- Poem de septembrie…
Mic poem al apariției Eonei
două raze de lumină foarte puternice de intensitate egală
se întîlnesc se izbesc undeva desigur cu viteza luminii
și se naște cel mai întunecat întuneric din istoria lumii
antracitul pare palid, catranul un biet noroi spălăcit…
de acolo ai apărut din întunericul de nepătruns și nu erai
lumină și întuneric nu erai erai doar bănuită prezență
dar cea mai puternică prezență erai pur și simplu erai
erai ești vei fi și asta de-a pururea pururi peste veac!
12 Septembrie 2026, în Iași
- Prima pagină…
Celebrități despre bărbați și femei
Da, vorbele de duh ale celebrităților, extrase din teragrupajul primit acum ceva vreme de la prietenul nostru Radu Lupașcu… Enjoy!
Un bărbat nu este complet, dacă nu e însurat. Abia atunci e terminat. (Robert Frost)
***
Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult, doar ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud)
***
Căsătoria este rezolvarea problemelor pe care două persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut. (Sacha Guitry)
***
În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile. (Philippe Bouvard)
***
Soarta favorabilă e ca femeia: dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva. (Napoleon)
***
Cine ştie să descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învăţat. (William Shakespeare).
***
Bărbatul a fost creat înaintea femeii ca să apuce să spună şi el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni. (Jules Renard)
***
Când un bărbat îţi fură nevasta, nu există răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze. (Sacha Guitry)
***
Plăcerea din dragoste ţine doar un moment, durerea din dragoste ţine o veşnicie. (Anonim)
***
Numai fetele cuminţi îşi ţin un jurnal. Fetele rele n-au timp. (Tallulah Benkhead)
***
Soţul este ceea ce rămâne dintr-un amant, după ce i se extrag anumiţi nervi. (Helen Rowland)
***
Orice femeie poate să mimeze singură că are un orgasm, dar numai cu ajutorul unui bărbat poate să mimeze că este îndrăgostită. (Woody Allen)
***
Sex-appeal-ul este doar 50% meritul femeii. Restul este meritul bărbatului care se uită la ea. (Sophia Loren)
***
Un spectacol de operă este ca o femeie inteligentă: costă mult, e greu de înţeles şi nu poţi spune nimic rău despre el fără să fii considerat mitocan. (Cleveland Amory)
***
Femeia nu poate trăi fără oxigen, iar bărbatul nu poate trăi fără femei. (Pierre Desproges).
***
Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-un singur punct: nici unii nici alţii nu au încredere în femei. (Henri Louis Mencken)
***
Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat.(Victor Borge)
***
Femeile sunt precum pisicile: cad mereu în picioare. (John Keats)
***
Poate că gelozia le plictiseşte pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. (Alfred Capus)
***
Cînd te însori cu o fată, te însori, totdeauna, şi cu familia ei. (Jan Mens)
***
Bărbaţii care nu au vicii majore au nişte calităţi foarte plictisitoare. (Elizabeth Taylor)
***
Un tată e un bancher personal, de care a făcut rost mama cînd era tînără. (Robert Frost)
***
Cînd o doamnă refuză, trebuie să fie discretă. Cînd nu refuză, bărbatul trebuie să fie discret. (Jean Dolent)
***
E imposibil să ghiceşti cîţi bani are de gînd să cheltuie o femeie. (Albert Willemetz)
***
În dragoste, unii fac, alţii vorbesc. Mai bine tac şi eu. (Pierre Desproges)
- De la prieteni…
Toni Prat: Fotografiile spun o poveste
Un nou poem vizual de la poetul catalunez Toni Prat. Îi mulțumesc profesorului Seprimiu Chelcea pentru furnizare. Da, cred că Toni are dreptate, fotografia nu rămîne în clipa producerii ei, cum nici noi nu rămînem acolo, ea spune o poveste, o poveste în imagini succesive, un fel de film. Vizionare și lectură plăcute tuturor!
