TÂRGOVIȘTENI ÎN SUFLET ȘI ÎN GÂND – Iuliana RICH – Haina-l face pe om?

Pe vremea când soțul meu Paul era consultant PHARE în România iar eu, interpret pentru IMC Consulting, ne-am oprit în București pentru o întâlnire cu reprezentanții Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare. După întâlnire, pe Bulevardul Ambasadelor, Paul purta un palton lung și una din pălăriile sale australiene. Deodată și-a dat seama că se uita lumea la noi. După ce ne-am cazat la hotel, mi-a spus: ,,Așteaptă un pic în restaurant. Mă duc să verific dacă lumea de pe stradă se uita la noi pentru că eram cu o tipă mai tânără (,,a young bird’’) sau din cauză că am acest aer de om încrezător în sine.” Și chiar s-a dus să verifice! Când s-a întors, trăsese concluzia că era aerul lui vestic era cel care atrăgea privirile curioșilor. Paul a fost întotdeauna un tip foarte sigur pe sine. Experiența, succesul și oportunitățile ne determină evoluția.

,,Credeți că directorul dumneavoastră (se referea la directorul general al COST, domnul Chiose) este interesat să îmi vândă țagle?‘’ Aceasta a fost „the pick-up line” a viitorului meu soț. Așa m-a abordat. Businesslike. Știam că țaglele tocmai  fuseseră interzise la export. ,,Nu știu, dar îl putem întreba’’, i-am răspuns directorului de decizie al celei mai mari companii de oțel din Țara Galilor (am aflat după aceea). Ca să nu fiu nepoliticoasă.

Ne aflam la al doilea Simpozion din același  an, unde, de la secretar de stat și până la președintele programului PHARE, se reuniseră experți și consultanți din Uniunea Europeană,  pentru a explica cum au restructurat ei industria siderurgică și a cărbunelui în propriile țări. Ca inginer chimist, interpretă și traducătoare la Protocolul Combinatului de Oțeluri Speciale, cunoscusem și tradusesem (la foarte scurt timp după angajare) în multe ocazii, pentru diverse delegații, conferințe, la simpozioane, la întâlniri de afaceri și târguri internaționale.

M-a intrigat pentru că avea o voce frumoasă și prestanță, era elegant și arăta bine, dar la început nu prea l-am luat în serios pe Paul, pentru că nu era primul străin care intrase în vorbă cu mine, iar unii dintre ei erau neserioși. În plus, orice director care se respecta, citea  ,,Metal Bulletin’’ ca să verifice orice embargo de produs sau materie primă. Precis că și el îl citise. Tip deștept. Plin de zâmbet și foarte răbdător (ca vânătorul care își așteaptă prada) a așteptat să îi vină rândul să stea de vorbă cu domnul director Chiose.

Ne aflam la Poiana Brașov. La scurt timp după aceea eram invitați de cel mai mare conglomerat al oțelului francez, USINOR SACILOR, la Paris, pentru a negocia un contract cu Renault și UGINE pentru Oțelinox. Paul nu a reușit să obțină țaglele, dar nu părea să regrete prea mult. A plecat și mai devreme decât ceilalți participanți, pentru că a fost mereu workaholic. Lucrase cu japonezii și își școlise forța de muncă în Japonia. Compania sa Allied Steel and Wire din Cardiff avea acțiuni cotate la Bursa de valori pentru că împreună crescuseră productivitatea cu 660%. Era azi în România, mâine în Arabia Saudită, poimâine în Rusia sau în altă țară de pe Mapamond. Fearless. Fără frică. A pierdut și spectacolul de sfârșit de simpozion,  în care tipe tinere și bine dansau după o coregrafie (o să folosesc un eufemism) foarte îndrăzneață, coregrafie care îi făcuse pe străini să fluiere și să se caute prin buzunare. The highlight of the twilight.

Acel interpretariat pe tema țaglelor mi-a determinat soarta, pentru că Paul nu m-a uitat și m-a căutat după simpozion, a revenit în România, ne-am întâlnit la Praga. Obiceiurile vechi nu puteau să moară așa de repede: conversațiile erau ascultate, raportate, securistul încă mă aștepta la ușa Combinatului, după ce veneam din străinătate, iar zvonul pe care îl răspândiseră despre Paul era că… era spion internațional. Eu, fată de profesori din Târgoviște. Fata din Est și bărbatul din Vest. În ciuda acestor diferențe de caracter și personalitate (el – sigur pe el, eu – cu sechelele vulnerabilității și fricii de Sistem ), de experiență de viață (el în Occident, eu zero experiență), de limbă și de oportunități, Paul s-a ținut de cuvânt. Cum rămâne atunci cu frica de Sistem? Aici a fost nevoie de o adevărată metamorfoză. „Trebuie să te lepezi de mentalitatea ta românească”, spunea mai târziu soțul meu. După ani și ani de practică, am învățat să gândesc „outside the box”. Precis că gândeam și înainte de a-l cunoaște pe Paul, dar  Sistemul nu îmi permisese să exprim ceea ce gândeam.

