JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Jurnal din Victorian Quarter

15 septembrie… În Matei 11, Hristos spune ucenicilor că „din zilele lui Ioan Botezătorul și până acum, Împărăția Cerurilor se ia cu străduință, iar cei ce se silesc o dobândesc”. În engleză, în versiunile Douay-Rheims și King James, formularea este un pic diferită și foarte interesantă. „The Kingdom of Heaven suffers violence, and the violent take it by force.” Împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt, iar cei „violenți” o iau cu forța.Ce formulare șocantă. Împărăția lui Dumnezeu dobândită prin violență? Dincolo de posibilul butoi de apă dat la moară, criticilor si detractorilor anti-crestini, această violență de care se vorbește în traducerea engleză din secolul al XVI-lea înseamnă nevoință. Ca să ajungi la Împărăția Cerurilor trebuie să te nevoiești, să te silești, să renunți la ceea ce vrei tu, la ceea ce vrea egoul tău, la mândrie, mânie, lăcomie, pofte, comoditate, lene, confort și multe altele. Să te răstignești pe lemnul crucii spirituale prin umilință, răsplătirea răului cu binele, abținerea de la pofte și multe altele.

   Cine poate face așa ceva fără un pic de violență față de sine? Asta nu înseamnă nici autoflagelare și nici înfometare. Ci disciplinare, un război continuu cu sinele, cu egoul, un război de dominare în care spiritul trebuie să domine trupul. Un om poate trăi în post, rugăciune, citirea Scripturii, poate face chiar și fapte bune, dar dacă continuă să permită ranchiunei, neiertării, mâniei, scrâșnirii din dinți și răzbunării să rămână în minte și în inimă, ancorate asemenea unor corăbii de pirați, sacrificiul va fi în van. Sigur, lucrurile acestea sunt foarte grele, foarte dificile, pentru că sunt un tiran cu timpul și viitorul și sufletul meu, iar între carne și spirit există o vrăjmășie continuă. Nu în sensul maniheist în care trupul e de la cel rău, iar sufletul de la Dumnezeu, în care materia este creată de cel rău, iar spiritul de Dumnezeu. Nu, și unul, și altul sunt creația lui Dumnezeu. Conflictul nu este între ceva rău și ceva bun prin natura lor, ci între impulsuri care trag în direcții diferite. De aceea trebuie să existe o ierarhie. Sufletul trebuie să călăuzească mintea, inima și trupul, nu să le distrugă, ci să le pună în ordine. Altfel, una dintre părți va ajunge să domine ca un tiran, iar celelalte vor fi împinse în revoltă, și omul va trăi într-un perpetuu conflict interior.

*

   Ora 12… Dorința de a scrie mai mult. Eu mă cert cu timpul. Nu-mi ajunge. Fiecare dintre cele 16 ore rămase îmi pare asemenea ultimei zile din viața unui condamnat la moarte. Însă în ziua următoare acea zi se repetă ca într-o buclă. Sigur, dramatizez. Pentru că am reușit să-mi pierd timpul o bună parte din viața mea, acum vreau să compensez. Somnul e mai mereu bizar, vise ciudate, locuri în care nu am mai fost și totuși foarte familiare. Adorm greu, dar repede. Mă trezesc noaptea. Poftesc la un somn în mișcare, fie pe un vapor, tren, mașină. O mișcare perpetuă. Omul nu e făcut să fie static, să lucreze static, să doarmă static, să iubească static. Așa cum nu e făcut să stea 8–10 ore la birou, în fața unui ecran, dându-și timpul drept troc pentru bani.

    E ciudat cum luăm ideea de a munci, rutina unui job nesatisfăcător, poate obositor, ca pe un fel de fait accompli. Așa luăm totul până la urmă. Și nu poți să stai pe loc să te gândești: Băi, ia stai puțin așa… Unde?

    Dar nu poți să stai pe loc și să te întrebi, căci din urmă vine timpul, timpul real, dacă putem vorbi de un timp real, și cel perceput, ca un tăvălug sau, mai degrabă, ca o furtună de nisip. Poate că doar monahii sau pustnicii au această posibilitate, de a nu fi învăluiți de timp. Iar pentru asta renunță la tot ce au. Pentru a nu fi temporali. Pentru a trăi în timpul sacru. Pentru a trăi cu Dumnezeu. Dar oare nu spunea Hristos despre acel negustor care, găsind un mărgăritar de mare preț, vinde tot ce are și îl cumpără? Împărăția lui Dumnezeu.

   E târziu acum. Toamna e, cum să spun, un pic stranie în Victorian Quarter. În fine, eu nu mai trăiesc aici demult… Nu?

Teodor  Constantin  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected] Euroguard
medCAre romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media