TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Cei Aleși (The Chosen) (3)

   Dragă cititorule, te anunț că am să scriu cinci tablete consecutive despre un serial care redă povestea mitică a Mântuitorului. Este un proiect gândit acum câteva luni, dar evenimentele ultimelor zile m-au făcut să-l încep.

*

   „Domnul s-a trezit, ca un om puternic, puternic, dar amețit de vin.”

   Sfârșitul sezonului doi ne lasă să așteptăm Predica de pe munte. Ultimul episod ne prezintă tehnica discursului și modul în care Iisus a dezvoltat fiecare frază și fiecare propoziție, având ca scrib pe Matei. Poate nu întâmplător scenaristul a construit aceste cadre în care Matei un pic autist, dar cu înclinații evidente către matematici, consemnează construcția discursului. Matei este singurul care a grupat toate cele spuse de Iisus într-un mare discurs tematic. Importanța cuvântului, ordinea în care le așază spre perfecțiunea mesajului este genial descrisă în film. Și cu toate aceste nu înțelegeam de ce nu l-a promovat și în scris. Totuși, societatea evreiască avea un număr mare de „știutori de carte”. Răspunsul a venit de unde nu mă așteptam. A venit din subsolul ultimei cărți scrisă de Eric Emmanuel Schmitt,  Cele două împărății. Plecând de la neîncrederea pe care druizii și pitagoricienii au avut-o față de gravarea învățăturilor pe un suport, Schmitt face o apologie a discursului. Astfel:

   „Cuvântul este o prezență vie, care trăiește în momentul prezent, din gură la ureche, purtat de o respirație, de o voce de un trup. O ființă în carne și oase se adresează altora, la rândul lor prezente. Este vorba despre timbru, inflexiuni, tăceri, ezitări, priviri, izbucniri, străluciri. Cuvântul nu se limitează la o înșiruirea de semne, ci constituie un moment încarnat care vibrează la unison.”

   „Cuvântul este o învățătură flexibilă. Maestrul îți ajustează discursul în funcției de cei care îl ascultă. Îi observă, li se adaptează, răspunde în funcție de starea de spirit a auditorului, de licărirea din ochi..”

   „Cuvântul este motorul memoriei. În timp ce scrierea trimite amintirea pe un suport extern, oralitatea se sprijină pe fidelitatea spiritului. Poezii, mituri, ritualuri: totul se propagă prin exercițiul memoriei. A reține devine un gest de civilizație, un efort de concentrare, de asimilare, de transmitere.”

   „Cuvântul e formator. Ascute inteligența, rafinează ascultarea, antrenează atenția.”

   „Cuvântul înseamnă acțiune. A spune înseamnă a face. Un legământ, o rugăciune, un blestem, o istorisire produc efecte. Cuvântul acționează asupra lumii. Poate vindeca, unii, întemeia, schimba. Are o eficacitate pe care pagina scrisă o transmite doar în chip simbolic. Scriitura vorbește despre, cuvântul transformă.”

   „Oralitatea, în acest sens, oferă o formă de continuă reînnoire. În timp ce scrisul arhivează, închistează, oralitatea animă, dă un nou avânt”

   Aceasta este cheia pe care nu o găseam atât de bine sistematizată pentru a scrie despre discursul biblic intitulat Predica de pe munte. Predica atinge ansamblul în mod diferit. Fiecare dintre  personajele biblice din film au parte de un mesaj care îi vizează la nivel pe interes profund. Am găsit cumva o caracterizare a discursului în următoarea afirmaţie: oferă individualizare în comuniune  prin renunţare. Elementele mesajului critic sunt complexe şi nu sunt „uşor de digerat”, poate şi pentru că trec dincolo de limitele cunoscute până atunci (mă rog, aşa este orice „revoluţie”). Isus strânge în acest discurs, care constituie „quintesența doctrinei”. Toate ideile  enunţate sporadic înainte de El. De observat cum reacţionează fiecare personaj din serial la predică. Insă, Sfânta Maria Magdalena, are particularitatea că este construită ca un personaj  matur spiritual (trecuse prin experimente profunde ale episodului  Lilith, dar şi deţinătoarea cunoștințelor gnostice). De urmărit cele două femei, personaje centrale, Fecioara Maria şi Sfânta Maria Magdalena, care erau „știutoare de carte” şi cu o capacitate mare de înţelegere a textelor sacre (aspect ignorat de biserică)…

