- Poezii de mai… De acum zece ani…
Nu există experiență
ceea ce ai simțit cu acuitate nefirească la cinci ani,
apoi la doisprezece, la șaptesprezece și la douăzecișicinci,
asta resimți, rătăcit în hotel ca într-o hrubă cosmopolită,
și la șaizeci de ani tocmai bătuți pe nicovală…
nimic nu există cu adevărat pe lume decît o aspră, dar umedă
ca o apă în care te îneci, o nesfîrșită singurătate.
Și nu există experiență în asta, nimeni nu este expert sau doctor,
nu există învățătură și nici vreo înțelepciune veche nu există,
pentru că nimic altceva nu există cu adevărat – în afara
nemiloasei fiare a singurătății, cu ghearele înfipte în tine
precum dinții vîrcolacului în carotidă…
- Prima pagină…
Poetul a revenit la tonul vituperant, pamfletar, care îl prinde poate chiar mai bine. L-am haiducit de pe site-ul Cațavencii, cum procedez îndeobște. Lectură plăcută tuturor!
Vă rog!
Ce-a prorocit pe vremuri Baba Vanga
va apărea pe cer cu slove roșii.
Rasputin o să-și lustruiască ranga
la 9 Mai cînd vor cînta cocoșii.
De bietul Putin va-ntreba o dronă
cu ochi albaștri-ntunecîndu-i văzul,
urmează Cavaleria Polonă
să pască-n Piața Roșie ovăzul.
Vulcanii-au primit ordin să se-aprindă,
apele tulburi procesează mîlul,
un prunc cu corn se joacă în oglindă
zicînd că tatăl lui e Cernobîlul.
Virusu-și va schimba și el căciula
să umble teleleu cu feribotul,
Nea Nicu și savanta rapandula
se-ntorc unde prostimea pune botul.
Și Coana Europa-i o vițică
pe care azi o călătresc văcarii,
Zeus iubește altă bucățică
dar tot ar mulge-o din motive varii.
Vă rog, în veacul ăsta sifilitic,
să-mi dați, dac-ați putea, în cap cu DEX-ul
că la bulgari voi cere-azil politic
să-mi schimb degrabă numele și sexul.
- De la prieteni…
Sorin Mitulescu: Hoțul de ciocolată (proză)
Am primit o nouă povestire de la sociologul Sorin Mitulescu, nu de multă vreme convertit la proză. O povestire atașantă, cu umor, care mie mi-a căzut bine duminică dimineață, sper că și celorlalți cititori. Lectură plăcută tuturor!
Hoțul de ciocolată
De la o vreme domnul Ionaș, pensionar deja de câțiva ani buni, aducea acasă împreună cu restul cumpărăturilor făcute la supermarketul din colț, câte două tablete de ciocolată. Mereu două, dar de diferite feluri: când Kandia sau Primola (cu cremă), când Dark 85% sau mai puțin, când Poiana și așa mai departe. Doar că doamna Ionaș, soția nu mânâncă ciocolată fiind diabetică cu vechime și nici domnul Ionaș nu se omoară cu dulciuirile. Dacă era după el, ar fi preferat oricând un păhărel de coniac unei prăjituri la cafea. Așa că soția îl tot întreba și se tot mira, ce e cu ciocolata asta pe la ei prin dulapuri sau în cămară.
-Las-o acolo îi spunea soțul, i-o veni vremea, mai apare un nepot, mai dai de pomană pentru morți, om vedea…
Dar într-o dimineață când doamna Ionaș coborî din apartament nu știu cu ce treabă, vecina de la parter îi ieși în față:
-Doamna Ionaș, vreau să vă zic ceva. Știți, aseară am fost la supermarket că mi se terminase uleiul și aveam nevoie și am mai mers printre rafturi să văd ce să mai cumpăr de mâncare și în fața mea îl văd pe domul Ionaș soțul dumneavoastră. Am vrut să îl strig, vecine ! ce faci ? …dar m-am abținut în ultimul moment că mi s-a părut că nu știu ce tot făcea acolo lângă raionul cu dulciuri și pe urmă mi-am dat seama că îndesa ceva în buzunare la hanorac și apoi s-a uitat în jur și cred că m-a vazut și pe mine, dar s-a făcut că nu mă cunoaște și a dispărut apoi printre alte rafturi. Eu mi-am văzut de treabă, am mers la casă, am plătit și m-am îndreptat spre blocul nostru. Pe drum m-a ajuns dl Ionaș din urmă, mergea repede-repede, și am văzut că avea doar o pâine în mână, nimic altceva și parcă era preocupat de ceva, nu m-a salutat nici de data asta când a trecut pe lângă mine deși de obicei e un om politicos și s-a dus grăbit-grăbit către casă, parcă îl gonea cineva de la spate. Mi s-a părut ceva ciudat și am vrut să vă spun, să știți că poate are dânsul vreo suferință, vreun necaz și nu se știe de el, Doamne ferește.