A fost o vreme în care fotografiile erau așezate în albume și fixate cu mici colțare, adesea negre, ce permiteau păstrarea lor fără să fie lipite. În acest poem vizual, acele colțare au rămas la locul lor, dar albumele goale. O fotografie fixează într-o clipă chipurile, gesturile, lumina. Dar noi ne schimbăm, se schimbă împrejurările și se schimbă și ceea ce știm despre ce s-a întâmplat după acea clipă. De aceea, semnificația aceleiași fotografii se construiește de fiecare dată din perspectiva prezentului în care o privim. O fotografie veche conține o curioasă asimetrie temporală: cei care apar în ea încă nu își cunosc viitorul, în timp ce noi, când îi privim, cunoaștem deja o parte din viitorul lor, iar această cunoaștere influențează percepția imaginii. Astăzi, de cele mai multe ori, fotografiile se află în fișiere digitale. Relația cu timpul este aceeași: imaginea foto rămâne intactă,în timp ce noi ne îndepărtăm de momentul în care a fost surprinsă. Fotografiile din poem au lăsat, în locul lor, pagini goale. Imaginea rămâne fixată într-o clipă din trecut, însă povestea pe care o citim în ea o scriem întotdeauna din perspectiva prezentului.
Barcelona, 04. 09. 2026
Sorin Mitulescu: Scrisoare de la Costinești
Nu mai citisem de pe la începutul verii o povestire de-a sociologului și prozatorului Sorin Mitulescu. Îmi făceam tot felul de gînduri… Ei, dar iată gîndurile mele au fost potolite de această povestire tocmai primită și de explicațiile absenței primite de la autor. A fost ocupat cu alte chestiuni, între altele și cu vacanța la malul mării. Cred că e prima proză care abordează stilul epistolar pe care o citesc – și o abordează bine, împletind trecutul cu prezentul, memoria și percepția, fără să lase deoparte ironia și umorul care îi însoțesc mereu prozele, cu rol subversiv în ce privește nostalgia. Lectură plăcută tuturor!
Meditând ca Tityrus din Bucolicele lui Vergiliu, întins alene la umbra fagului îți scriu dragă prietene din stațiunea ce ne fu cândva atât de dragă. Mă întrebi ce mai este astăzi pe la Costinești, locul unde ne făceam odată vacanțele. Desigur, nu mai sunt studenții de altă dată, norocoși beneficiari ai unui bilet gratuit de tabără, sau blatiști nărăviți la litoral pe termen nelimitat și primind din când în când, după rugăminți acasă, câte o sută de lei la post restant ca să mai reziste oleacă (adică măcar o săptămână, cel puțin). Mâncau la bandă și dormeau ziua unde apucau, pe plaja cu nisip moale ori prin corturi coapte de soare, iar seara se zbânțuiau în două (maxim 3) discoteci studențești cu muzică de import. Mai erau –îți amintești – și restaurantele cu ceva ștaif de la Tineretului, Marea Neagră sau Forum unde se perindau celebritățile autohtone ale muzicii ușoare.
Deci plaja, aia de nisip fin despre care am spus că pe ea se dormea în acele zile fericite, astăzi este ocupată (pe 10 – 12 rânduri de la apă) de șezlonguri și saltele plătite pentru toată ziua cu100 de lei. Pe ele stă tolănită „noua clasă mijlocie” – aparent prosperă, din ce, nu se știe (cefe groase cu lanț de aur – obligatoriu, burți proeminente la domni (chiar dintre cei mai tineri), buze – cioc de rață, la doamne, majoritatea veniți pe autostrada în mașini gonind nebunește, pentru doar 1-2 maxim 3 zile la marea românească, mai degrabă pregătindu-se pentru adevăratul concediu (ăla de pus și pe facebook) ce va să fie pe undeva prin Grecia sau Turcia. Iar la localurile, cluburile și tavernele de noapte din stațiune – cine le mai știe numele – răsună manele până în zori, se dau dedicații și se îndeasă de zor euro sau sute de lei între țâțele umflate ale solistei (dizeuză i se mai zicea cândva).
