PUNCTUL PE CUVÂNT – Gabriela CRISTACHE – Liniște, liniștire…

   Privind în trecutul propriu, mulți dintre noi am putea să reconstituim ocazii în care am trăit liniștea, ne-am bucurat de ea, am considerat-o ca pe un dar. Unii poate ar fi vrut să o umple cu ceva, alții ar fi dorit-o mai durabilă, pentru ca astfel să fie mai odihnitoare. Dar a putea să asculți liniștea și ea să capete sens e ceva folositor, valoros și, uneori, nu știi ce să faci cu ea.

   Dacă liniștea pădurii sau a unui spațiu larg este asemănătoare unui concert care atunci se scrie, liniștea gândurilor ponderează atitudinile, cizelează sentimentele și cuvintele. Cred că drumul până aici trebuie parcurs lent, ca pentru o filtrare a ceea ce este surplus, inutil. Ar trebui să avem maturitatea de a proteja liniștea, mai bine zis liniștirea noastră și a altora, pentru a nu strica echilibrul relațiilor interumane, adeseori fragil.

   Constatăm mereu că gândim atât de diferit, avem priorități care rareori se aseamănă și astfel aflăm că, în multe privințe, sunt mai multe lucrurile care ne despart decât cele care ne unesc.

   Nu toți vrem liniște, mulți doresc ca vocea lor să se audă mai tare decât a celorlalți, armonia trăirilor se destramă ca o veche țesătură și lumea pare să-și îndrepte atenția spre exploziile de violență și egoism și să privească indiferentă la linștea de toate felurile, ce devine o amintire tot mai îndepărtată.

   Iată și o enigmatică definire a liniștii…

Liniște – Lucian Blaga

Partea superioară a machetei

Partea inferioară a machetei

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
viaţa netrăită.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Gabriela CRISTACHE este absolventă a Facultății de Filosofie și a fost dascăl de „Carabella”…