LUDEX – Șerban FOARȚĂ – De duminică dimineața…

   „Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori ai lumii în care trăim.

 

[ A L A N D A L A ! ]

 

PENTRU COPII ȘI PENTRU RAFINAȚI

 

Chatte blanche, chatte sans tache, Je te demande, dans ces vers, Quel secret dort dans tes yeux verts, Quel sarcasme sous ta moustache.

 

 

Paul Claudel

 

PEISAJ DE MAI

 

Firea, fix după orar,

Haină-şi pune, de Florar;

 

Goală-i, însă (chit că-i gata,

Haina), pe trei sferturi fata.

 

Se muncesc foioasele

Să-şi îmbrace oasele;

 

Câte-un plop se-ncumetă

Să dea frunză umedă;

 

E-un miros, mi-atestă cel

Mai fin nas, de păducel.

 

În lut crud, câte-un bujor

Se împurpură uşor.

 

Stă spanacul verde-nchis

Lângă floarea lui Narcis.

 

Gura cea mai slobodă-i

La lăptuci şi lobodă.

 

Stînjenii-i scot o limbă

Mov cui, între ei, se plimbă,

 

Vreme-n care câte-o nalbă

Şi-a pus rochie rozalbă.

 

Pe păşuni cu fir mărunt

Vacile mînâncă unt,

 

Sorb albine, din paharul

Florii Domnului, zahàrul

 

 

E şi frig, şi cald, cu schimbul,

După cum vrea anotimpul!

 

Tema de-astăzi, în amvonul

Sfânt, e Rhônu-ntâlnind Rhônul,

 

Cărui’ sălci şi plauri, calma

Furie i-o cunosc de-a valma;

 

Apa lui, – să biruie,

Cerul sfânt o miruie;

 

Alpii străjuie,-n sublimul

Arc al lor, Ierusalimul.

 

Lumea-i splendidă şi pentru

Că-i cu fluviu-aceasta-n centru.

 

Filomele, cuci se-ntreabă

Şi-şi răspund într-o arabă.

 

Zvonul omenesc tăcu:

„Te iubesc, poate şi tu!”

 

Lunii-i place,-n cerul mare,

Să cuvânte cu glas tare,

 

Şi, răsfrântă-n iaz, răsună

Cea mai guralivă lună.

 

[Mai 1936]

 

 

Max Jacob

 

PARADISUL ABSTRACT

 

Fiind soarele sub arbori, nu era pic de umbră. Fiind arborii desăvârșiți, nu aveau frunze; iar animalele, fără cusur şi ele, nu aveau păr, nici gheare. Acolo am văzut şi-am auzit. Văzut-am inşi a căror măreţie era candoarea însăşi, astfel încât se tot jucau, netrebuindu-le nimic. Ei se jucau de-a croitoria, de-a muntele de pietate, de-a casa de economii, de-a luptele cu tauri, – iar doamnele erau goale.

Dă-mi foarfecile, draga mea, să tai un fir de aţă, o auzeam pe o frumoasă blondă sau albă în etate de şase secole şi goală-puşcă: fapt care le făcea să râdă cu un râs limpede pe centenarele acelea omnisciente.

Ce-aveţi de gând să faceţi cu fiul Dvs., când are să-mplinească un mileniu?

– Se va juca de-a consilierul comunal, până la majorat; apoi, de-a sfetnicul aulic.