Într-o margine a acestei plaje înguste (se așteaptă de câțiva ani lărgirea după un tratament olandez costisitor care să o transforme într-o largă Sahară dobrogeană – cum s-a petrecut și pe la Mamaia sau Eforie Sud), pe nisipul fierbinte și aspru, amestecat din belșug cu pietricele și scoici, mai reușesc să-și întindă prosopul si să înfigă umbreluțele în miniatură câțiva încăpățânați, „foști” – acum la pensie si alți câțiva noi familiști rătăciți în „stațiunea tineretului” de altădată și care nu vor să plătească tariful exagerat al șezlongurilor care se dau doar pe toată ziua. Acolo, înspre gardul de plasă ce separă plaja de șantierul noilor diguri de protecție a plajei, într-o adevărată margine socială (poate asumată îndărătnic, dar ce contează) mă găsesc și eu împreună cu alt fost coleg de liceu, astăzi inginer pensionar și suveranist convins. Ne înghesuim cât putem în pata de ne-soare a unei umbrele costelive ce nu poate să ne ofere decât o acoperire iluzorie în fața potopului de foc ce înconjoară din toate părțile în această după-amiază. În jurul nostru, cearceaf lângă prosop și saltea lângă rogojină, fiecare cu ce are, alți chinuiți ce nu-și pot găsi odihna. În apă – urmare a unui curios fenomen de bolboroseală internă– o ghețărie (de 17 -18 grade) marea te gonește imediat ce intri, și-ți ruinează orice speranță de bine. Răcorire, dar nici chiar așa, își zic bieții oameni, adunați de prin toate colțurile țării pentru tradiționala „vacanță pe litoral”.
Încercăm să nu ascultăm conversația la telefon a unei vecine care, în limbajul la modă al zilelor noastre își bagă de zor ceva ce femeile nu au de la Dumnezeu, în gura cui știe ea care a supărat-o rău de tot. Sau grupul de elevi de liceu care vorbesc tare si se strigă între ei cu mândrie „băi co..ie!”. Nu se mai aud acei „pozari” la minut cu îndemnurile lor haioase (colorata, mîine-i gata, gen (sic!) ) sau țigăncile îmbiindu-te cu bomboane agricole, dar reclamele strigate pe plajă nu au dispărut. Acum se fac (mult mai tare) în megafoane portabile la bărci rapide care aleargă nebunește peste valuri, la ședințe de body painting și tatuaje de tot felul și la spectacole de stand-up seara, la Teatrul de vară cu protagoniști celebri de care nu a auzit mai nimeni (sau poate doar noi ?).
În rest, marea este frumoasă, cum o știi, adică așa cum vrea ea să se arate, când liniștită, când cu valuri înalte și insistente ca loviturile unui berbec furios, iar soarele ne arde, ca un bici dement scăpat dintr-o mână furioasă, parcă profitând și el de aceste timpuri fără restricții.
Apoi, către apusul soarelui, eu și prietenul meu o luăm perpedes pe străduțele stațiunii, întinse cât s-a putut cu puzderie de vile și căsuțe, de la cele mari, somptuoase, placate cu gresie scumpă și cu piscine proprii la altele meschine, cu câte o curte înghesuită și umbrită de oțetari sau corcoduși crescuți sălbatic unde la câte o masă lungă se înghesuie turiștii de week-end.
Diseară ne vom aventura și noi, doi popândăi afanisiți către noua rezervație de entertainment ce s-a ivit de curând dincolo de ultima limită a noului Costinești. Un fel de Disney-land răsărit pe malul prăpăstios de dincolo de Epavă și asaltat de mii de tineri dar și de familii cu copii și chiar pensionari ca de-alde noi. Diferența este ca în timp ce tinerii se vor distra și-și vor cheltui toți banii cum cred ei până spre dimineață, pensionarilor o să li se facă dor de pernă până spre 11 sau 12 noaptea și vor pleca la ora la care ceilalți abia vin să se distreze. Important este că acolo se găsește distracție pentru toată lumea și (aproape) pentru toate buzunarele.