Doamna Ionaș o asculta și pe măsură ce vecina îi povestea, începea să o ia cu călduri și mintea îi mergea când spre amintirea unor scene din trecut, când spre unele din viitor, încă neîntâmplate dar perfect posibile cât de curând. Parcă îl și vedea pe bărbată-su (ditamai inginerul fusese și el la vremea lui, șef de secție la o fabrică din București) înghesuit la ieșirea din magazin de body-guard și încă vreo două vânzătoare și făcut cum le venea la gură, hoț nenorocit și încă altele sau poate și mai rău chemat vre-un echipaj de poliție să-l ducă la secție și să-i facă proces verbal de amendă. In fine oricum, ar ajunge de râsul cartierului, oamenii din bloc ar comenta fiecare că ce bătrân nenorocit, auzi domnule fura din magazin, nu l-ar mai răbda pământul. Moartea îl caută pe-acasă și el în supermarket la dat cu jula. Acum înțelegea ce era cu cele două ciocolate cu care venea el acasă de câte ori avea drum pe la supermarket, două pentru că băga una într-un buzunar și una în celălalt și apoi trecea fluierând prin dreptul casei de marcat sau plătind doar o pâine sau un borcan de muștar ce îl trimisese ea să cumpere. Și culmea era că nimeni din casa lor nu mânca ciocolată dar de ce i se pusese lui pata pe acest produs, și de ce simțea dorința să o facă mereu și mereu și parcă era conștient că risca foarte mult, mai ales la vârsta lui, dar tot nu se oprea, asta nu putea înțelege. Ce l-o fi apucat așa deodată ? Și cum ar putea să-l oprească să o mai facă în continuare ? Știa că o simplă discuție cu el nu ar fi fost de ajuns, probabil că ar fi și negat nu ar fi recunoscut nici în ruptul capului că lua ciocolata fără să o plătească. Iar la vre-un doctor sigur nu ar fi acceptat să meargă pentru așa ceva. Nu vedea nici o ieșire și era foarte îngrijorată.
Și totuși ceva neașteptat se petrecu în cartier, de parcă ar fi existat undeva un protector atotputernic al hoților de ciocolată. Nu la multe zile după ce doamna Ionaș aflase cumplita veste, supermarketul din colț puse un anunț în vitrină, că de luni magazinul se închide. Și de fapt Șefii lanțului respectiv mutaseră magazinul într-o locație nouă, mai potrivită și renunțaseră la vechiul loc care și așa era așezat în apropierea altor două magazine concurente și nu prea mai avea multă vânzare. O asemenea știre fu imediat preluată și comentată acasă de doamna Ionaș:
-Ai văzut, i-a spus soțului, au închis magazinul nostru și am auzit că l- au închis pentru că le-a lipsit marfă la inventar. Acum, cel puțin una dintre vânzătoare și o casieră sunt în anchetă, am auzit eu, povesti femeia. Cred că se va lăsa cu pușcărie cel puțin pentru una dintre ele sau măcar își vor pierde serviciul.
Domnul Ionaș nu comentă prea mult, dar pe fața lui se citea îngrijorarea și regretul. Se gândea că vinovatul pentru ce se petrecuse în magazin nu era decât el, hoțul încă neprins de ciocolată. Și cum era milos din fire, îi spuse agitat soției că el ar vrea să le ajute pe cele două și că se gândește să ducă la magazin ciocolatele care stau nedesfăcute la ei în cămară.
