1.Tălmăciri…
Francis Jammes
*
* *
Ăstora chiar li-s mari, mari într-aievea, faptele :
ăl care,-n pajişti, vitele, cam până pe la şapte, le
păzeşte, ăl de toarnă-n doniţe albe laptele,
ăl de culege,-n mirişti, spicul ţepos al grâului,
ăl de-mpleteşte coşuri pe, reavăn, malul râului,
ăl de retează,-n crânguri, cu barda lui, mestecenii,
ăl de bocancii,-n care, de sparţi ce-s, rece ni-i
picioru,-i drege lângă râiosu-i mâţ şi lângă
mierloiu-n somn şi ţâncii ce-au contenit să plângă ;
ăl care ţese pânză, în larma, până mâine,-a
tarafului de greieri ; ăl care face pâinea,
ăl care face vinul, ăl care,-n ţărna verzii
gradini, răsadu-l pune al cepelor şi-al verzii,
ăl care, calde încă, în palmele-amândouă, le
adună din cuibare şi duce-n cuhnie ouăle…
Serge Gainsbourg
* * *
În preajma unui flipper care treptat se-ncintă
Trecând din verde-n roşu din roşu-n verde eu
Dansez cu mine însămi fiind o vie ţintă
Ce-ncape în cătarea oricărui derbedeu
N-aş spune că nu-mi place promiscua incintă
A bombelor în pâclă de fum în care eu
Mă bucur să fiu iată în dans mobila ţintă
A ălor ce despoaie din ochi tot hoitul meu
În timp ce eu beau cola masculii se încintă
Cu vin de li se face greu pasul pe când eu
Nu contenesc să bâţâi din şolduri ca o ţintă
Iar asta se încheie cu-ncaier mai mereu
În preajma unui flipper care treptat se-ncintă
Trecând din verde-n roşu din roşu-n verde eu
Dansez de-amorul artei şi mă expun ca ţintă
Băieţi, pe vineri seară! Aveţi cuvântul meu
- Alte rimelări…
LE TEMPS DES CERISES / VREMEA CIREŞELOR
Când iarăşi cânta-vom, ca azi, Cireşarul,
Iar privighetoarea şi mierla cea rea
Fi-vor în sărbătoare,
Îndrăgostiţii s-or umple de soare
Şi inima,-n fete, s-o face mai grea…
Când iarăşi cânta-vom, ca azi, Cireşarul,
Cu noi o să cânte şi mierla cea rea.
Nù ţine, însă, prea mult Cireşarul,
Când doi cîte doi rup din crengi, visători,
Cireaşa – pereche
Cercelului roşu de prins la ureche
Şi rozei cu lacrimi de sânge, în zori…
Nù ţine, însă, prea mult Cireşarul,
Când ne-alegem cercei, de prin crengi, visători.
Când şi pentru voi va veni Cireşarul,
Dacă vă temeţi cumva de alean,
Nu umblaţi după fete!
Ci eu, fără teamă de ele, – de sete
De dragoste fi-voi cuprins, an de an…
Când şi pentru voi va veni Cireşarul,
Veţi suferi de acelaşi alean.
Drag o să-mi fie, mereu, Cireşarul
Din zilele căruia,-n inimă, am
O rană adâncă,
Din partea Ursitei, – ce-mi sângeră încă
Şi nù e, s-o vindece, nici un balsam…
Drag o să-mi fie, mereu, Cireşarul
Din zilele căruia-i rana ce-o am.
PORUNCA A VIII-A
Nu fur, nu mint,
nu beau furmint;
nu car, nu fur
de la Carrefour;
eu nu fur nici
măcar furnici,
dar le fur oul
din furoul
de bumbac,
făr’ să-l dezbumb
căci n-are bumb,
şi nici eu, ac,
ca să-l împung
în lat şi-n lung
şi,-apoi, să tac,
căci, şi în somn,
un domn e-un domn
cu-o doamnă,
chiar dacă o
mulţime o
condamnă…
***
Aceste bile nù sunt de biliard,
aceste farfurii, de demâncare;
ele pot fi planete care ard
la un milion de ani, la un miliard
de ani-lumină, netede și clare.
Le joacă-n aer, grav și elegant,
un vechi jongler, într-un picior pe-o tobă,
pe o spinare gri de elefant,
mereu: înspre apus, dinspre levant,
într-o mișcare lent-heliotropă.
Jonglerii-nnebunesc*, de obicei,
la finele carierei lor subtile,
nemaiînțelegând, atunci, nici ei
de ce-au dat curs, așijderi unor zei,
atâtor lumi de farfurii și bile.
Eppur si muove, domnule jongler…
*** „Car il est certain, il est prouvé, il est indiscutable que la plupart des jongleurs deviennent fous.” (Marcel Achard, „La Philosophie du Cirque”)
Facebook
WhatsApp
TikTok