Dar înainte de a adormi, gândul îi va duce la soarta acestei stațiuni, Costinești (născută acum mai bine de 100 de ani pe moșia generalului Costinescu) care era un biet sătuc prin anii `50 – 60 când i-a venit „regimului” ideea de a dezvolta aici o stațiune pentru studenți (la început doar pentru cei premianți care erau cazați în vestitele corturi albastre, apoi pentru tot mai mulți în căsuțe de lemn și piatră și chiar hoteluri) în marginea de sud a sătucului și toată distracția era acolo, cu Teatrul de vară și cu tot felul de festivaluri de la folclor la jazz și de la muzică la film făcute de entuziaști și cenzurate de activiști și cu primele discoteci de pe litoral. Iar acum, după creșterea haotică pe parcursul a circa 30 de ani când vechea Tabără studențească s-a năruit sub capitalismul sălbatic în timp ce au apărut sute de pensiuni și hoteluri noi, distracția s-a mutat treptat către celălalt capăt, dinspre nord până când s-a instalat temeinic în noul campus cu numele aiurit de Nibiru.
Și tocmai de aceea ne-am dus să vedem cu ochii noștri minunea și încotro se îndreaptă lucrurile la o nouă cotitură a istoriei Costineștiului. Și poate abia asta ar merita să o știe și nepoții, să nu creadă că lumea acestei stațiuni umile cândva (un sătuc) începe odată cu ce văd ei acum sub ochi.
- Semnalări amicale…
Francopolis, 190, 15 septembre 2026
A apărut ediția de toamnă a excepționalei reviste de literatură Francopolis, care apare neîntrerupt din 2002, sub conducerea unui comitet de redacție alcătuit din (Gertrude Millaire) – (Michel Ostertag) – Éliette Vialle – Dominique Zinenberg – Mireille Diaz-Florian – François Minod – Dana Shishmanian – Éric Chassefière – (Louisa Nadour). În ediția din iunie am avut onoarea să fiu prezent cu un amplu grupaj de poeme în versiunea franceză a Mariei Mailat, colega mea de studii, poetă și traducătoare. În numărul acum apărut, pe lîngă o puzderie de autori demni de urmărit, remarc prezența prietenului meu, poetul german originar din România William Totok, în traducerea aceleași neobosite Marian Mailat. Vă reamintesc că numele autorilor din sumar sînt linkuri active și trimit la contribuțiile acestora din acest număr. Lectură plăcută tuturor. E foarte mult de citit. Și de foarte bună calitate! Și mult de văzut, grafica fiind pe măsura conținutului…
- Rîdem din răsputeri…
Meme vioaie, cele mai multe primite de la furnizorii tradiționali, în care mă trec și pe mine, restul haiducite din revista mea preferată de umor. Enjoy!
Și dă-i cu mita (LA, Media)… Portocaliul anunță că, dacă republicanii își păstrează majoritatea după midterm election, fiecare american va primi 5000 de dolari. La noi, asta s-ar numi mită electorală și s-ar lăsa cu pîrnaie, dar noi n-am ajuns încă o democrație atît de evoluată cum a ajuns cea de peste Ocean sub oblăduirea Trîmbiței!
Între politruci (LA, Media)… Emanuel Ungureanu: „pasagerii zborului privat către Mykonos au mers acolo pentru distracție, drogăngeală, beții și curve”. Victor Ponta: „Acesta nu este o „focă”, ci chiar un PORC: libidinos, mincinos și scîrbos! Care face spume la gură si împroașcă pe toată lumea cu dejecțiile lui!”. Habar n-am dacă turiștii ăia se droghează sau umblă la curve, dar limbajul combatanților e pe măsura clasei noastre politice. M-am uitat la pozele lor alăturate, seamănă, EU e ceva mai chel. Dar ar putea primi ambii caracterizarea dată de unul celuilalt!
