CĂRȚILE PRIETENILOR DE LA GAZETĂ – Sabin Alexandru RUSU – Piese de joc, Editura Bibliotheca, septembrie 2026

Un strop de ploaie în cafea

   Sabin Alexandru RUSU avea puțin peste 14 ani, era un tânăr romantic și visător și a fost prietenul nostru – junior la Cultura din Gazeta Dâmboviței. Între timp, el este deja absolvent de ASE, a studiat și la London Metropolitan University și continuă să scrie alături de noi.

În urmă cu mai bine de zece ani, Sabin Rusu scria despre „Viața la 14 ani”. S-a întors la noi, acum, ca un tânăr iubitor de limbă română și gânditor maturizat în anii care au trecut. Atunci el scria că „îngerul şi Dracul au coborât pe Pământ. Şi ploua tare, dar lor nu le păsa. Şi au dansat acolo, între stejarii bătrâni, în tăcerea pădurii. Au dansat în ploaie ca şi cum ar fi fost ultimul lor dans. Şi o lume întreagă a privit. Iar ei s-au simţit infiniţi. Dumnezeu a strigat şi a fulgerat, iar Satana a cutremurat Pământul. Lumea a luat-o razna. Iar Îngerul şi Dracul s-au sărutat. Un fum încins s-a ridicat la cer dintre buzele lor. Dracul a luat foc, iar Îngerul a fost încercuit de o spirală de pene albe”…

Acum el scrie, cu îngândurare și, uneori, cu multă tristețe, despre anotimpurile care nu se mai termină cu zâmbete. Sau poate că da, se regăsesc…

Cartea lui a apărut de curând și azi, de ziua lui – 19 septembrie, i-am pregătit o surpriză. Această primă carte…

Îi spunem la mulți ani și reamintim aici una dintre poeziile lui…   (Ionuț  CRISTACHE)

 

 

 

19:09

 

acum un sfert de secol

a existat iubire

iar eu astăzi visez

tot la iubire

 

iubire între oameni

între oameni și natură

iubire într-o lume unită

unde nu există granițe

nici ură

nimic sus

și nimic jos

doar acest pământ

plin de oameni care se iubesc

 

niciun război

sau foamete

ori fugă după bani

nimic care să ne dezbine

ci doar dorința

de a iubi

pe cel de-aproape

și pe cel străin

 

un sfert de secol mai târziu

și mă poți numi tot un visător

dar știu că nu sunt singurul

iar dacă recunoști aceste cuvinte

s-ar putea să fii și tu unul

 

 

Împărtășiri

 

Fiecare scriitor desfășoară, dezleagă în spațiile gândite, închipuite, scrise de el, anumite întinderi, iar de-a lungul lor anumite cuprinderi, forme și feluri de a-și concepe și adăuga imagini sau stări, de a-și pune în completările necesare creșterii lor tot ce se poate alătura, mai departe rămâne în această alipire și în sclipirile ei, rituri de trecere, momente din care autorul nu se mai poate scoate prea mult, dar cu ajutorul cărora povestea (de)scrisă crește și acaparează, își extinde teritoriul, domeniul luptei în ale cărui spații își poate conserva poveștile, cuvintele lor, împreună cu stările și trăirile lui aduse odată cu scrierea lor în apropierile care se lasă revărsate în lume de această neobosită și de neoprit vâltoare. Toate aceste elemente ale poveștilor, ale poeziei încurajează proximități care anulează oricare îndepărtare a cititorului de ce este scris până aici, dându-i astfel la o parte armura, acest efect care îl poate păstra la distanță de orice fel de împărtășire și de toate provocările ei.

Sabin Alexandru Rusu face în așa fel ca toate aceste mișcări, adăugări și completări să se vadă și să se simtă în felul cum îi sunt aranjate, dispuse și făcute să se împărtășească mesajele în aranjamentele scrise în/de aceste Piese de joc, în desenul desfășurat în această carte ce are în corpul ei mereu, întotdeauna o poveste nouă, una pe care o lasă să cadă în lume ca pe o întotdeauna proaspătă provocare și mai multe încercări ale lui de a se așeza în câmpul acesta divers al literaturii, al tuturor cuvintelor care încap în corpurile crescute de ea, în acela al imaginilor și stărilor ei. Aici, în Piese de joc, Sabin Alexandru Rusu ne propune și își propune altceva, face ca vocile lui să se așeze cât mai altfel, cât mai diferit și divers decât până acum, dar și cât mai intens, cât mai aproape de porțiunea, de lumea lui interioară, interiorizată, de aceea intuită, dar care se lasă mai greu să fie văzută și își propune să fie apropiată, împărtășită și înțeleasă. S-a așezat așa, aici pentru a se vedea cât mai bine, pentru a înțelege ce se vede și pentru ca această expunere să poată fi scrisă, desfăcută în cuvintele care îi pot desăvârși întregirea, creșterea, coerența. Toate se lasă spuse artistic, în plein air, chiar

Sub cerul liber, privind stelele….,

și ne invită astfel să atingem împreună cât mai mult din ce se lasă apropiat de această contemplare, iar fiecare dintre rezultatele acestei intime împărtășiri să nu se rezume la păstrarea ei, ci la continuarea călătoriei abia începute, la dezvăluiri pentru care Sabin Alexandru Rusu își pregătește cititorul continuu, ca și pentru a-l (a)duce în cât mai multe dintre adâncimile încăpute, păstrate în poveștile și poemele lui.