   Am apreciat modul de transmitere a mesajului din Predica către Sfântul Ioan Botezătorul, care era închis deja. O scenă impresionantă în care vestitorul îşi acceptă pe deplin soarta… Recunosc că nu citisem Predica integral până la momentul la care am început să documentez această lucrare. Am ascultat-o, am vizionat-o  inclusiv în filmul clasic, al lui Franco Zeffirelli, în interpretarea lui Robert Powell. Are o încărcătură care sperie. Nu este uşor de gestionat nici textul  din perspectiva semantică, iar mesajul este despre ceea ce mai târziu va fi cunoscut ca „docta ignorantia”. Expresia a fost folosită pentru prima dată în eseul De Docta Ignorantia (1440) al filosofului german Nicolaus Cusanus, în care se explică faptul că din moment ce omenirea nu poate înțelege infinitatea dumnezeiască prin cunoașterea rațională, trebuie să apeleze la speculații care să depășească limitele științifice ale înțelegerii, dovedind astfel o „ignoranță conștientă” (docta ignorantia). Cu alte cuvinte, sunt necesare atât rațiunea, cât și o înțelegere supra-rațională pentru a-l înțelege pe Dumnezeu. Acest lucru duce la „coincidentia oppositorum”, o unire a contrariilor.

   Cel mai mult mi-a plăcut că Predica este mesaj „pur” fără intervenţia Sfâtului Pavel sau a altor teoreticieni ai creştinismului. Este un mesaj nedistorsionat. Sunt multe de scris și despre perspectiva catafatică şi apofatică a Predicilor lui Dionisie Pseudo-areopagitul asupra Discursului. Dionisie ne obligă să renunțăm chiar și la confortul definițiilor noastre despre Dumnezeu. Spunem că Dumnezeu este bun. Adevărat… Spunem că este lumină. Adevărat… Spunem că este iubire. Din nou adevărat… Și totuși, pentru Dionisie, niciuna dintre aceste afirmații nu îl poate cuprinde. Atunci începe calea apofatică. Paradoxal, cunoașterea lui Dumnezeu începe prin cunoaștere și ajunge la un fel de necunoaștere. De aici până la docta ignorantia a lui Nicolaus Cusanus nu mai este, poate, o distanță atât de mare pe cât pare. Și tot aici apare o asociere care, la prima vedere, poate părea riscantă: Jung. Parcursul descris de Fericiri seamănă, în anumite privințe, cu ceea ce Jung numește individuație: desprinderea de identitățile superficiale, confruntarea cu ceea ce nu vrem să vedem în noi, integrarea umbrei și apropierea de un centru mai profund al personalității, Sinele.

   Mai există însă o lectură, aparent foarte diferită, care ne întoarce brusc din interior în societate: René Girard. Dacă Jung ne-ar face să privim spre conflictul dinăuntrul omului, Girard ne obligă să privim conflictul dintre oameni. Dorim ceea ce dorește celălalt. Îl imităm. Intrăm în rivalitate cu el. Rivalitatea produce violență, iar comunitatea descoperă vechiul și teribilul remediu al țapului ispășitor: unul trebuie exclus pentru ca ceilalți să se împace. Iubiți pe vrăjmașii voștri. Întoarce și celălalt obraz. Nu răspunde violenței prin violență. Iartă! Nu mai este vorba numai despre bunătate. Este atacat însuși mecanismul prin care rivalitatea se reproduce. Predica refuză revanșa și, odată cu ea, refuză logica potrivit căreia pacea se poate obține sacrificându-l pe celălalt.

   Citită în cheia tradiției mistice, Predica de pe Munte nu apare doar ca un cod etic, ci ca o hartă a unei ascensiuni interioare. Urcarea pe munte, chemarea discipolilor, purificarea inimii și promisiunea vederii lui Dumnezeu alcătuiesc etapele unui drum care culminează în desăvârșire. Aceeași arhitectură spirituală revine, în limbaje diferite, la Pavel, Clement Alexandrinul, Grigorie de Nyssa și Dionisie, dar și în anumite curente ale tradiției hermetice. Rudolf Steiner va merge până la a vedea în muntele Evangheliei imaginea unei trepte superioare de cunoaștere, rezervată celui pregătit lăuntric. La rândul său, Manly P. Hall așază creștinismul în marea genealogie a Misterelor antice și a neoplatonismului. Rămâne atunci deschisă o întrebare fascinantă: este această convergență rezultatul unui fond spiritual comun al antichității sau Predica de pe Munte conservă, într-o formă creștină, schema unei inițieri sacre mult mai vechi?

Marius MIHĂLĂCHIOIU  este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița… 

 

 

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected] Euroguard
medCAre romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media