Știința tot știință! (Ion Fercu)… Cercetătorii ardeleni au descoperit că nu-i rău să îmbătrînești dacă mai apuci!
La piață (Septimiu Chelcea… -De ce sînt așa de scumpi ardeii iuți?/ -Dar știi dumneata cît am alergat pînă i-am prins?!
Rugăminte (Mihai Dinu Gheorghiu)… Nu mai ieșiți nemachiate din casă, că îmi tot intră mesaje de la RO-ALERT!
Polițistul către șofer (Radu Lupașcu… -Suflati!/ -Nuuuuuu sufluuu…! -Suflați, că dacă nu suflați, suflu eu și iese sigur 2, 5 la mie!
Pipăieli (Cezar Straton)… -Tată, de ce te tot plimbi prin herghelie și pipăi picioarele, boturile și fundurile cailor? -Pentru că s-ar putea să cumpăr unul, fiule./ – Atunci cred că poștașul o va cumpăra pe mama, că era foarte bucuros.
Buna informare (Mardale, Cațavencii)… Uitați-vă și voi la jurnale, la știri – nu sunteți curioși ce s-a mai descoperit că n-avem?
Alt titlu (Andrei Pogăciaș, doctor în istorie militară, Cațavencii)… „Austriecii o vînd pe Sisi sub formă de salam. Ar fi mișto niște boxeri cu Ţepeș“. Mai ales îmbrăcați pe politruci, de bună seamă!
Proverb spaniol (Ahmet Aldan, Cvartetul otoman, 3)… Munca este irosirea timpului prețios de care dispune omul.
În autobuz (Emanuiel Pavel)… Un tip prinde un hoț care-i băgase mîna în buzunar: Nu te mai obosi, nevastă-mea a fost mult mai rapidă!
Odinioară și acum (Mihai Dinu Gheorghiu)… Pe vremuri, mîncai o bucată de ciocolată și toată noaptea sex la greu. Acum, nimic, au stricat și ciocolata!
Mare e știința! (Septimiu Chelcea)… Bine e să știi în viață cînd să pui un punct, iar într-o lucrare scrisă, o virgulă!
Spirit de observație (Radu Lupașcu)… Ai observat că toţi cei care conduc mai încet decît tine sînt nişte idioţi iremediabili şi toţi cei care conduc mai repede sînt complet nebuni?!
Ea și el (Cezar Straton)… -Dragul meu, nu e așa că nu am mustață, cum mă bîrfesc prietenele mele?/ -Da… pisicuța mea!
Păi, nu?! (Dan Darie)… Cu atîta talent și valoare, n-ai cum să nu recunoști că școala românească e dată-n PISA mă-sii.
Gluma roșie (Florin Manole, deputat)… „Eu cred că oamenii, dacă își imaginează tuneluri dacice, pot să își imagineze și Lia, ciocîrlia și orice…”
Titlu (Marian Turosu, Cațavencii)… Cînd e cel mai bine să eliberezi un terorist, dacă nu pe 11 septembrie?
Succesuri în noul an școlar (Mardale, Cațavencii)… Se duc dracu și tradițiile, mă mămică, păi școala nu începea cu greva profesorilor?
Ce potriveală! (LA)… Un cuplu din India și-a abandonat fetița de doi ani pe un deal, apoi s-au dus la poliție și au recunoscut. Faptul că familia era din Vaslui vă spune ceva?!
O fi ceva cu mine… (LA)… De cîte ori deschid un site și dau peste poza mare a lui Micușor, dar și a Primei Domnișoare a Țării, mă cuprinde o senzație de jenă, un fel de indispoziție. Sigur, simt ceva similar la mai toți politrucii, dar parcă niciodată nu s-a întîmplat așa de repede…
Legea lui Arhimede, Secolul XXI (Ion Fercu)… Un hoț scufundat într-un partid este împins de jos în sus, pînă într-o funcție guvernamentală, cu o forță egală cu volumul de bani publici dislocați pentru ceilalți hoți din partid.
