TABLETA DE SÂMBĂTĂ – Ion Cosmin BUSUIOC – Relația cu lectura

Cu toate că audio-vizualul a dobândit în vremea aceasta proporții uriașe, iar numărul de telespectatori sau de vizualizări a devenit un reper, eu consider că lectura este și va fi o continuă preocupare în rândul românilor și va fi pentru totdeauna, așa cum spune bunul meu prieten Aureliu Steinhardt, atributul celui nerobit cu totul vremelniciei. Lectura, ca preocupare este și va fi un semn distinctiv și nu ține cont de diversele statistici care se fac, din când în când, pentru a se vedea, chipurile, cât de mult citesc românii. Personal, nu cred că numărul de cititori este important ci, important este simplul fapt că un om citește. Audio-vizualul nu a izbutit încă să desființeze prestigiul lecturii, ba mai mult, cred că nu a reușit nici măcar să îl scadă simțitor. Lectura, în sânul poporului român, este o pasiune și preocupare constantă. Am constatat acest lucru de fiecare dată când am trecut pragul librăriei Fragilistic – locul unde    l-am adus pentru prima dată la Târgoviște, pe Soljenițîn. Niciodată nu s-a întâmplat să intru în librărie și aceasta să nu aibă niciun client. De fiecare dată, înainte de a plăti cartea pe care am luat-o, a trebuit să mă așez la rând. Înainte mea, la casă, erau alte… cărți. Și mai frumos cu privire la lectură este faptul că odată cu trecerea timpului devine, din pasiune, o preocupare care formează, sau cum îmi place mie să spun, forjează. Cuvintele din cărți simbolizează „ciocanul” care bate în „nicovala-craniană” pentru a forja sufletul înflăcărat de pasiunea lecturii.

Așadar, de la un moment dat înainte, lectura devine formativă. Am simțit în propria-mi persoană acest lucru. La început citeam ca să țin minte, acum citesc ca să îmi aduc aminte. Știu, pare a fi același lucru, dar sunt două activități total diferite, la fel ca în cazul lui „a șade” și „a sta” care par a fi sinonime, dar de fapt ele sunt antonime. Cu privire la acest amănunt vă recomand să citiți predica la sfântul mucenic Ștefan, scrisă de Steinhardt. Mi-aduc aminte că la început eram atât de însetat să rețin detalii sau informații din cărți încât le memoram pur și simplu. De exemplu, la loc de cinste a stat în vremea copilăriei, memorarea celor 12 munci ale lui Hercule. Acum nu le mai știu, dar îmi aduc aminte de ele și pot să le parcurg din nou, oricând, deschizând „Legendele Olimpului”, cartea care mi-a forjat copilăria. Mi-aduc aminte că volumul „Eroii”, l-am citit în timp ce eram pe câmp, cu vaca la păscut. Citind cartea, activitatea mea căpătase deja o altă dimensiune. Nu mai păzeam să nu intre vaca în porumb, ci păzeam ca nu cumva din porumb să iasă leul din Nemeea și să îmi atace vaca…

Trecând în stadiul lecturii formative, cititorul intră în contact direct cu cartea și în relație personală cu un autor și din acest moment, acest duet, autor-carte, îi influențează o anumită perioadă din viață sau întreaga viața. Lectura formativă nu mai este pasiune, ci întâlnire. Țin minte că acum câteva zile am citit faptul că domnul Andrei Pleșu în cartea „Față către față/Întâlniri și portrete” spunea că doar pe două dintre persoanele despre care a scris în această carte nu le-a întâlnit personal. Una dintre persoane, spunea el, este Alexandr Soljenițîn. Am zâmbit… Mi-am adus aminte că eu, ca efect al lecturii formative îl întâlnesc pe Soljenițîn de fiecare dată când deschind „ARHIPELAGUL GULAG”. Și nu doar atunci… Atât de mult m-a format această carte, încât mă întâlnesc cu Soljenițîn în fiecare zi. Cu el, cu Țuțea și cu Steinhardt… Sunt sigur că asemenea mie i s-a întâmplat oricărui om care a făcut din lectură o preocupare constantă. Sunt sigur că orice om care are ca pasiune lectura, a atins stadiul lecturii formative și, pentru acesta, biblioteca reprezintă o școală pe care nu o va absolvi niciodată, pentru că profesorii școlii din bibliotecă nu sunt constrânși de nicio planificare. Autorul nu predă, ci se predă pe sine cititorului.

Steinhardt spune că își aduce aminte ce frumos ninge în romanele lui Dickens și în nuvelele târgovișteanului Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, cum îmi aduc eu aminte ce frig e în „Povestiri din Kolîma” a lui Șalamov. Iată efectele lecturii formative, efecte pe care le vom simți tot timpul de-a lungul vieții. Că lectura formativă are un rol foarte important în viața unui om o demonstrează și gândirea unui cekist (milițian) bolșevic. Când casa lui Osip Mandelștam a fost perchiziționată, unul dintre cekiști s-a arătat de-a dreptul uluit de faptul că în biblioteca lui Mandelștam nu era nicio carte marxistă. „Unde-i țineți pe clasicii marxismului?”, a întrebat acesta. Osip i-a șoptit Nadejdei: „El arestează pentru prima dată în viața lui un om care nu-l are pe Marx în casă…”

Ion  Cosmin BUSUIOC a studiat Teologia și, cum spune, e țăran din Nucet, Vrednicul Satului și… șeful cântăreților.            

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro