FRAGMENTARIUM – Ștefan POPESCU – Lumea, pe scurt…

Un cetățean fără gândire critică nu e un cetățean, e un corp inert, iar analistul şi comentatorul de politică externă care nu îndrăznește să pună în discuție diversele narațiuni nu analizează nimic: e inutil pentru a explica realitatea.

 

13 septembrie… Radicalizarea centrului, fenomen produs in timpul Revoluției Franceze… Îl observăm acum, mai ales în Germania. Electoratul AFD este electoratul care inițial era creștin-democrat și care a fost radicalizat în ultimii ani și, mai ales, în ultima parte a „domniei” Angelei Merkel. De acolo vin voturile AFD, așa că orice clasare pe primul loc în alegerile regionale care vor urma va determina un fenomen de traseism din partea unor membri, chiar unii parlamentari CDU. De exemplu, în Saxonia Anhald, cea mai mare șansă pentru AFD este atingerea majorității cu transfugi de la CDU.

*

13 septembrie… The Spectator, una dintre cele mai vechi reviste britanice, acceptă în paginile sale un articol care exprimă o realitate pentru care nu pare să ne pregătim: Ucraina pierde războiul. De ce? Rusia „slăbită şi cu un picior în groapă”, cum e prezentată pe la noi, continuă să lupte; SUA nu oferă o strategie clară pentru o pace acceptabilă pentru Kiev şi este mai interesată de avantajele economice şi strategice ale unei cooperări cu Rusia; Europa nu este pregătită să susțină Ucraina la nivelul necesar pentru o victorie.

*

13 septembrie… Am vorbit despre 11 septembrie 2001 într-un podcast, despre cum deciziile strategice greşite (sigur, e uşor de constatat retrospectiv) au dus la supraextindere, implicare în campanii costisitoare, fără crearea unor realități durabile favorabile SUA (revenirea talibanilor la Kabul…). Timp în care China a crescut, iar Rusia şi-a refăcut capacitatea de acțiune strategică… Dar 11 septembrie marchează în trecutul foarte îndepărtat şi altceva, ratarea şansei de a fi avut în inima Europei o putere latină. În anul 9 d. Hr., pe 11 septembrie, trei legiuni romane au intrat într-o pădure din Germania și nu au mai ieșit niciodată de acolo. Frontiera imperială a rămas durabil pe Rin. Dacă se reuşea, noi am fi evitat să avem nişte inşi cu viziune de administratori în inima proiectului european, gen Angela Merkel – gaze ieftine de la ruşi, piață de desfacere în China, fără nicio viziune strategică pentru Europa.

*

14 septembrie… Când cetățeni români candidează pentru ocuparea unor poziții internaționale, îmi las deoparte simpatiile și parti pris-urile. În competiție cu alții, suntem solidari cu candidaturile României. Domnul Dacian Cioloş are profilul corespunzător funcției de Secretar General al Organizației Internaționale a Francofoniei, iar prezența domniei sale la vârful unei organizații întinse pe 5 continente ar putea fi un atu pentru România. Francofonia poate deveni un teren care să ne permită o anumită revenire în spațiile emergente. Îi urez succes și urez succes tuturor celor din statul român care se luptă pentru succesul acestei candidaturi!

*

14 septembrie… În circa o săptămână, alegeri în landul Mecklenburg-Pomerania… Da, AFD este pe primul loc (37 %), la o distanță de 3 procente față de SPD, dar nu aici este chestiunea. Ceea ce sondajele ne arată este prăbușirea istorică a CDU (7 %). Mă întreb când vor începe să defecteze către AFD din cadrele importante ale CDU?