Poezia desface spațiul lumii, se (a)prinde iar Sabin Alexandru Rusu menționează în cuvintele ei stări și reprezentări plastice ale (i)realității care stă, care rămâne așezată în aceste cuvinte, dar și fiecare destrămare și mai departe așezare a lor în corpul care se face în continuare, care crește și tot crește dând pe afară fiecare dintre aceste (între)vederi și viziuni ale autorului. Toate sunt păstrate în formele calde ale prospețimii propice acestor posibilități de a se materializa vizibil, intens în țesătura poveștii care le ține în desfășurările ei, și în fiecare mod de a-și exprima și de a și le face vizibile împreună cu trăirile, căutările, cu adăugările lor, toate aceste completări necesare (con)ducerii cititorului, celui care se apropie până spre limitele care îi pot accepta fiecare dintre aceste împărtășiri și ordinea spunerii, expunerii și explicării lor, fiind făcuți cu toții martori ai fiecărei desprinderi și a fiecărei împărtășiri (cu)prinsă în stările și cuvintele lor.

ce chestie ciudată

pe măsură ce crești

timpul nu pare

să se miște cu adevărat…

Sunt amestecate multe dintre datele certe ale timpului existent cu cele incerte ale timpului rămas memorat în amintirile care nu se lasă mutate sau transportate în teritoriile închise ale uitării, ale încuierii definitive în cuferele ce vor rămâne de tot încuiate. Putem să trăim și să înțelegem toată această țesătură a poveștilor și a poeziei care crește, care se amplifică și se revarsă dincolo de ramele și tiparele ei odată ce ne adăugăm firesc întregii atmosfere desfăcută special de Sabin Alexandru Rusu pentru a ne facilita accesul la fiecare dintre aceste negocieri dintre timpuri și vremuri, dintre amintirile hărăzite să rămână și această nouă viață a lor, această nouă, continuă așezare în cuvinte, în istoriile care le însoțesc de acum prin fiecare dintre vârstele în care le pot spune și împărtăși. Pentru că toate imaginile sunt scrise în necesara mișcare a memorării actului împărtășirii ne lăsăm (cu)prinși la rândul nostru în acest joc delicat, oarecum transparent, de oglinzi, și ne adăugăm împreună acestei călătorii și intensităților ei însoțitoare. Pentru că, (ne)firesc:

deși stau chiar în fața ta

crezi că mă vezi…

Fiecare trecere prin acest timp dezvăluit de Sabin Alexandru Rusu ne face cunoscute aceste anumite senzații și aproape că le încercăm alături de autor și de lumile sale vii sau reînviate, readuse în aceste cuvinte pentru a-și completa și pentru a-și desăvârși fiecare poveste, poveștile, astfel încât cuvintele să poată măsura și explica fiecare interior adus în lumină de gestul explicării lor:

ce chestie ciudată

pe măsură ce crești

timpul nu pare

să se miște cu adevărat…

fiindcă toate asemenea stări sunt prinse în această vâltoare a lumilor traversate așa, în aceea a împărtășirilor expuse de el în aceste povești și în poezia care ne sunt făcute acum cunoscute, în care ne lăsăm prinși și cuprinși de-a lungul lecturii. Fiecare pas făcut mai departe în corpul acestei cărți înseamnă acceptarea acestor situații, a împărtășirilor acestor stări de fapt, a acestei imposibilități de a mai pleca, de a mai căuta de fapt ieșire din gestul memorat de acest zvâcnet și de zbaterile (cu)prinse de cuvintele poveștilor, ale poeziei care ne împresoară, cuvinte care ne vor păstra pentru mult timp, dar și pentru multă vreme în poveștile și în istoriile lor așezate și desfăcute grațios, delicat aici, în aceste împărtășiri pe care Sabin Alexandru Rusu le-a (în)semnat în cât s-a putut păstra din tot acest timp pentru noi, pentru ca ceea ce el a (re)cunoscut din toate aceste fapte să poată să se lase scrise, și să poată păstra cât mai mult din vârstele, vremurile și timpul în care s-au făcut simțite, cunoscute și înțelese.

                                                                                                        (Gabriel ENACHE)