constă în faptul că soluțiile tehnologice chineze sunt disponibile și sunt deja oferite întregii lumi, iar acest lucru ar putea funcționa ca o bază de cooperare, dacă vom reuși să le combinăm cu inițiativele noastre, locale, de tip cercetare & dezvoltare și cele din categoria start-up. Avantajul este că fenomenul cunoașterii în privința lumii de mâine se manifestă liber și, din fericire, nu într-un mod restrâns, doar în unele zone geografice. Prin urmare, am putea avea o mișcare de proliferare a cunoașterii, desfășurată de-a lungul mai multor generații și răspândită omogen pe hartă, nu localizată numai într-o anumită țară sau regiune.

Iulian Mareș: Totuși, vă rog să ne oferiți evaluarea dumneavoastră cu privire la acest proiect de transformare a Sofiei într-un oraș inteligent.

Ivan Velkov: Da, putem vedea o mulțime de sloganuri frumoase în documentații și toate pretind că Sofia și Bulgaria au în față un viitor luminos. Avem documente strategice, viziuni de dezvoltare, planuri de integrare, proiect de Smart City, orice vrem, le avem pe toate, dar numai ca planuri. Ce nu avem, de fapt, sunt resurse și oameni pe care le mobilizăm astfel încât să înceapă să lucreze concret, ca activități derulate zi de zi. Am fost timp de patru ani vicepreședintele Consiliului Local al Sofiei și am avut pe birou cinci sau șase foi de parcurs strategice pentru dezvoltarea capitalei, foarte frumos puse pe hârtie. Absolut niciuna nu a mers! Una e când ai un proiect de afaceri, un plan de acțiune, când ai oameni responsabili numiți pentru fiecare etapă a acelei foi de parcurs strategice, alta este când nu ai… nimic. Sunt extraordinari de buni la a scrie strategii și nu suntem deloc la fel, când e vorba să livrăm rezultate concrete de pe urma acestora. Deci, ce avem acum la Sofia este începutul unui proces, nu suntem în etapa în care putem susține că există un progres real. Desigur, intențiile sunt foarte bune, dar e mult prea devreme să dăm acest proiect ca exemplu pozitiv. Eu sper să evolueze, să se dezvolte, dar …

Iulian Mareș: Așadar, proiectul nu se derulează efectiv?

Ivan Velkov: Din punctul meu de vedere, un proiect se derulează atunci când are un buget alocat, când sunt numiți oameni care să lucreze în fiecare etapă a sa și când știi clar cine e responsabil pentru pasul următor. Nu există nimic din toate acestea! Există o foaie de parcurs, există un concept general asupra direcției de urmat, dar va fi nevoie de… va fi nevoie de mult timp până când vor fi găsite aceste piese care acum lipsesc din puzzle-ul de care vorbim.

Iulian Mareș: Vă mulţumesc pentru interviu!

Iulian MAREȘ este jurnalist, absolvent de științe politice și, desigur, absolvent de „Carabella” târgovișteană…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie:

alegeri
alegeri
Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro