ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Reamintiri…

Un interviu în mai multe secvențe  

 

 (Din Adevărul și România de la zero, 12 și 13 martie 2013 – Vlad Stoicescu)

Fotografie din arhiva personală a lui Dorin Tudoran…

 

5. Un spectacol instructiv

V.S.: Dacă ați avea de făcut această singură alegere – Traian Băsescu sau Dan Voiculescu –, ce ați alege?

 

D.T.: Mi-am câștigat, de mult, dreptul de a nu fi prizonierul unei oferte atât de restrictive. Dacă aș avea de ales doar între cei doi pentru a desemna un căpitan de navă, l-aș alege pe domnul Băsescu. Dacă ar fi vorba despre conducerea unei agenții comerciale, l-aș alege pe domnul Voiculescu. Dacă ar fi vorba de Premiul Pinocchio, aș opta pentru varianta Ex Aequo. Dacă în joc ar fi Premiul Tranchilizantul de Aur, l-aș oferi domnului Voiculescu, pentru că psihoza maniaco-depresivo-agresivă, adică „Obsesia Băsescu”, de care suferă mi se pare mai puternică decât insomnia de rădăcină Voiculescu de care suferă domnul Băsescu. Sigur, există și indicii că, dacă o ține langa, domnul Băsescu mă va face să cred că și acest premiu s-ar putea atribui Ex Aequo, Domniei sale și domnului Voiculescu. Serios vorbind, ar fi întristător ca românii să rămână prizonierii răfuielilor dintre domnii Băsescu și Voiculescu, ca să nu mai spun că până și cei doi ar avea suficient de multe lucruri mai importante de făcut decât să împartă societatea românească în pro-Băsescu și pro-Voiculescu. Este un lucru pe care consilierii celor doi politicieni ce-și doresc reciproc pieirea politică ar trebui să-l discute cu clienții lor. Dar nu spre a-i întărâta și mai tare, ci spre a-i domoli.

V.S.: Cum vi se pare stilul de a face presă al entităților media din trustul familiei Voiculescu?

DT: Cred că entitatea media a trustului Intact pentru care românii de vârsta domnului Voiculescu au de ce să-i mulțumească acestuia din urmă este canalul de radio Romantic FM, care difuzează muzică foarte bună și mai de demult. De altfel, i-am și făcut această mărturisire domnului Voiculescu. Altfel, stilul Antenelor mi se pare inacceptabil. Există și lucruri bine făcute de entitățile media din trustul Intact. Am văzut destule emisiuni de bună calitate la Antene. Am nimerit peste o emisiune excelentă a domnului Mihai Gâdea având-o drept invitată pe doamna Angela Gheorghiu. A doua zi am văzut alte emisiuni ale Antenei 3 care nu au nimic de-a face cu jurnalismul. Pe scurt, un canal de televiziune ca Antena 3 este orice numai unul de „știri și informații” nu. Gândindu-mă însă la scopurile străvezii pe care le urmăresc, Evenimentul zilei și canalul de televiziune B1 nu mi se par cu nimic mai breze decât entitățile media din trustul familiei Voiculescu.

V.S.: Credeți că aplică aceleași tactici, dar în sprijinul adversarilor USL?

D.T.: Par mai puțin agresive. Par într-un conflict mai mic cu deontologia nu pentru că profesionismul lor este mai mare, ci din cauză că sunt mai firave financiar, acoperă substanțial mai puțin spațiu și teritoriu decât mecanismele trustului Intact. Deși l-au importat de la Intact pe domnul Ion Cristoiu și al său know-how de extracție intactă, cele două entități media pro-Băsescu nu se ridică încă la faima tristă cucerită de ceilalți. Dar cu infuzie majoră de capital, Evenimentul zilei și B1 pot ajunge să se bată de la egal la egal cu entitățile media ale trustului Intact. Scrutarea intereselor urmărite de entitățile media ale trustului Intact este mai ușor de făcut, căci în cazul lor se știe cu exactitate proprietarul – Dan Voiculescu. În cazul Evenimentului zilei și al canalului B1, această informație este mai difuză.

