Motto: „Îmi plac oamenii cu o singură față, Tu ești unul dintre Ei”
Mi-am înșelat poezia cu o femeie, îmi cer iertare!
În liniștea așteptării te sorb din priviri, ești o splendidă încântare. Ochii tăi strălucesc în ziua devenită o superbă linie melodică a dansului miresei. Ce armonie, ce refren, ce sărbătoare! Undeva în orașul fericirii ne așteaptă masa pregătită pentru clipa neegalei emoții. Degetele se ating într-un joc al seducției, clipa pare un balet de pe scena răsăritului de soare.
– Doamne, dă-ne iertare!
„Arunc” o privire pe coapsa imaginației, desenez pe șervețelul alb o cărare pe unde să pot ajunge la buzele roșii din fotografia albului sărbătorilor trăite într-o ideală poveste.
– Ce pot face să-mi fii mereu răsărit?
Te privesc și nu-mi pot dezlipi privirea de pe chipul tău, munte de iubire, stâncă din înălțimea visului meu. Totul e lumină, o feerie de lumini din ochii care ard la gândul plecat în camera albă, pe alba filă de pe o pagină din viață. Pasiunea are un nume, e sofisticat numele, vine din val, dintr-un val înspumat de nerăbdare, dintr-o mare, mare iubire, neegalată nici chiar de egalul dintr-o furtună a trupurilor, flux-reflux spre oceanul sufletelor, spre magia răsăritului dinspre apus. Îmi ești tare dragă, zi sosită cu iubita mea, izvor de cleștar! Te voi lua cu chirie, la mine în suflet, dimineață albastră, te voi înveli cu așternutul visului și te voi dezmierda pe puiul de pernă din mintea mea.
– Hai, hai, vino în ziua devenită promisiune a logodnei din grădina soarelui răsare, aici, acolo, departe sau aproape, rază de soare.
– Vin scânteie din ochii negri, din calea luminii neorbitoare!
E atâta liniște în gama sol major a melodiei scrise pe suflet! E un duet al inimilor născute dintr-o iubire interzisă, ceva ce nu seamănă cu altceva, e o imagine a unei alte lumi, o lume imaginată într-o idee, într-un ideal dintr-un virtual calendar. E Săptămâna Mare și-mi cer iertare pentru tot ce am greșit. În cămara sufletului meu sunt cele mai frumoase sentimente, le dăruiesc acelora care știu să le prețuiască, să le dea mai departe semenilor, celor dragi. Eul din mine a iubit și iubește sinceritatea și loialitatea. Nu-mi plac oamenii cu două fețe, micimea și trădarea. Iubesc femeia, Ea este pictura celui mai frumos tablou din viață, este sensul existenței mele, fără iubirea Ei aș fi o gară pustie, un tren care merge spre nicăieri, înspre niciunde.
– Mulțumesc „locomotivă” a ființei mele!
Se cerne seara prin sita cerului, o opresc pentru o clipă în agenda minții, o înrămez într-o fotografie a dragostei și-i împachetez dorul într-o eșarfă de mătase. O port la gât, pretutindeni o admir, Ea este metafora din poeme, din trăire și gând. În ceasul venit cu grabă am poftit la masă negraba, împreună am înțeles frumusețea clipelor trăite. Din chemarea femeii a apărut o stare, starea scorpionului rebel dintr-o iubire, neuitarea dintr-o zare. Femeia timpului este însăși neuitarea, este Eul meu, acel Eu care face întregul, fecunditatea iubirii, esența Ei, ne întunericul, starea.
– Ce este pentru mine, femeia?
– Naștere, renaștere, iertare, Ea, Măria Sa, este prezentul.
– Eu, nu aș fi fost fără Ea!
– Reverență, divină fecunditate!
Pășesc în urma ta, femeie de vis, calc în urma ta pe urmele pașilor tăi și sunt mândru că ești viață, că ești viața mea. Destinul meu este scris de femeie, Ea m-a ajutat să fiu ceea ce sunt și, sunt, sunt o carte, sunt un semn, chiar semnul de carte. Eu sunt ca să fiu cuvântul dintr-un rând, un rând dintr-o carte, o poveste cu tine, femeie din aceeași carte. Tu ești o frază, eu sunt un cuvânt, amândoi suntem la locul potrivit, suntem virgulă, suntem punct. Punct și de la capăt, noi suntem o propoziție dintr-o viață, dintr-un ceas care arată ora exactă.
Vali NIȚU este jurnalist, poet, eseist și redactor-șef al revistei Impact…
Facebook
WhatsApp
TikTok
