EDITORIALUL DE MARȚI – Gheorghe SCORȚAN – Habarniștii noștri, dacă nu sunt fuduli, nu sunt proști destul…

   Tot mai mulți dintre români se simt de-a dreptul vexați de nepriceperea de care au parte în ceea ce privește gestionarea de către ai noștri guvernanți a bunurilor și treburilor publice. Deși este limpede că, aflați în funcțiile în care au fost cocoțați – unii dintre aceștia fiind aleși de către noi, să ne reprezinte, vezi Doamne, alții fiind numiți în tot felul de poziții decizionale de cei din prima categorie – mersul lucrurilor în societate arată că au dat dovadă, cu toții, de un dezinteres greu de explicat pentru oamenii de rând. Căci, ai califica ca fiind habarniști, în chestiunile de interes public, în mod cert nu ar fi o exagerare. Dovezile sunt grăitoare în acest sens. Proști (?), par să fie însă doar la o privire superficială. Căci, după cum știm, au dovedit o mare grijă să se încropească. Pe ei înșiși, dar și pe apropiații lor. Și majoritatea o fac  și o vor face cu succes.

   Este, din nefericire, un proces care va continua, fără doar și poate. S-ar părea că, potrivit unei logici a topoganului, suntem dependenți de traiectorie. Nimic nu indică vreo schimbare a regimului potrivit căruia evoluează lucrurile.

   Să luăm doar două spețe, din mulțimea celor care s-au abătut asupra plaiurilor mioritice: criza energetică amplificată de secetă, la care am putea adăuga prelungirea crizei politice, datorată, în principal, orgoliilor partidelor care au fost la putere în ultimele decenii.   Pocnindu-ne, parcă dintr-o dată, criza energetică, împricinații noștri guvernanți se arată surprinși de amploarea dezastrului. Cică, Dunărea, lipsită de suflu patriotic, a cam secat din pricina absenței ploilor, speriate de harababura climatică pricinuită de Super El Nino. Realitatea este ocolită cu abilitatea șmecherului. Ori, este de notorietate faptul că, acționând prostește, guvernanții noștri s-au grăbit să închidă capacități de producere a energiei pe bază de cărbune, fără să le înlocuiască. Pupincuriști, de felul lor, reprezentanții noștri nu s-au ostenit, precum al altor state europene, să negocieze unele dintre exagerările climatice care au bântuit, în ultimii ani, birocrația bruxellesă. Dimpotrivă, habarniștii noștri au plusat într-un pur stil stahanovist. În timp ce, deocamdată, după cum se știe, fără capacități de stocare, doar cu eoliene și fotovoltaice nu se poate produce energie în bandă. Concluzia? Habarniștii care ne guvernează, probabil, nu au fost vizitați nici măcar de o picătură de bun simț în chestiune, căci, după cum lesne se poate observa, de vreo expertiză în domeniu nici nu poate fi vorba. Fără îndoială, pentru acești domni contactul cu realitatea este un proces care exclude orice consultare cu profesioniști, experți etc. Ca să nu pomenim că pentru habarniștii noștri spațiul public este nesemnificativ. Adică, locul în care se dezbate, nu doar se combate. Așa cum se poate proceda cu ușurință în spațiul virtual. Cei care se mai pricep, atâția cât au mai rămas pe coclaurile autohtone, sunt ignorați. Este deja un reflex cultural. De pildă, autorul PNNR, posesor al unui fel de inteligență solipsistă, extramundană de-a dreptul, deși părea că ar poseda o minimă capacitate de judecată, și-a imaginat, ca să vezi tupeu, că este suficient de „dăștept” ca să nască – ocolind expertiza, spațiul public, dezbaterea – un proiect care are consecințe asupra unei întregi societăți. Nu doar asupra a ceea ce s-ar putea petrece în arealul lungimii nasului…

   În paranteză fie spus, ceea ce am descris mai sus a ajuns să se constituie într-un fel de trăsătură definitorie a orizontului spiritual al celor care au tupeul să se înghesuie în fruntea bunurilor și politicilor publice. Ba, mai mult, dominând spațiul public autohton, au constituit germenii unei culturi a ceea ce, pentru mulți dintre semenii noștri, ar însemna însăși politica. Pentru aceste exemplare umane, ceea ce ar trebui să se numească politică, de fapt, nu reprezintă decât exercitarea îngustă a unor partizanate gălăgioase, proprii unor găști formate de indivizi aglutinați în vederea obținerii de foloase. Că așa stau lucrurile, este suficient să ne amintim doar lucrurile care ne fac să ne fie rușine că suntem români. Și sunt o mulțime!

   Deși România prezintă toate datele unei societăți aflată în dificultate, ălor noștri habarniști s-ar părea că puțin le pasă. Deși în numele patriei sunt tocite o groază cărămizi, de-a-tâtea lovituri date în piepturile lor de zeloți, ai noștri politicieni, probabil, nici nu au realizat că „țărișoara” lor fost la un pas de retrogradare în categoria „Junk”. Și suntem doar păsuiți câteva luni. În fudulia lor, politicienii noștri nu fac decât să acceseze, fără încetare, nesfârșitul lor capital de prostie, de lipsă de empatie pentru semenii lor, în cele din urmă. Altminteri, nu s-ar putea explica comportamentul lor iresponsabil. Și toate aceasta, fără îndoială, se petrec nu din pricina străinilor, cum cred unii dintre politicienii aflați în prezent pe valul simpatiei populare, ci datorită unei slabe valorizări a celorlalți compatrioți. Este ceea ce, în cele din urmă, explică proasta gestionare a bunurilor și treburilor publice exercitate de către cei care ne guvernează. Și au pretenția de o face și de acum încolo! Căci, vrem nu vrem, românii, cu politicienii pe care au pariat, și vor paria, au consolidat, împreună, un adevărat reflex cultural în privința politicului. Ori, un atare reflex, din nefericire, ne arată că încă nu suntem capabili să structurăm cu adevărat o comunitate politică capabilă de autodezvoltare. Mai trist este că în absența „degetului” arătat de la Bruxelles, în mod cert, am fi ajuns într-o situație și mai dificilă.

   Corifeii partidelor noastre politice, drept dovadă, imperturbabili, surzi la somațiile realității, continuă să se joace de-a războiu’, trasând linii roșii peste o societate care are cu totul alte așteptări. Deloc întâmplător, mulți dintre români se vor orienta spre alte azimuturi politice. Și o vor face sub același regim al unei nevoi abstracte de control al lucrurilor. Similar nevoii de religiozitate. Ceea ce face ca, din nefericire, în opțiunile și alegerile lor politice, românii să rămână sub semnul aceleași gândiri necritice, dictată de tot felul de afecte. Așadar, manipulabilă! Păguboasă, de-a dreptul…

Gheorghe SCORȚAN este sociolog și un foarte cunoscut cercetător în domeniul științelor sociale…