Dar am și eu o întrebare pentru dumneavoastră…

V.S.: Vă rog.

D.T.: Vlad Stoicescu și alți câțiva gazetari tineri au plecat de la Evenimentul zilei sufocați de prea-plinul deontologiei bântuind entitatea media respectivă?

V.S.: Întrebarea dumneavoastră conține și răspunsul, dacă punem ghilimelele de rigoare unde trebuie. Nu pot, totuși, să vă răspund decât cu privire la motivele mele: am plecat pentru că semnătura mea fusese eliminată din pagina de opinii și pentru că ziarul începuse să publice interviuri pe care le-aș cataloga cu un singur cuvânt: „servite”. Permiteți- mi să revin, însă, la rolul intervievatorului. Considerați că ar fi fost mai bine pentru România ca Traian Băsescu să fie demis la referendumul din vara anului trecut?

D.T.: Nu, dacă ținem cont de șubrezenia motivelor invocate în documentul trimis Curții Constituționale a României. Da, dacă ne interesează ce cred oamenii ieșiți la vot. Așa cum am scris astă-vară, domnul Băsescu este singurul om politic care a câștigat un referendum fără să participe la el și îndemnând electoratul să nu iasă la vot. Pe de altă parte, avea sediu de campanie, duhovnic cu funia de usturoi la brâu, pentru exorcizarea diavolului din buletinele de vot, și purtători de cuvânt care jurau pe statul de drept. Stat de drept în care pilonii statului cu pricina invită la neparticiparea la vot mi se pare un spectacol instructiv. Pe de altă parte, încercarea de a umili un șef de stat nu este o dovadă de înțelepciune, ci de pripeală, de vărsare a nădufului. Dacă tot nu există loc pentru coabitare politică, ar trebui găsite alte căi de a soluționa impasul. Chiar și organizarea unui referendum, dar în condiții acceptate și acceptabile, nu impuse prin intermediari. Îmi amintesc motivul invocat de un adversar politic al domnului Băsescu – președintele trebuia demis pentru că popularitatea sa în sondaje a scăzut foarte mult. După un asemenea raționament, președintele Obama trebuia demis cam după vreo doi ani din primul mandat. Între timp, a câștigat un al doilea mandat. Zeci de președinți sau premieri au trecut sau vor trece prin același loc, deficit de popularitate în sondaje. Dar, ne place ori nu, soluția nu este să-i hăcuim public.

V.S.: Ce se poate spune despre cei care au invocat o lovitură de stat parlamentară?

D.T.: Iară aveam de-a face cu excepționalismul românesc. Are loc ședința camerelor reunite ale Parlamentului, șeful statului este invitat spre a afla ce i se impută. Răspunde acuzațiilor, le respinge. Parlamentul ia decizia organizării unui referendum. Șeful statului spune, bine, ne vedem la referendum. După care alertează tot ce poate fi alertat, de la CCR la șoferul dnei Viviane Reding. Intern, este limpede că președintele nu poate ieși cu bine din referendum. Extern, se hotărăște că președintele trebuie să rămână în funcție. Se găsește și documentul care legitimează dorința celor speriați de referendum – contează numărul total al celor aflați pe listele de alegători, nu numărul celor care

spun ce vor ieșind la vot. Și legea nu poate fi schimbată. Din acest moment, președintele poate dormi liniștit. La ce a dus tot vulcanul ăsta în stare de erupție vreme de câteva luni? Ce fusese declarat drept inacceptabil înainte de referendum, coabitarea politică, devine, brusc și înălțător, posibil după referendum. Oameni care s-au amenințat reciproc cu pușcăria cad de acord să coabiteze.

V.S.: Coabitează?

D.T.: Hai să fim serioși…

 

Dorin  TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român; suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și din CERTOCRAȚIA…