*

14 septembrie… Apropo de amploarea problemei migratorii în preocupările alegătorilor germani, săptămânalul Der Spiegel – publicație de centru stânga, dar având şi o puternică componentă liberal-progresistă – aduce la lumină un episod confidențial de acum aproape o jumătate de secol: Helmut Kohl către Margaret Thatcher, în timpul vizitei acesteia la Bonn, la 28 oct.1982: „În următorii patru ani, va fi necesară reducerea cu 50% a numărului turcilor – dar încă nu pot spune acest lucru în mod public. Este imposibil pentru Germania să-i integreze pe turci în numărul lor actual. Germania nu are nicio problemă cu portughezii, italienii și nici măcar cu sud-est-asiaticii, deoarece aceste comunități se integrează bine. Dar turcii provin dintr-o cultură foarte diferită. Germania a integrat 11 milioane de germani originari din țările Europei de Est. Dar aceștia sunt europeni și, prin urmare, nu creează nicio problemă.” O publicație cu o asemenea orientare să facă asemenea dezvăluiri, e drept, istorice, dar în actualul context electoral, ne arată că şi mainstreamul politic începe să conştientizeze că nu mai poate face campanie pe teme care nu corespund preocupărilor alegătorilor. Cum spuneam mai sus, radicalizarea centrului.

*

14 septembrie… Prim-miniștrii Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord se vor reuni luni pentru a semna un acord menit să relanseze procesul politic care să le permită obținerea dreptului la autodeterminare. O etapă într-un lung proces care pleacă de la renunțarea Londrei de a mai avea o politica imperială… Actorul geostrategic ieşit la pensie, aşa cum l-a numit Zbigniew Brzezinski în faimosul său eseu, Marea tablă de şah… Evenimentul este nu numai un simptom al declinului Regatului Unit, dar şi al capacității Occidentului european de a mai constitui centre de putere şi modele civilizaționale integratoare.

*

15 septembrie… „Legătura dintre regiunea arctică, Marea Baltică și Marea Neagră este tot mai evidentă” – frază banală pusă in discursul preşedintelui României la Summitul Arcticii din Finlanda. Dacă s-ar fi dorit ca România nu doar să bifeze, şi-ar fi adus aminte că cele două spații au două organizații regionale în care Rusia este parte – Consiliul Arctic, respectiv Organizația de Cooperare la Marea Neagră, că Europa are nevoie să păstreze deschise două dintre puținele arhitecturi regionale în care Rusia este parte. Că ai nevoie de mecanisme funcționale prin care poți gestiona un adversar. Plecând de aici, România ar fi putut avea o voce distinctă între nordul și sudul Europei. Nu să spună doar că Arctica, Baltica și Marea Neagră sunt conectate, ci să propună ca această conexiune să devină una instituțională. Şi că tot ne plângem că Europa nu e inclusă de SUA în procesul de negociere cu Rusia, Arctica și Marea Neagră pot oferi platforme de negociere pentru Europa.

*

15 septembrie… Observ tot felul de comentarii naive apropo de „succesul” ucrainean de la Lyman. Unul dintre cei mai respectați analişti militari francezi, colonelul Michel Goya, are următorul comentariu apropo de reocuparea de către ucraineni a 200 kmp: „Aceasta este întreaga problemă a acestui succes tactic, care pare deconectat de o abordare sistemică a frontului, probabil din cauza unei lipse de viziune și de resurse din partea ucraineană. În fapt, începând din noiembrie 2022, de îndată ce forțele armate ruse (FAR) întâmpină dificultăți, ele se retrag (Kursk, Kupiansk etc.). Le lasă forțelor armate ucrainene (FAU) posibilitatea de a ocupa pozițiile abandonate, apoi le zdrobesc prin focuri de artilerie pentru a reocupa pozițiile după ce FAU, epuizate, le-au evacuat. Logica de uzură se aplică tuturor zonelor frontului începând din noiembrie 2022″.

*

17 septembrie… Autoritățile ucrainene au desființat clasa I cu predare în limba română din localitatea Cartal/Orlivka – primul sat românesc de la intrarea în Sudul Basarabiei.

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent  de CARABELLĂ târgovișteană…