În luna mai, rușii au sporit numărul infiltrărilor în orașul Lyman (unii militari atingând chiar zona centrului), profitând de avantajul oferit de uriașul intrând de la nord de localitate în direcția râului Nitrius și a orașului Sviatohirsk. Acest intrând reprezenta brațul nordic al unui uriaș clește destinat să se închidă în jurul ultimelor localități importante din Donbas (Lyman, Sloviansk și Kramatorsk). Brațul sudic îl reprezenta pătrunderea dinspre Dobropilia și Konstantinivka.
Pentru a reduce presiunea, comandamentul ucrainean a pregătit o lovitură asupra laturii nordice a intrândului. Principala problemă o constituiau dronele și aviația rusă – care loveau constant infrastructura și podul peste Doneț, dar planificatorii ucrainene se bazau pe bruiajul puternic și noile poduri de pontoane. Un rol important a fost acordat securității operaționale (OPSEC) niciun indiciu nefiind furnizat presei sau millbloggerilor despre ofensiva aflată în desfășurare. De altfel, primele date concrete referitoare la atac și rezultatele sale au apărut în social-media abia la începutul lunii septembrie.
Contraofensiva ucraineană a debutat cu atacul unui batalion mecanizat din celebra Brigadă 3 Asalt, sprijinit de subunități din brigăzile 60 și 66 ale Corpului de Armată 3 „Azov”. În data de 22 mai 2026 aceste unități au lansat un amplu atac mecanizat, acoperit de un consistent bruiaj antidronă, amenințând latura nordică a pătrunderii rusești. Ucrainenii au pornit din pădurile de la est de Izium și au pătruns în satul Nove. Deși 5 vehicule au fost lovite de dronele ghidate prin fibră optică (bruiajul nu a permis folosirea celorlalte), soldații au fost debarcați cu pierderi reduse și au ocupat poziții în liziera de la est de Nove. În săptămâna următoare, ucrainenii au curățat Nove și au adus trupe în pădurile de la vest de sat, realizând o importantă superioritate numerică în zonă. În data de 1 iunie ei au continuat atacul către sud și est, în paralel cu presiuni către extremitatea vestică a intrândului, reușind în următoarele zece zile să controleze pădurile de la sud de sat și să reia așezarea Katerinivka. În tot acest timp, comandanții ruși din zonă au solicitat sprijin aerian, zona fiind intens bombardată de aviație pe parcursul lunii iunie, 71 de lovituri fiind geolocalizate.
La mijlocul lunii iulie, satul Zelena Dolyna, poziționat în centrul intrândului, a fost eliberat, rușii pierzând o serie de poziții fortificate și în latura estică a pătrunderii. Remarcabil este faptul că OPSEC a fost bine păstrată și la două luni de la începerea contraofensivei. În combinație cu rapoartele mincinoase de la nivel de eșalon, ea a creat o imagine profund distorsionată atât la nivelul comandamentelor superioare ale Armatei 20 Arme Combinate rusă cât și în percepția millbloggerilor afiliați Kremlinului ca Divgen, Radov sau Rybar – specializați în „tragerea semnalelor de alarmă”. Ca urmare, în zonă nu au fost trimise întăriri, deși situația se deteriora constant.
Pe parcursul lunii iulie millbloggerul Clement Molin a identificat 152 de lovituri ale bombelor cu planare asupra satului Nove, localităților, terenurilor și pădurilor înconjurătoare pe o rază de 10 km, semn că acestea se aflau sub control ucrainean ferm. În paralel, localitățile din latura vestică a intrândului au fost curățate de ruși.
În luna august au apărut primele zvonuri despre încercuirea forțelor ruse în intrândul de la nord de Lyman. Aviația rusă a executat peste 200 de lovituri cu bombe pe o arie largă, fără a putea opri eliberarea satului Kolodiazi, aflat la extremitatea sudică, semn că ucrainenii secționaseră intrândul de la nord la sud.
Pe 24 august a fost lansat un al doilea atac mecanizat care a reușit extinderea zonei eliberate către est, între satele Katerinivka și Novoliubivka. Ucrainenii nu mai vizau curățarea rușilor prinși în punga de vest de Koloziazi ci împingerea rușilor spre râul Jerebet. Media a făcut publice aceste detalii abia către jumătatea lunii septembrie, când inclusiv canalele rusești au recunoscut tacit înfrângerea, mărginindu-se la o modificare semnificativă a hărților publicate. Între timp, s-au înmulțit semnalele că ucrainenii nu aveau de gând să oprească contraofensiva, fiind înregistrate infiltrări dincolo de râul Jerebeț. Relevant pentru modul cum conducerea rusă primește informațiile este discursul președintelui Putin din data de 1 septembrie 2026, în care anunța ocuparea orașului Svitihorsk, la acel moment aflat la peste 30 km de linia frontului, în teritoriul controlat de ucraineni. De altfel, în replică, generalul Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 Asalt ucrainean, a publicat un clip în care se plimba liniștit pe străzile respectivului oraș.
Din punct de vedere operațional, victoria ucraineană la nord de Lyman a avut consecințe semnificative, eliminând masivul intrând creat de ruși după patru ani de lupte și anulând câștigurile rusești din ultimul an. Pozițiile ucrainene au fost restabilite pe râul Jerebeț, al cărui înalt mal vestic protejase timp de trei ani frontul ucrainean. A fost redusă astfel presiunea asupra orașului Lyman, îndepărtând pericolul unor posibile atacuri către Izium și Sloviansk.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
