Salutări provensale de august, dintr-o perioadă în care soarele amiezii pare să fi pus stăpânire pe întregul peisaj, iar briza caldă ne îndeamnă pe toți la tihnă, la sieste lungi și la călătorii pline de farmec! În aceste zile de vară târzie, când începutul alert al anului universitar este deja aici, deși parcă se lasă încă așteptat, gândurile mele s-au îndreptat către un element aparent banal, dar absolut vital, care ne însoțește deopotrivă în bucătării și, destul de surprinzător, în algoritmii de securitate digitală: sarea.
Mărturisesc că am avut mereu o fascinație profundă pentru saline. Chiar de curând, am trăit o experiență deosebită în țară, vizitând împreună cu mama și cu mătușa mea salina de la Târgu Ocna. A fost o incursiune spectaculoasă către inima pământului, unde drumul de aproximativ trei kilometri până în vatră se parcurge la bordul unui autobuz ce se strecoară adânc în măruntaiele muntelui. Când cobori din el, te trezești deodată într-o imensă catedrală subterană de sare. Dincolo de măreția vizuală a spațiului, te izbește un contrast termic de-a dreptul binefăcător: de la arșița dogoritoare de afară ajungi direct la o temperatură constantă și răcoroasă, de vreo 12 grade Celsius, unde aerul curat, aerosolii și tăcerea pietrei te rup complet de agitația lumii de la suprafață.
Această admirație în fața miracolului sării s-a reactivat în mine în timpul unei călătorii prin sudul Franței. Deși nu am explorat pe îndelete bazinele ei trandafirii, am avut ocazia să zăresc rapid peisajul spectaculos al salinelor din Camargue atunci când vizitam superba cetate medievală Aigues-Mortes. Văzute de sus, de pe zidurile de piatră ale cetății, acele întinderi de apă care capătă nuanțe ireale de roz și violet, datorită unei alge microscopice, par desprinse de pe o altă planetă. Tot acolo se recoltează manual, doar în zilele liniștite și fără vânt, faimoasa Fleur de Sel (Floarea de Sare), o delicatesă gastronomică prețuită pentru textura sa fină și puritate.
Această simplitate a sării ne amintește, desigur, de basmul românesc Sarea în bucate. Câtă înțelepciune se ascunde în răspunsul fetei mici de împărat, care îi spune tatălui său că îl iubește „ca sarea în bucate”! Oricât de sofisticate sau exotice ar fi celelalte ingrediente de pe masă, fără acest praf modest, totul rămâne insipid. Dar sarea din folclorul nostru ne trimite inevitabil și cu gândul la cealaltă poveste celebră, cea cu drobul de sare. De multe ori, în viața de zi cu zi, dar mai ales în fața noului val de tehnologii sau a amenințărilor din mediul online, avem tendința să ne panicăm la fel de ușor ca personajele lui Creangă. Privim speriați la „drobul de sare” al inteligenței artificiale sau al breșelor de securitate care ar putea să cadă de pe sobă direct peste noi, uitând că siguranța noastră, inclusiv cea digitală, nu se bazează pe frici ipotetice, ci pe măsuri de protecție simple, practice și bine așezate.
Ca informatician, paralela dintre sarea din bucate și lumea computerelor mi se pare de-a dreptul savuroasă. În securitatea digitală, există un concept fundamental numit, extrem de sugestiv, salting (sărare). Când vă creați un cont pe un site, parola dumneavoastră nu este salvată pur și simplu în format text și nici măcar transformată direct într-un cod matematic securizat (numit hash). Pentru a preveni atacurile hackerilor care folosesc baze de date cu parole pre-calculate, programatorii adaugă o serie de caractere complet aleatorii, adică un praf de sare criptografică, la parola dumneavoastră înainte de a o codifica. Acest detaliu tehnic simplu, dar esențial, face ca parola să primească o identitate unică și extrem de greu de spart. Exact ca în bucătărie, o ciupitură de sare digitală protejează esențialul și oferă consistență sistemului.
La final de august, vă îndemn să adăugați mereu un strop de „sare” în tot ceea ce faceți, un plus de pasiune, de autenticitate și de atenție pentru detaliile care dau cu adevărat gust vieții noastre de zi cu zi, offline. Vă transmit, așadar, cele mai calde salutări, cu liniște în suflet, soare blând și momente petrecute în tihnă alături de cei dragi, oriunde v-ar purta pașii în aceste ultime zile de vară! Și nu uitați: sarea e bună, dar cu moderație. Dacă suntem la regim, ne abținem, dacă nu suntem, nu abuzăm!
*
PS: Am rugat un asistent digital să reflecteze la această legătură culinar-criptografică. Răspunsul său: „De ce nu se teme niciodată o bază de date din Camargue de atacurile hackerilor? Pentru că, oricât de buni ar fi ei la spart coduri, când dau peste o parolă marinată bine în Fleur de Sel, își dau seama că securitatea noastră are pur și simplu prea mult gust pentru a fi compromisă!” Ce părere aveți? E doar încă o glumă nesărată?
Adrian CHIFU este conferențiar universitar în informatică la Universitatea Aix-Marseille și, desigur, absolvent de Carabella târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
