DILEME – Aura CIOBOTARU – O privire asupra lumii care arată și ascunde în același timp

Despre spațiul în care totul rămâne încă posibil… Ce sunt convingerile noastre și cum ele ne influențează viața? Ce sunt credințele noastre? De unde provin și cum se formează convingerile și credințele noastre? Există oare ceva constant în toate aceste căutări, în încercările noastre de a găsi un sens și de a înainta către un scop? Conțin toate acestea și un obiect neschimbător? Dar, oare, noi am dori să știm ce se află, într-adevăr, în spatele lor, sau  poate, mai bine să menținem tăcerea? Sau, altfel spus, vrem să trăim într-un spațiu în care, dincolo de acestea toate, totul rămâne, încă, posibil?

Uneori credințele sau convingerile noastre pot să fie piedici ori limite, alteori punți care ne leagă de scop, alteori impulsul prim care ne ghidează și ne orientează acțiunile și viața, cu alegerile pe care le preferăm.

Cum ar fi dacă, atunci când ne aflăm într-o situație ce nu poate fi sub controlul nostru, sau al cărei deznodământ nu îl putem prevedea, am lăsa la o parte aceste convingeri? Cum ar fi să privim sau să așteptăm, fără teama de a pierde ceva? Aceasta ar însemna că indiferent de un rezultat la un moment dat, ce ne dorim și așteptăm nu se găsește și nu se formează doar din reflectarea propriilor noastre convingeri generale. Dar, oare, noi putem avea acces la cele mai adânci niveluri ale minții noastre, la cele mai profunde credințe?

Cel mai adesea, tocmai ele stau la baza atitudinilor, așteptărilor, aprecierilor și răspunsurilor noastre în fața vieții. Și dacă am avea acces la ele, aceasta ar schimba cu adevărat ceva pentru noi? Oricare ar fi răspunsul, el pare să își piardă relevanța în fața marilor momente, trăiri sau alegeri radicale. Există, oare, ceva mai presus de ele care ne ghidează în cele mai mari căutări, atunci când ne confruntăm direct cu sensul existenței noastre? Putem, deci, vedea ce se află în interiorul cutiei? Cât timp cutia rămâne închisă, pentru mine totul rămâne posibil. Ambele variante ale unei situații, ambele scenarii rămân la fel de reale, în mod egal.

Filosofia ne menține tocmai în această sferă, a ce nu poate fi cuprins sau determinat total. Ea ne cultivă starea de surprindere în fața lumii pe care o privim – o lume care „arată”, cât și „ascunde”, pe rând, dar în același timp, tainele ei.

 

Aura CIOBOTARU  este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, din Târgoviște…