-Chiar dacă le-am plătit – zise el, tot nu le mâncăm, se strică acolo degeaba, mai bine să le ducem poate se mai acoperă lipsa din gestiune, spunea acum domnul Ionaș cuprins de remușcări.
-Nu, să nu faci asta îi răspunse soția, ar putea să creadă că tu ești cel care a furat din magazin și să te ancheteze și pe tine. Poate fi periculos. Eu zic să nu te bagi.
La care domnul Ionaș păru că înțelege și că este cu totul de acord.
-Mai bine ar fi – continuă soția să nu te mai duci la cumpărături măcar o vreme, să nu care cumva să te bănuiască cineva pentru cine știe ce . Mai bine merg eu la cumpărături….iar ciocolata o păstrăm pentru vre-un nepot sau poate când o să dau de pomană pentru morți…
Trecuseră deja vreo două-trei săptămâni, domnul Ionaș nu mai mergea la supermarketurile mai îndepărtate. O lăsase pe doamna să-și cumpere ea ce avea nevoie urgent de la un butic de la parterul blocului sau dacă erau mai multe de luat, o însoțea cuminte și cu un pas în urma ei, trăgând căruciorul încărcat. În schimb, își făcuse un nou obicei, împrumuta regulat cărți de la biblioteca de cartier.
Acum doamna Ionaș urmărea cu atenție situația cărților din propria bibliotecă. Era hotărâtă că dacă va vedea că apar cărți noi (dar nu tocmai noi) în biblioteca lor, să deschidă din nou o discuție și să-l îndemne pe domnul Ionaș să urmărească mai multe filme pe Netflix și pe you tube și să nu-și mai piardă vremea cu cititul care, se știe, a spus și la televizor, la Realitatea 3, după o anumită vârstă poate dăuna sănătății.
- Semnalări amicale…
Antologia trilingvă a poetului Daniel Marian
Daniel Marian este un autor care scrie – și mai ales publică – mult, foarte mult. Dacă nu ar fi talentat și nu ar scrie foarte bine, aș spune că este industrios, așa voi spune că este foarte productiv, cumva pe structură nichitiană, emană mereu poezie. De cele mai multe ori, îi și iese, uneori nu, dar acesta este riscul structurii. Într-o discuție pe mail, am aflat de la poet că, de-a lungul vieții, a scris circa 17.000 de poeme. Acum, s-a gîndit că ar fi momentul unui bilanț după această lungă etapă foarte productivă. În urma bilanțului, a reținut aceste 82 de poeme care alcătuiesc antologia trilingvă a cărei apariție o semnalez – tabloul periodic al sentimentelor ◊ the periodic table of feelings ◊ le tableau périodique des sentiments (Editura Casa Cărților, Baia Mare, 2026). 82 de poeme alese din circa 17.000? Nu văd cum s-ar fi putut face o selecție mai drastică! Am citit o bună parte din cărțile publicate pînă acum de Daniel Marian și îmi pot da seama că antologia ar fi putut cuprinde de cîte ori mai multe poeme decît acum. Dar aceasta a fost voința poetului și poate că a gîndit bine, s-ar putea spune că a păstrat esența esenței. Poemele reținute nu sînt datate, așa că nu-mi pot da seama ce și cît a reținut din volumele anterioare. Dar dacă, printr-un fel de catastrofă, ar dispărea celelalte volume și un cititor nu ar avea la îndemînă volumul de față, ar concluzia fără să comită o eroare că Daniel Marian este un poet foarte bun. Am citit și echivalările în engleză și franceză, sînt de calitate, m-au convins, așa că voi aminti și traducătorii. Versiunea engleză aparține Danielei Bullas, iar cea franceză este realizată de Danielle Danoux. Pentru mine, această recentă apariție editorială datorată lui Daniel Marian a fost o mare surpriză plăcută. Sper să se întîmple la fel cu toți cititorii!
