Pentru mine a fost o zi a bucuriei împărtășite. Am lăsat televizorul, inepțiile politice în urmă, legea cu pupatul forțat al drapelului este una patognomonocă, un semn cert, pentru patologia puterii și a vremurilor de azi, am uitat și de saltinbancii care au invadat insula grecească a destrăbălării, desigur, în scopuri „patriotice”, mi-am aruncat dezgustul pentru profilul omului nou, din epoca post-adevăr, promotor al urii și violenței în societate, și am dat o fugă la Focșani, pentru că acolo au avut loc, cu adevărat, momente deosebite, cu oameni deosebiți. Nu un primar, nici vreun politician sau om cu stare, ci un iubitor de frumos, literatură și oameni, un cărturar al locului, a pregătit cu propriul efort și propriile resurse financiare, de profesor retras la pensie, dar cu suflet mare, Festivalul Internaţional de Creație, Vrancea Literară. Desigur, la un eveniment important de acest fel, se alătură mereu și câțiva prieteni și oameni de cultură, la fel de inimoși, pentru că altfel nu se poate. Felicitări, Ion Apostu! Literatura și arta sunt forme de manifestare a echilibrului în lupta cu dezechilibrul. Există simpli oameni trecători prin viață, dar mai există oameni cetate, care adaugă, prin truda lor, cărămizi, la cele existente deja, și la fel cum casele frumoase se ridică în jurul unei biserici, la fel și scriitorii, oamenii de creație – purtători de har – se adună în jurul unui proiect cultural, ca într-o comunitate de credință ori sit de elită. Este vorba de scriitorul Ioan Culiță Ușurelu, care a strâns pentru a XV- a oară în jurul lui scriitori din toate colțurile țării, dar și de peste hotare, la un concurs de creație literară. Această întâlnire, de la Focșani, are o conotație în plus, una simbolică, de unire în horă spirituală, prietenie și respect a creatorilor de literatură de pretutindeni, poeți, prozatori, eseiști, pe un tărâm istoric și sfânt, cu Milcovul la picioare. Oare cât valorează un asemenea eveniment, apărut din dragoste onestă pentru carte și limba română, în comparație cu maimuțărelile de „patriotism” ale parlamentarilor noștri și legea „pupă drapelul, că de nu”… ? Aici se validează cărți și autori pe care Bucureștiul îi numește cinic „provinciali”, dar care au o forță creatoare deosebită și doar necunoașterea, lipsa de vizibilitate, îi ține departe de o mai mare consacrare.
*
Am părăsit Focșaniul, lăsând în urmă un frumos oraș cultural-istoric și atmosfera frățească a unui memorabil festival literar, dar și o nouă lecție de onorare a muncii scriitorului, aidoma dictonului unui mare cărturar: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”. Desigur, l-ați recunoscut, aparține poetului Tudor Arghezi, cel care, pregătindu-se de plecare, și-a scris întregul „Testament” în două versuri: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ decât un nume adunat pe-o carte”. Ei bine, acel „decât” poate însemna spirit, bucurie, har și, mai ales dacă le aduni, o fabuloasă zestre, reprezentând excepționalitatea evenimentului. Nu poți părăsi o astfel de întâlnire literară decât cu sufletul plin, pentru că ea nu s-a adresat unei forme de erudiție literară, aranjată într-un ambalaj rece și scorțos, ci spiritului și sufletului liber și creator a celor care au intrat în acest sublim joc al manifestării. Totul a decurs într-un firesc elegant și deschis spre inima și mintea participanților, premiați sau nu. A fost celebrată ideea de festival, ca loc de coagulare a valorilor, prin cuvântul mai multor vorbitori, s-au coborât frunțile într-un moment de reculegere la plecarea unui mare poet român, de o mare sensibilitate și noblețe scriitoricească, Paul Spirescu, s-a lansat o nouă carte importantă și un nou nume de scriitor cu har, Florin Florea, apoi a urmat momentul de premiere, începând cu Cartea anului 2025, care a revenit scriitorului vrâncean Petrache Plopeanu, pentru volumul de proză scurtă „Mituri cotidiene” și sfârșind cu autori și cărți din diaspora românească, Spania, Italia, Moldova. Secțiunile premiate au fost numeroase, incluzând și volume de monografie și antologii literare. Munca organizatorului, el însuși cu o operă extrem de valoroasă – o monografie amplă a tuturor scriitorilor vrânceni, organizator al acestui eveniment, aflat la a XV- a ediție, Culiță Ioan Ușurelu, a fost una impresionantă. El a avut de făcut, alături de o echipă restrânsă de critici literari și scriitori, printre ei, Petre Isachi, Florentin Popescu și Dumitru Brăneanu, o selecție corectă dintr-un număr de 264 de cărți, din care jumătate au fost de poezie. Un efort și o dăruire cărturărească aparte, care merită tot respectul nostru, al celor prezenți… Dar ceea ce m-a năucit, pot spune, s-a întâmplat după eveniment, la partea de „taifas literar”, care, uneori, poate fi cea mai interesantă, unde marii scriitori își spun povestea, drumul și „stelele călăuzitoare”, adică aduc în față oameni providențiali din viața lor. Un extraordinar narator de întâlniri esențiale a fost poetul Valeriu Stancu, membru al juriului, scriitor de mare forță și har, recunoscut și răsplătit internațional, mai ales în lumea latină, Franța, Spania, Luxemburg, Portugalia, Columbia, Mexic, Cuba, beneficiarul unor întâlniri fabuloase cu Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa, Ismail Kadare și alte nume uriașe, dar și cu alte mari personalități, de la celebri editori de carte până la președinți de stat. El este deținătorul Marelui premiu Mallarme, Franța, 2025. Cum să nu te înclini? Mulțumesc, Culiță Ioan Ușurelu, mulțumesc prieteni scriitori, prezenți la acest eveniment prin care, în momente de foc, ați făcut ca inima mea să-și piardă extrasistolele și să bată alert, dar binefăcător. Avem mereu nevoie de provocări terapeutice.
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…
Facebook
WhatsApp
TikTok
