Unui om Dumnezeu i-a dat o slujbă bună și bine plătită, dar el nu credea. Apoi, cu voia lui Dumnezeu a cunoscut o femeie frumoasă, pe care a luat-o de soție, dar el tot cârtea împotriva lui Dumnezeu. Femeia, rămânând însărcinată i-a făcut un copil frumos, acesta a crescut bine, era sănătos, deștept și primul la învățătură în clasa lui, dar omul tot nu credea. Apoi a moștenit case și pământuri, Dumnezeu sporindu-i averea, dar el tot nu credea. Și a căpătat de la Dumnezeu și alte daruri, dar el tot se îndoia. Până într-o zi, când omul nostru s-a îmbolnăvit. Și, văzând că nici femeia, nici casa, nici averea, nici faima de care se bucura nu-i folosesc când e bolnav a început să creadă…
*
Ce mâncau românii acum o sută de ani (istoria pare să se întoarcă pe mesele noastre): știr, podbal, frunze de sfeclă, hrișcă, mei, bob, ulei de cânepă, jufă sau julfă (din sămânță de cânepă, semăna cu brânza) și tocmagi. Dintr-o carte despre bucătăria țăranului român, scrisă de un învățător de țară, iată o sugestie de început al secolului XX, pentru masa domnilor de azi: la felul întâi, se ia o bucată de mămăligă rece (hrincă), se taie felii, se prăjește pe ambele părți, pe jeratic, se dă cu sare, se dumică într-o strachină, peste ea se toarnă apă rece, se amestecă bine și se mănâncă. În fine, asta a fost friptura. La felul al doilea, vă propun o poșircă, se face din fructele fierte, din care s-a scos palinca, amestecate cu mămăligă. Iar pentru felul al treilea, serviți șușoiu! În apa fierbinte se bagă pâine tăiată mărunt, sare și brânză. Merge și fără brânză, pentru cei care postesc și se pregătesc de curățenia spirituală. Dacă nu ajunge, pentru desert vă sugerăm titirim cu apă rece. Se iau fărâmăturile de mămăligă rece, se amestecă cu apă și, ce iese, mănâncă omul lihnit de foame. Recepție la Cotroceni, e o sugestie…
*
Gândurile despre ciori sunt mai de demult, dar orașul meu e tot atacat de ele, seară de seară… Păsările, despre ele vorbim, ca să nu apară vreo confuzie! Temute, disprețuite, ironizate, vânate, dar învingătoare… Sunt numite maestre ale supraviețuirii în lumea păsărilor, există 120 de specii răspândite în toată lumea, iar în România trăiesc opt asemenea specii. Sunt omnivore, mănâncă orice, fără mofturi, chiar și hoituri și gunoaie și sunt sedentare, de felul lor. Nu se tem de oameni și depun între patru și șapte ouă. Singura viețuitoare care are proporția dintre creier și corp mai mare decât a ciorilor este omul. Cioara e una dintre singurele viețuitoare, cu excepția maimuțelor, care sunt capabile sa se recunoască pe sine, dacă se văd într-o oglindă. Au puterea să survoleze câmpurile unde urmează să se desfășoare o bătălie. Au chiar și o zi respectată în calendarul popular, Moartea Ciorilor este una dintre zilele de marți, din ultima săptămână dinainte de lăsarea secului de carne. Ciorile din România s-au înmulțit foarte mult în ultimii ani, au devenit un factor de dezechilibru ecologic. În Luncanii Ludușului, în vreme de primăvară târzie, se face tocăniță din ciorile tinere.
Facebook
WhatsApp
TikTok