Alternanțe, An XIV, 2 (51), aprilie 2026
Tocmai am primit de la poetul Eugen Popin vestea – și linkul – că a apărut numărul de primăvară al excelentei reviste de cultură pe care o conduce. Am avut vreme să răsfoiesc și să și citesc o parte din contribuții. Dar mai am! Ca de obicei, oferta nu este doar foarte generoasă, ci și de o excelentă calitate. La această ediție, colaborează: Zéno Bianu, Dorin Tudoran, Andrei Zanca, Miron Kiropol, Liviu Antonesei, Mircea Petean, Dorin Stefănescu, Magda Ursache, Mircea Bârsilă, Nicolae Silade, Mircea Pora, Mirela Roznoveanu, Paula Bârsan, Rainer Maria Rilke, Diana Cârligeanu, Rosemarie Haineș, Geo Galetaru, Ioana Toff, Bianca Marcovici, Sonia Elvireanu, Camelia Opriţa, Renate Done, Dan Floriţa-Seracin, Serban Chelariu, Alex Oprea, Mihaela Malea-Stroe, Mihai-Andrei Lazăr, Ivan Pozzoni, Hans Dama, Herbert-Werner Mühlroth, Clelia Ifrim, Dragos Niculescu, Mihai Merticaru, Eugen D. Popin. Am mai primit și vestea că lui Eugen tocmai i-a apărut un roman la editura clujeană Limea, dar despre asta voi vorbi mai pe larg peste cîteva zile, după ce voi citit romanul. Deocamdată lectură plăcută a revistei. Vă reamintesc că numele autorilor de pe pagina la care trimite linkul sînt linkuri active care trimit la contribuțiile autorilor.
http://www.revista-alternante.de/html/revista.html
- Rîdem din răsputeri…
Un episod nou desprins din amplul grupaj primit de la furnizorul nostru special Virgil Glăvan din Canada. Enjoy!
– Bine, mă Bulă, acum că ai aflat cine este ăla cu care se vede nevastă-ta, de ce nu îl nenorocești, cum ziceai? întreabă un prieten.
– Eh, eu sunt un om răbdător, calm… aștept, răspunde Bulă.
– Aștepți? Ce aștepți?
– Aștept să iasă cu unul mai mărunțel…
***
– Domnule Bulă, aveți recomandare de la vechiul loc de muncă?
– Desigur, ei mi-au recomandat să-mi caut de lucru în altă parte!
***
Cu maşina în service:
– Domnule Bulă, e grav!
– Cât de grav?
– Cum să vă zic: Dacă mașina dumneavoastră ar fi fost un cal, v-aș spune să-l împușcați.
***
– Ștrulă, am fost la doctor!
– De ce, Bulă?
– Pentru că mă durea spatele în fiecare dimineață, când mă trezeam.
– Și ce a zis?
– Să mă trezesc numai pe la prânz.
***
După un pescuit norocos, Bulă se pregătește să frigă un pește la grătar.
– Nu crezi ca înainte de a-l frige ar trebui spălat? spune mama sa.
– Mereu îmi pui întrebări anapoda. De ce să-l mai spăl? Nu a stat toată viața lui în apă?
***
Bulă, proaspăt contabil, se prezintă la un interviu:
– Aș dori să mă angajez, nu am experiență, dar învăț repede și sunt creativ!
Patronul se gândește și spune:
– Ei bine, îți dau o șansă. Avem un debitor. Dacă obții de la el suma pe care ne-o datorează, te angajăm!
A doua zi Bulă se întoarce victorios cu suma.
– Fenomenal! Cum ai reușit?
– I-am spus că dacă nu ne plătește, mă duc la ceilalți creditori și le spun că ne-a plătit!
***
După un chef „cu prelungiri”, Bulă ajunge acasă către dimineață. Ia telefonul și formează cu mare greutate numărul sefului său:
– Alo, dom’șef… Vă rog să mă iertați, dar astăzi n-o să pot veni la serviciu. Sunt răcit cobză, de abia mai vorbesc…
– Îmi dau seama, dar nu-ți face griji inutile! Azi e duminică!
***
Mama lui Bulă: „Să faci ce vrei la tine acasă, când te vei însura!”
Nevasta lui Bulă: „Bulă, unde te crezi? Nu ești la maică-ta acasă, să faci ce vrei”
***
Bulă și noua lui iubită, pe o bancă, în parc. Tânăra îi spune:
– Bulă, deși suntem de doar două săptămâni împreună, eu am gânduri serioase cu tine.