Așa e viața! (Septimiu Chelcea)… Noaptea visezi că ești Napoleon, iar dimineața te trezești Vasile!
Sfat prețios (Mihai Dinu Gheorghiu)… Bărbați, data viitoare cînd vă certați cu soția, începeți să vă dezbrăcați. Imediat o va durea capul și se va duce la culcare!
Prețul femeii (Cezar Straton)… Un bărbat s-a certat cu soția lui și s-a dus, nervos la un pub… Seara, cînd plătește nota, se uită la ea și dă din cap: -Vai, la naiba, cît mă costă femeia asta!
Între soți (Radu Lupașcu)… -Ioane, dacă ai cîștiga 100.000.000 € la Loto, m-ai mai iubi?/ -Da, Marie, dar mi-ar fi foarte dor de tine!
Răzgîndeanu se răzgîndește! (Media, LA)… De la Tomac și Veștea Micușor a tot amînat să nominalizeze un candidat de premier, pe motiv că „nu avea majoritate”, de parcă el trebuia să aibă așa ceva, nu să încerce s-o obțină candidatul. Acum, prin nu știu ce minune se grăbește, ba chiar acceptă posibilitatea alegerilor anticipate. Își binemerită porecla de care s-a bucurat Tăriceanu!
Trîmbiță și Putină se țin cumva de neamuri (LA, Media)… Conform unei anchete ProPublica, Umar Kremlev, om de afaceri rus apropiat de Putin, a cotizat cu sute de mii de dolari la nunta din Bahamas a lui Donald Trump Jr, între altele a plătit închirirea unei insule, un mare foc de artificii, cazări. Spre surpriza altor invitați, din cei cincizeci de participanți la petrecere, au fost și invitați ruși, precum Alexander Lagutin, om de afaceri care a ocupat funcții de conducere în cadrul unor companii ruse din domeniul apărării și energiei, Elena Sobol, o apropiată a lui Kremlev. Și ne mai mirăm ca proștii că Trîmbiță ține mai mult la motorina lui Putin decît la pierderile civile și distrugerile suferite de ucraineni!
Un b… spune versuri! (Mihai Dimian, Educație)… „Cînd văcuța nu dă lapte, iar AI-ul e în zadar, ne dăm seama că-i nevoie de un medic…”. Iar studenții de la UMV Iași nu i-au răspuns de-a dracu la ghicitoare!
Am făcut mustul! (Septimiu Chelcea)… L-am închis în pivniță și i-am zis: Nu vorbesc cu tine pînă nu te maturizezi! Ieri, am schimbat cîteva cuvinte…
Amintiri din copilărie (Mihai Dinu Gheorghiu)… Nu știu ce copilărie ați avut voi, dar pe mine, mama după ce mă bătea, mă întreba întotdeauna de ce plîng.
La bancă (Virgil Glăvan)… – Aş dori să deschid un cont comun./ – Cu cine?/ – Cu cine are bani.
Efectele crizei (Radu Lupașcu)… – Draga mea, dacă tu, pe criza asta, ai învăța să gătești, am putea concedia bucătăreasa./ – Ai dreptate. Dar dacă tu ai învăța să faci sex, am putea concedia și șoferul.
Mare diferență! (Cezar Straton)… Ce deosebire este între bikini franțuzești și cei rusești? Cei franțuzești îți intră în fund, iar cei rusești în cizme.
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… Soluția optimă pentru petrolul mondial: Ucraina să apere Arabia Saudită, în timp ce Trump apără Rusia.
Tineret, mîndria țării! (Mardale, Cațavencii)… Vă faceți iluzii că tinerii vor salva țara asta? Ați uitat că există și tineret PSD?
Pînă apucă AI să ne anihileze ca persoane, mai avem – sper! – ceva timp să rîdem, să rîdem cu glume omenești. Am extras din teragrupajul primit mai de mult de la prietenul Radu Lupașcu mai multe seturi de „erevane”, majoritatea clasice. Enjoy!
