Gazeta Dâmboviței vă propune o nouă campanie de presă, de data aceasta despre voluntari și voluntariat. Într-o lume dominată de bani și interese, voluntariatul pare doar o poveste frumoasă. Vom demonstra însă că poveștile există. Vă vom spune povestea a zeci de voluntari ai Societății Naționale de Cruce Roșie Filiala Dâmbovița, care au dedicat timp și efort în sprijinul semenilor lor. Urmăriți, în fiecare săptămână, de luni până vineri: POVESTEDE VOLUNTARIAT!
Marius Gabriel Croitor are 17 ani și este voluntar la Crucea Roșie din anul 2011, unde s-a înscris pentru că voia să-i ajute pe cei din jur și să își facă prieteni. Colegii de la Crucea Roșie îi spun soldățelul, în present Marius fiind elev la Colegiul Național Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza.
Mai multe despre voluntarul Marius Coitor veți descoperi într-un scurt interviu, pe care vi-l prezentăm în continuare:
-Îți ocupă mult timp activitatea de voluntariat?
-Timp îți ocupă orice activitate, însă mai important ca timpul este să faci ceva pentru cei care au nevoie. Mulți dintre noi, voluntarii, ne rupem din timpul liber, uneori sistăm alte activități, ca să ajungem la acțiunile Crucii Roșii.
-Ai și satisfacții de la această activitate?
–Satisfacții sunt câteva: simțul lucrului bine făcut, zâmbetul pe care ți-l oferă cel pe care îl ajuți sau faptul că înveți multe lucruri. Satisfacția cea mai mare este mândria că acționezi sub semnul Crucii Roșii.
-Ce ai învățat până acum, de când ai devenit voluntar?
-De când am devenit voluntar, am învățat să accord primul ajutor, să acord sprijin moral și psihologic. Însă cel mai important lucru pe care îl înveți la Crucea Rosșie este că înveți ce înseamnă prietenia și spiritul de echipă.
–Care a fost cea mai palpitantă situație, de când ești voluntar? Povestește-ne despre ea.
-O situatie puțin mai delicată, cu care m-am confruntat a fost anul acesta, la Padina Fest, mai exact pe sfârșitul festivalului. Seara, am rămas să acordăm asistență la concerte și până la o oră destul de târzie. Cazuri multe nu s-au adunat. Ne gandeam deja că a trecut și acest festival fără incidente foarte grave. Însa Duminică ne aștepta un ultim hop pe care trebuia să-l traversăm. Cursa de biciclete organizată în ultima zi de festival. Dimineața, înaintea startului, am plecat fiecare în punctul unde eram repartizat. Am nimerit un loc nu tocmai bun, cu multe șanțuri. După ce au trecut prima parte, ne gandeam că am scăpat de cazuri, însa după ce au trecut și cea de-a doua serie de concurenți au început “surprizele”. Am mai participat la acordarea primului ajutor la maratoane de ciclism, însă niciodata nu am mai văzut un ciclist care să aibă răni pe piept și pe abdomen. Părerea mea a fost că a luat un copac în brațe. Într-un moment, am avut 17 victime cu toate tipurile de plăgi și nu stiai pe care să o tratezi mai repede sau pe unde să îi mai așezi pe cei care veneau accidentați.
-Crezi că îți va fi utilă în viitor această experiență la Crucea Roșie?
–Orice experiență de voluntariat este bună, nu doar cea de la Crucea Roșie. Și mie o să îmi folosească foarte mult la dosarul pentru academie. Și pe lângă asta, cursurile de prim ajutor îți sunt utile în viața reală, chiar pe stradă. Le recomand tuturor să ia parte la acțiunile Crucii Roșii, indeiferent de vârstă. Fiecare este folositor în felul lui și poate să aducă un plus de personalitate acțiunii și, mai ales, colectivului.
Facebook
WhatsApp
TikTok
