Tradiția ceaiului de după-amiază
Așa cum cred că știți, poate cea mai consumată băutură de pe planetă după apă, este ceaiul, de aceea m-am gândit că se poate savura o ceașcă cu ceai, care poate fi băută oricând.
Se spune, pentru că nu se ştie sigur, că ceaiul a fost descoperit acum 5000 mii de ani în timpul împăratului chinez Shen Nung, iar în Anglia, de pildă, a ajuns abia în secolul al XVII-lea, când marinarii Companiei Indiilor de Est au adus din China pachete cu frunze de ceai pentru rude şi prieteni. Ca să realizaţi cât de mult le-a plăcut ceaiul, pe la 1700 existau în Londra peste 500 de cafenele care vindeau ceai. Statisticile vremii arată că a scăzut astfel consumul de alcool.
Pe la începutul secolului al XIX-lea, Ana, soţia celui de-al şaptelea duce de Bedford, a început tradiţia ceaiului de după amiază, pentru a suporta mai uşor timpul până la cină. De, foamea a fost şi va rămâne cucoană mare!
Cam în aceeaşi perioadă, cel de-al patrulea conte de Sandwich, mare jucător, nu a dorit să se depărteze de masa de joc şi a pus o umplutură între două felii de pâine. Remarcaţi cum se poate scrie istoria, fie ea şi cea gastronomică?
Pe la 1904 un comerciant din New York, a trimis, evident din greşeală, mostre de ceai în pliculeţe de mătase, inventându-se astfel ceaiul la pliculeţ.
Lămâia adăugată la ceai este un obicei rusesc, adus în Anglia de fiica cea mare a reginei Victoria, care se măritase cu împăratul Prusiei. Pentru a păstra spiritul sărbătorilor vă reamintesc, doamnelor şi domnilor, că există un ceai care este privit ca şampania ceaiurilor. El creşte la poalele munţilor Himalaya, la o altitudine de peste două mii de metri. Alegerea vă aparţine.
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