– Și eu, draga mea..
– Când o să ne căsătorim, o să avem doi copii: un băiat și o fată.
– Dar de unde știi tu, draga mea?
– Pentru că amândoi sunt la țară, la mama.
***
Bulă la ora de dirigenție…
– Numim hoț pe cel care ia proprietatea altuia, explică profesorul.
– Bulă, tu nu ești atent, se pare!
– Ba da, domnule profesor chiar sunt.
– Atunci spune-mi, ce aș fi eu dacă ți-aș scoate din buzunar 10 RON?
– Vrăjitor, domnule profesor, asta ați fi.
***
Bulă:
– Părinte, îmi sfințești și mie apartamentul?
– Câți metri pătrați are?
– Părinte, eu vreau să-l sfințești, nu să-l zugrăvești!
***
– Bulă, s-a întors fiica ta din Italia?
– Da, Ștrulă, ieri s-a întors, după 5 ani de stat în Milano.
– Și nu ți-a adus nimic? Un cadou, un suvenir, ceva?
– Ba da, Ștrulă, cum să nu?! Duminica viitoare îl botezăm.
***
– Bulă, simți mirosul de cafea?
– Nu, Bubulino. Deloc!
– Nici eu, du-te repede și fă două!
***
Învățătoarea îl întreabă pe Bulă:
– Dacă ai 10 lei și îți dau încă 10 lei, câți bani ai?
Bulă răspunde:
– 10 lei, doamnă!
– Cum așa?
– Păi, eu nu iau bani de la nimeni, că sunt băiat cinstit!
***
La ora de anatomie, Bulă este întrebat de profesoară:
– Ia, să-mi spui tu măi Bulă dacă inima are picioare?
– Are, doamna profesoară.
– Dar cum așa, măi, Bulișor?
– Păi… treceam aseară pe sub fereastra dumneavoastră și am auzit când cineva vă spunea: „inimioară, desfă picioarele”…
***
Într-o zi la scoală, profesoara îi întreabă pe copii:
– Ce este mare și roșu?
Bulă:
– Un camion pentru pompierii!
Profesoara:
– Nu e Bulă, dar îmi place cum gândești.
Vine și rândul lui Bulă și spune:
– Ce este rotunda, cu capul roșu, cu par la un cap și se scoate și se bagă în gura mereu?
Profesoara țipă la el:
– Bulă, noi nu vorbim aici așa!
La care Bulă răspunde:
– O periuță de dinți, dar îmi place cum gândiți.
***
Ora de fizică. Profesoara întreabă:
– Bulă, ce este un an lumină?
– Un an lumină este 12 facturi de curent, doamna profesoară!
***
– Am trecut-o pe Bubulina în telefon „Nuțu Cămătaru”.
– De ce, Bulă?
– Pentru că, de fiecare dată când mă sună, vrea bani.
***
– Bulă, ne vedem în faţă la Carrefour, pe la ora 18:00?
– Ok, dar cum o să te recunosc?
– Sunt nevastă-ta, fustangiule!
***
Bulă este foarte neascultător la grădiniță. Mama lui îi spune:
– Bulă, dacă nu înveți să te comporți, o să te schimbăm cu un copil bun!
– Nu vă cred…
– De ce nu ne crezi, Bulă?
-Păi cine ar fi tâmpit să schimbe un copil bun cu unul rău?
Patru bancuri diferite de la patru furnizori, care vor fi divulgați pe parcurs…. Enjoy!
Aceasta-i întrebarea! (Septimiu Chelcea)
-Iubitule, mă iubești?
-Da…
-De ce mă iubești?
-Vezi că te întrebi și tu?!
Misiune imposibilă! (Ion Fercu)
Era odată un bărbat care alerga pe o plajă din California. A găsit o sticlă. S-a jucat cu dopul și a ieșit un duh. Duhul a întrebat:
-Spune repede, om mizerabil, ce vrei să fac ca să mă pot reîntoarce în sticlă?
-Aș vrea să merg în Hawaii. Poți să constuiești o autostradă pînă acolo?
-Nu, a răspuns duhul, este prea dificil, drumul este prea lung. Nu ai o dorință mai ușoară?
