insonorizat
visul nu se poate păstra nemișcat învăluit de cuvinte, nici umplut anume cu tăceri enumerate lejer
ochiul este deschis înspre somnul mereu compromis și pierdut între ziua decupată întotdeauna de noapte
fragmentele lor inspiră voci înfășurate continuu în fâșii coborâte și așezate în neînțelesele șoapte
bandaj care definește un profil ecorșat, disecat de cuvinte uitate în rămășițe de nume uitate, rătăcite mereu
oricare gând este întors și adus ca să răspundă mirărilor lui rostogolite de umbre prelungi amestecate de poveștile vieții
corp eliberat în mișcare
căderi despre care nimeni nu mai spune nimic. asemănări rotitoare ca în zborul întotdeauna răsucit de neobosita planare
cusătură înaltă citită în tipar așezat dinspre sus înspre jos
rafturi încăpute în închipuite, murale coperți. desperechere de zei, decupaj al acestor fragmente arătate în ornamentul tăcut, coerent
zvâcnet febril timorat de atingeri de vată. ac ce înțeapă tăcerea aceasta ciudată
amintiri întotdeauna uitate în acele enumerate de zile, de noapte scrisori
tristețea este scrisă de mulți, de prea multe ori. nu se poate simți niciodată cum se mișcă toate aceste umbre prelungi
pagini prin care se desfășoară descântate anomalii și dureri
răsfoială indusă de vânt, ca vânarea aceea cântată de mult
insonorizat întotdeauna de muzici, de faze, de rostogoliri ale lor spre încăperi care umplu cu micul ecou spațiul acesta regăsit și pierdut
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
