Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea.
4 septembrie… Faptul că o dronă rusească a reușit să atingă biroul lui Oleksandr Poklad, şeful interimar al SBU, e un mesaj clar: o putem face, Rusia dispune de capacitatea de a pătrunde în spațiul puterii centrale de la Kiev, nu mai există sanctuare absolute, nici măcar în centrul capitalei și în proximitatea structurilor care coordonează războiul. O adevărată bornă în evoluția războiului chiar înainte de vizita emisarilor americani la Moscova şi la Kiev.
*
5 septembrie… Statele Unite caută o ieșire nu oricum, ci una controlată, dintr-un război în care obiectivele nu au fost atinse. Și nu numai din războiul din Ucraina ci și o redimensionare a prezenței în Europa. Dar atunci când un centru imperial își reduce implicarea, apar centre regionale, semi-imperiale, care încearcă să ocupe spațiul creat. Aceste puteri mai mici își proiectează influența nu aidoma SUA ci prin rețele de dependență. În Europa, primul candidat la acest rol este Germania. Pentru Berlin, vechea formulă strategică s-a încheiat. Modelul german de după Războiul Rece s-a bazat pe trei elemente: energie ieftină din Rusia, protecție militară americană și acces liber la piețele globale. Războiul din Ucraina a rupt primul pilon. Retragerea relativă americană pune sub semnul întrebării al doilea. Iar competiția cu China pune presiune asupra celui de-al treilea. Germania trebuie să se reinventeze. De aceea, transformarea sa militară nu este doar o reacție la Rusia. Este încercarea de a transforma puterea economică în putere strategică. Sprijinul acordat Ucrainei, dezvoltarea industriei de apărare și producția comună de drone cu rază lungă de acțiune fac parte dintr-o nouă arhitectură. Cele 5.000 de drone dezvoltate pentru Kiev, capabile să lovească la distanțe de până la 1.500 de kilometri, nu reprezintă doar un instrument militar. Ele reprezintă un mesaj politic: Germania vrea să demonstreze că poate furniza securitate. Că are legitimitatea să fie un centru de gravitație european bazat pe industrie, tehnologie și infrastructură militară.
*
6 septembrie… Nu pot să nu observ anumite «permanențe ale istoriei», spre a folosi expresia dragă marelui istoric Gheorghe Brătianu – dacă criza economică germană își vede rezolvarea în complexul militaro-industrial, exact ca la începutul anilor 1930, ambițiile regionale ale Turciei creează dependență (a se vedea vehiculul Cobra, asamblat la Mediaș, excelent cantitativ dar ultradependent de piesele de fabricație turcești, fără posibilitatea de substituție din lanțul industriei auto din România) dar prezintă avantajul interesului pentru o Marea Neagră funcțională și găsirii unei soluții diplomatice în Ucraina.
*
9 septembrie… Entuziasm pe tema raportului Heritage Foundation… Observ că sunt multe surse româneşti citate, îndeosebi la cooperarea economică dar nu numai. Profesorii mei de metodologie istorică îmi spuneau că înainte de a lectura ceva începem cu analiza surselor bibliografice – acestea reprezintă o hartă de orientare în text. Unele zone de interes economic nu sunt tocmai aliniate. Pe partea militară, este interesantă propunerea ca forțe româneşti să înlocuiască trupele britanice din Polonia astfel încât acestea din urmă să fie duse în Țările Baltice. Mă bucur că a apărut pentru că ne arată care sunt direcțiile de acțiune pe care le urmăm, alături de unii parteneri americani, în raport cu SUA, cu alte cuvinte pentru a convinge SUA să rămână angajate aici.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