-Aș vrea să înțeleg femeile, poți să mă ajuți, a spus bărbatul…
-Cîte benzi să aibă autostrada?, a întrebat duhul după ce s-a gîndit puțin…
Viață periculoasă (Liviu Scutaru)
Un bărbat se destăinuie unui prieten:
-Cartierul în care locuiesc e din ce în ce mai nesigur și periculos: spargeri, furturi, nevastă-mea a trebuit să angajeze pe unul care să stea în dulap și să-i păzească hainele. Ba, în plus, ăsta stă în pielea goală, să nu i le fure și pe ale lui!
Sfatul înțeleptului (Willy Shalev)
-Ca să trăiești liniștit, evită idioții…
-Dar cum să recunosc un idiot, sensei?
-Foarte simplu: un idiot știe tot, a trăit tot, se pricepe la tot.
-Și cum îmi dau seama?
-Păi, nu te ascultă cînd vorbești, nu acceptă sfaturi, te contrazice la orice ai de spus, te corectează, îți explică orice.
Sigur, pe de o parte, nu mă omor să public rețete culinare, pe de alta, au trecut și Crăciunul, și Paștele, și mulți sfinți însemnați cu roșu în calendar… Dar cum rețeta propusă de prietenul nostru Virgil, tocmai din Toronto, este perfectă, iar sărbătorile își vor relua ciclul, mă gîndesc să n-o ratăm. Poftă bună! Sorry, enjoy!
Cum să gătești corect sarmale:
- Cumpără carne, varză, orez și pălincă.
- Bea un pahar de pălincă.
- Amestecă orezul cu carnea.
- Bea un pahar de pălincă.
- Îndeasă carnea în frunzele de varză.
- Pune sarmalele pe foc și bea un pahar de pălincă.
- Verifică dacă scade apa.
- Mai pălincă un pahar.
- Lasă orele pe sarmale vreo două focuri.
- Pălincă-te un pahar.
- Ia aragazul de pe oală.
- Lasă aragazul la răcit.
- Pahar de pălincă mănâncă.
- Bea smântâna cu farfurie în sarmale.
- Somn!
De la furnizori diferiți, care vor fi divulgați pe parcurs, cîteva haiducite din media. Enjoy!
Atitudini și fapte (Septimiu Chelcea)… Optimistul a inventat roata; dar nici pesimistul nu s-a lăsat, a inventat roata de rezervă!
Discursul lui Micușor din 9 Mai (Alex. Cristorian, Cațavencii)… „E trist. E atât de trist, că nici nu-mi dau seama: Nicușor Dan a evoluat sau a involuat spre poziția unui președinte suveranist? Că apucăturile le are.”
Cauză și efect (Liviu Scutaru)… Am citit o carte despre consecințele nefaste ale alcoolului și m-am speriat rău… Începînd de azi, nu mai citesc nici o carte!
Parada… (Septimiu Chelcea)… – Cât a durat parada de 9 Mai de la Moscova?/ – Putin, foarte putin!
Lăuda-te-ar Victor Ponta! (Pinocchio însuși)… În timpul vechiului regim, cea mai dură injurie adusă un scriitor era: „Lăuda-te-ar Eugen Barbu”! În zilele noastre cam așa stau lucrurile laudele aduse de Victor Ponta: „Discursul Președintelui de Ziua Europei a fost «declarația de independență» a României față de rețeaua de «reziști – sorosiști – haștagi – useriști» care a dominat România în ultimii 10 ani”. Nu m-ar mira ca Ponta să se ceară premier! Prea a trecut la limbi mătăsoase la Micușor în ultimele zile!
Aceasta-i întrebarea! (Cezar Straton)… Bună ziua, Domnul doctor, sînt însărcinată cu un alt bărbat, dar locuiesc cu soțul meu. Aș vrea să știu dacă, avînd relații intime cu el tot timpul, bebelușul n-ar putea să-i semene?
Ghinion! (Willy Shalev)… Odată în viață am fost și eu pe drumul cel bun, dar era aglomerație, așa că m-am întors.
Viața, viața… (Septimiu Chelcea)… Dacă viața nu îți zîmbește, zîmbește-i tu, ca să-i faci în ciudă!
