„REFLECŢII MINORE – FII DEMN” De Dan Puric (o pledoarie pentru libertate și demnitate)
RFLECŢII MINORE +-Prof. Iacob Alexandru
“ FII DEMN”
De Dan Puric
(o pledoarie pentru libertate si demnitate)
Mi-a căzut de curând în mână cartea lui Dan Puric „FII DEMN!”după ce-i citisem „ CINE SUNTEM „şi
„OMUL FRUMOS” . N-aş fi vorbit despre această carte, lăsând-o să rămână doar o delectare personală
cu ideile unui om de spirit , profund ataşat unor valori în care crede nestrămutat. Talentatul om de tea-
tru dar şi de condei transpune în cărţile sale în care şi-a adunat o parte din conferinţele şi interviurile
sale o infinită sete de libertate şi de demnitate. Manifestând o neţărmurită iubire fată de tară şi neam,
ortodox şi regalist convins, Dan Puric îmi apare ca un căutător al dimantului pur în grămada de nisip a
mizeriilor pe care istoria recentă ni le pune în faţă. Umorul său suculent, tonul băşcălios,biciuitor la
adresa „mărunţilor”politicii noastre,vâna puternică a credinţei sale în valorile neamului, verbul său
fierbinte,zumzetul metaforic al exprimării sale îl fac iubit de cititorii şi ascultătorii săi. Dan Puric are
marele dar de a insufla credinţă şi încredere celor cărora li se adresează.Ştie să ne dezvăluie, după cum
însuşi mărturiseşte,“sensul vietii, al morţii şi al suferintei. Simţi în spusele sale flacăra vie a credinţei.
Ele propovăduiesc bucuria ofilind deznădejdea şi neîncrederea. Vioara cugetării sale are darul de a
transforma durerea in bucurie şi urâtul în frumos. E o luptă ,în cartea lui Dan Puric, cu privirea
înceţoşată a unora care nu văd decât faţa umbrită a lucrurilor anulând frumosul din viaţă.
Citez brutalitatea întrebării unui astfel de individ adresată autorului cu referire la volumul „OMUL
FRUMOS”: „ Dom’le, dunneata ai scris cartea aia cu „omul” ala „frumos”? Unde ai vazut dumneata
oameni frumosi in tara asta?contina el ,ca eu de mă trezesc si până ma culc văd in jurul meu numai
jigodii”.Răspunsul pus in gura unei bătrâne cade înţelept şi necruţător: “Există,bre,dar nu+i vezi
dumneata.”
Apare deseori în această carte metafora lumânării, simbol al luminii şi al credinţei capabilă să înlăture
întunericul din mintea şi din sufletele noastre. Simtomatice sunt cuvintele puse iarăşi în gura
unei bătrâne înţelepte: “Lumânarea pote să facă ceea ce soarele nu poate…Poate să lumineze pe
întuneric.”Rar am întâlnit o mai biciuitoare analiză metaforică a comunismului şi a securismului ca în
istorioara -parabolă din interiorul volumului „FII DEMN „ intitulată „Gâştele”. E o admirabilă
îngemănare de Franz Kafka şi George Orwell cu o viziune finală mai optimistă.
Există,afirmă autorul în alt capitol al cărţii ,oameni care-ţi urâţesc viaţa şi oameni care ţi-o
Înfrumuseţează. Dan Puric face parte,indiscutabil din cea de-a doua categorie, cartea sa „FII DEMN”
Fiind o pătimaşă pledoarie pentru frumos şi demnitate.
Mi-a căzut de curând în mână cartea lui Dan Puric „FII DEMN!” după ce-i citisem „ CINE SUNTEM „şi „OMUL FRUMOS” . N-aş fi vorbit despre această carte, lăsând-o să rămână doar o delectare personală cu ideile unui om de spirit, profund ataşat unor valori în care crede nestrămutat. Talentatul om de teatru dar şi de condei transpune în cărţile sale în care şi-a adunat o parte din conferinţele şi interviurile sale o infinită sete de libertate şi de demnitate.
