Vorbe din cotidianitatea medie
80.
Cu cât înaintăm (?) în civilizație, cu atât numărul de reguli crește în ritm greu de asimilat. Bineînțeles, nu vorbesc de reguli cât de cât naturale, cum ar fi bunul-simț. Astea sunt reguli morale și se respectă sau nu, după obișnuință, cultură, cinism social. Vorbesc de reguli scrise, care intră-n sfera legalității. Nu mai e vorba aici de alegere, ci de impunere: ce mănânci, unde și cum locuiești, cum mergi pe stradă, de-astea, omenești. Ești măsurat, cântărit, înregistrat. Mentalitatea științifică a progresului (tehnologic) numește asta TRANSPARENȚĂ. Adepții ei pun totul la vedere, la comun. Sfera privată se îngustează din ce în ce mai mult și mai rapid. Până vom semăna între noi ca două picături de apă.
*
Timpul este o vorbă ce flutură-n vânt: tocmai ne apropiem de octombrie. Cineva își bate joc de noi, gândești amar. De fapt, Cineva se joacă dintr-un instinct al libertății abisal și de neînfrânt.
*
– Socrate era, de fapt, un simplu om, ca mine şi ca tine, care vorbea. Atât.
Îl priveşti: carne strânsă în sine, bătucită, rezistentă, carne, multă carne; o bărbie învăluită-n carne şi terminată într-o guşă zdravănă, o bărbie de boxer; ochi vii, care se strecoară încoace şi-ncolo, oarecum anarhic, căutând spaţiu de cucerit; paşi grei, ai unui corp masiv, de temut, ca un tanc şenilat, zdrobind orice-i stă-n cale, cu fapta sau cu vorba; mâini grase odihnind pe lângă corp, ca nişte ghioage-n aşteptare; gură mică, oarecum imobilă, ce se deschide greu şi spune apăsat:
– Ăsta-i Socrate al tău: se plimba şi vorbea, altceva nimic concret nu făcea.
*
A fi român. Azi și de-a pururi. Secolul al XVII-lea, anul 1668, Țara Românească. Pe tron, Constantin Brâncoveanu. Primul-Sfetnic, stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul lui Brâncoveanu. Potrivit lui Del Chiaro, secretarii Domnului erau la ordinele stolnicului. În săptămâna Patimilor vine la Bucureşti un capegiu împărătesc trimis de Marele Vizir, prieten cu Domnul. „Primit la curte în marea sală de audiențe, turcul, după ce refuză invitația Domnului de a se aşeza pe scaun, scoase o năframă de mătase neagră și o aruncă pe umărul Domnului strigând:„Mazil!” Brâncoveanu, surprins, încearcă să protesteze şi, vroind să şe aşeze pe scaun, turcul îl împinse cu brutalitate, zicându-i că locul lui nu mai este pe tron.” (Nicolae Cartojan). Brâncoveanu este mazilit. Pe tron este urcat finul lui, fiul stolnicului Cantacuzino, Ștefan Cantacuzino. În anul următor este adus Mavrocordat. Ştefan Cantacuzino şi stolnicul, tatăl lui, sunt spânzurați, pe 7 iunie, iar capetele lor tăiate sunt umplute cu câlţi şi trimise la Marele Vizir…
*
Nimic nu-i mai clară, mai optimistă, mai limpede, mai pură, ca prostia: ea nu ştie că nu ştie.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