Ce mai poți spune?! (Liviu Scutaru)… -Iubito, ai spus că știi să gătești, dar habar n-ai!/ -Dacă începi cu d-astea, următorul iaurt ți-l prăjești singur!
Țări și izbînzi! (Emanuiel Pavel)… În Rusia, fiecare cui e o rachetă! În America, fiecare bucată de hîrtie e un dolar! În România, fiecare kkt e un politician!
Somn ușor, Nicușor! (Codruța Kovesi, procuror european)… N-am fost niciodată un fan al Codruței din pricina anticorupției orientate politic, dar cînd o nimerește, nu pot sări peste ea: „Cu siguranță funcția de președinte al României este o funcție dificilă, stresantă, obositoare. Îi doresc președintelui mult somn, un somn bun. Țara are nevoie de el să revină în formă bună”.
Am mai auzit una! (Melania Trump, Media, LA)… La o ceremonie dedicată mamelor soldaților americani, Doamna Trump a afirmat: „Cei mai mulți îl cunosc pe soțul meu ca pe un comandant suprem puternic, însă empatia lui depășește această funcție și conturează un lider grijuliu”. Audiența tăcută pînă atunci a izbucnit în hohote de rîs, inclusiv întîia Doamnă. Bun, publicul rîdea de cît de puțin își cunoaște MT soțul după decenii de căsătorie, dar ea de ce rîdea?!
Puterea proștilor (Emanuiel Pavel, după George Carlin)… Niciodată să nu subestimezi puterea proștilor, mai ales atunci cînd sînt adunați într-un grup mare!
Nu sînt de acord! (LA)… Un prieten mi-a spus ieri că politrucii noștri sînt niște rahați cu ochi. Nu sînt de acord. Dacă ar avea ochi, ar vedea în ce rahat mare au băgat țara asta! Se vede treaba că stau rău și cu simțul odoratului…
Un grupaj și altfel decît „bulismele” cu care ne răsfață – și mai am în rezervă – de la Virgil, Canadezul nostru devotat. Enjoy!
***
Maria și Leana, la o poveste:
– Mărie, tu ai făcut dragoste cu Ion din prima seară când l-ai cunoscut?
– Da.
– Păi, n-a fost cam devreme?
– Nu, că era după miezul nopții.
***
Ion a plecat în vacanță la munte. Când a ajuns, a început să plouă. A plouat și a doua zi, a plouat și a treia zi și încă șase la rând. Atunci îl întreabă pe recepționer:
– Ce se-ntâmplă, aici toarnă cu găleata mereu?!
– Nu, desigur că nu. Iarna ninge…
***
– Măi, Ioane. Ție îți plac babele?
– Nu! De ce mă întrebi?
– Ți-a sunat telefonul și scria „Babe”!
***
Într-o noapte, pe la ora 2, vine Gheo’ la Ion și începe să bata de nebun la geam. După vreo jumătate de oră iese Ion adormit și întreabă:
– Cine-i?
– Io, Gheo’!
– Ce vrei mă, la ora asta?
– Ioane, ai vopsea verde?
– Nu!
– Bine. Și pleacă.
După vreo doua ore, când tocmai ațipise Ion, iar bătăi în geam.
– Cine-i?
– Tot eu, Gheo’!
– Și acum ce mai vrei?
– Ți-am adus vopsea verde!
***
Discuție intre un colonel și un sergent:
– Soldat, du-te și udă florile din curte…
– Dar plouă afară dom colonel.
– Nu-i nimic, îți iei umbrela.
***
M-am dus la doctor pentru un control de rutină. Asistenta m-a întrebat:
– Câte kilograme aveți?
M-a urcat pe cântar. Arăta 80.
– Ce înălțime aveți?
– 175 de centimetri.
M-a măsurat apoi a mormăit: 160, mai exact. Apoi mi-a verificat tensiunea și mi-a zis:
– Să știți că tensiunea e cam ridicată!
– Normal că e ridicată! m-am rățoit la ea. Când am venit aici eram înaltă și slabă. Acum sunt scundă și grasă!
***
– Iubito, uită-te ce vreme frumoasă este afară și tu stai în bucătărie și speli vasele!
– Și ce ar trebui să fac?
– Să ieși afară să-mi speli mașina!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