La Radio Erevan, un bătrânel întreabă :
– Ce pot să-i dau unei fete tinere şi frumoase, ca să pot s-o îmbrăţişez ?
Radio Erevan răspunde :
– Cloroform.
***
– Ce este acela un impresar?
Radio Erevan: Este acea persoană fizică, de factură artistică, care transformă curvele în lebede.
***
– Un tovarăş şi-a găsit soţia cu un străin în pat. Totuşi, la divorț, Curtea a apreciat că e din vina lui. Găsiţi asta corect?
– În principiu da. Cu siguranţă tovarăşul a venit acasă înainte de terminarea lucrului.
***
– Poate o femeie iubi doi bărbaţi deodată?
– În principiu da, dar mai practic este unul după altul decât amândoi deodată.
***
– Este adevărat ce se spune, că jumătate din membrii Comitetului Central sînt idioţi?
– Nu e adevărat. Jumătate din membri nu sînt idioţi.
***
– Este adevărat că socialismul este epoca de aur a omenirii?
– În principiu da, dar nu tot ceea ce străluceşte este aur.
***
– Când au avut loc primele alegeri după modelul sovietic?
– Asta s-a întâmplat pentru prima oară în rai, când Adam şi-a ales soţia.
***
– Există o definiţie marxist-leninistă pentru „Tanc”?
– Desigur. „Tancul este un mijloc de transport pentru excursii în ţările vecine şi prietene. El poate trage focuri şi în semn de salut”.
***
– Trebuie să mă hotărăsc între două femei: una este fidelă şi muncitoare de frunte, cealaltă o foarte bună amantă. Pe care să o iau de nevastă?
– Pe muncitoare. O amantă o puteţi avea tot timpul.
***
– Ar fi fost posibil ca în locul lui J. F. Kennedy să fie împuşcat Nikita Hruşciov?
– În principiu da, dar întrebarea este dacă Onassis ar mai fi luat, în acest caz, văduva de nevastă.
***
– Care este diferenţa dintre o femeie şi o oglindă ?
– Oglinda reflectă fără a vorbi ; femeia vorbeşte fără a reflecta.
***
– Ce este căsătoria?
– O fortăreaţă asediată : cei de afară vor să intre, iar cei dinăuntru vor sa iasă.
***
– E adevărat că femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii ?
– Desigur. Mai ales văduvele.
Trei bancuri foarte diferite, dar foarte bune, de la trei furnizori diferiți, care vor fi divulgați fără milă… Enjoy!
Sir și John (Septimiu Chelcea)…
-Sir, am impresia că vă caută cineva la telefon.
-Cum adică ai impresia, John? Sau mă caută cineva la telefon, sau nu mă caută.
-Sir, cînd am ridicat telefonul, am auzit: Tu ești, caraghios bătrîn?
Conflict în bibliotecă! (Ion Fercu)… Într-o bibliotecă universitară, un tip de apropie de o bancă pe care mai stătea o tipă și întreabă discret:
-Te deranjez dacă stau lîngă tine?
Tipa răspunde cu voce foarte sonoră:
-Nu vreau să mă culc cu tine!
Toți studenții din bibliotecă încep să se holbeze la tipul îndrăzneț, care se simțea foarte jenat. După cîteva minute, tipa trece pe lîngă masă și îi spune încetișor:
-Sînt la psihologie și știu ce gîndesc bărbații. Te-ai simțit jenat, așa-i?
La care el răspunde cu o voce și mai sonoră:
-1500 de euro pentru o noapte? E mult prea mult!
Toată lumea din bibliotecă se uită șocată la tipă. El îi șoptește la ureche:
-Sînt student la Drept și știu să fac pe cineva să pară vinovat!
Rugăciunea potrivită (Emanuiel Pavel)… Bărbatul spune o rugăciune înainte de a se băga în pat.
-Pentru ce te rogi?, întreabă nevasta…
-Să-mi arate Domnul calea…
-Lasă, calea ți-o arăt eu. Tu roagă-te să fie dreaptă!
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