Trăim într-o lume în care banul dictează. Dacă banul este atât de important, cât de mult este și ,,suficient’’? Este adevărat: banul este cel care ne ajută să ne întreținem familia, să ne plătim taxele, să-i ținem pe copii la facultate și chiar să ne permitem câte un lux.

Într-un articol de pe www.thesimpledollar.com, din 13 aprilie 2020, Trent Hamm afirmă că experiențele de viață, înțelepciunea, norocul în căsătorie, prieteniile, sănătatea fizică și mintală, hobby-urile, capacitatea de a comunica, abilitatea de a supraviețui, aprecierea a ceea ce ai, dorința și reușita de a-i ajuta pe alții, ca și meditația și rugăciunea, toate sunt mai  importante decât banul.

Dickens e și mai pragmatic. Personajul său  Mr. Micawber, abia ieșit din închisoarea datornicilor, îi explică tânărului David Copperfield: ,,Venitul anual: 20 de lire, cheltuiala: 19 lire, 19 shillings și 6 pence, rezultatul: fericirea. Venitul anual: 20 de lire, cheltuiala: 20 de lire și 6 pence, rezultatul: nefericirea.” Tot Dickens este cel care ne sugerează că averea și clasa socială nu sunt măsurători de încredere ale caracterului unui om. Prin personajul său feminin, Bella Wilfer, din romanul ,,Prietenul nostru comun’’, ne previne în legătură cu pericolul lăcomiei. Bella a vrut să se mărite cu Mr.Boffin pentru bani, dar în final, își imploră tatăl să o ia înapoi, la sărăcia de acasă.

Îl face haina pe om? Într-o secvență celebră din filmul mut din 1925, ,,Goana după aur’’, Charlie Chaplin interpretează un sărăntoc care se îmbogățește din aurul aflat în sălbăticia munților din Alaska. La întoarcerea din Chilkoot Pass, Chaplin este îmbrăcat în haine de milionar, dar tot se apleacă pe puntea vaporului (care îl transporta acum victorios, ca antreprenor self-made), ca să adune mucurile de țigară azvârlite de alții, pentru a le fuma!

Să ne lepădăm de principiile noastre în goana după bani? Să ne vindem sufletul diavolului? O doamnă profesoară, membră a grupului nostru Târgovișteni în suflet și în gând, precizează (și îi dau dreptate): ,,a nu îți respecta principiile și a nu avea conștiință etică, înseamnă a te trăda pe tine însuți. În final, nu te mai regăsești.’’

Tot Dickens este cel care scrie într-o altă nuvelă a sa de renume, ,,Nicholas Nickelby’’: „Aurul își pierde lustrul pentru că multe comori ale inimii nu pot fi cumpărate cu bani. Trăiește experiența, dacă ești capabil și ai noroc, dar nu te dezumaniza.“

Acum 12 ani vărul meu, chirurg toracic în București, s-a acreditat cu General Medical Council la Londra. După interviul de rigoare în engleză și-a cumpărat o bowler hat, pălăria rotundă tipică englezească, de la un magazin de pe Oxford Street. Era iarnă, așa că și-a pus-o imediat pe cap. Într-un palton lung elegant și cu o asemenea pălărie de ,,City boy ‘’, etalând un aer de siguranță, rezultat al reușitei, a fost abordat de un cerșetor homeless cu un puternic accent Cockney (ca într-o altă nuvelă dickensiană faimoasă, ,,Oliver Twist’’): ,,Governor, nu ai niște bani mărunți?‘’ Cu simțul umorului care îl caracterizează, vărul a râs și întorcându-se spre mine  a spus: ,,Aparțin Clubului’’.

Ne fac banii (sau haina aceea din titlu) mai virtuoși? Nietzsche enunță că ,,suntem îndeosebi sancționați pentru virtuțile noastre’’. Pe site-ul Mânăstirii Curchi din Basarabia, pe 20 Februarie 2021, la ,,Sfaturi duhovnicești’’, Natalia Lozan îl citează pe Steinhardt, care ne previne în ,,Jurnalul fericirii” (publicat de editura Mânăstirii Rohia în 2005 ): ,,Înainte de a te avânta în domeniul binelui este necesar a știi că treci pe teren minat. Răul poate să îl facă oricine’’, continuă Steinhardt, ,,binele însă e numai pentru sufletele tari și firile călite’’.

IULIANA  RICH e „târgovișteancă în suflet și în gând”, chiar dacă trăiește de mulți ani departe de orașul ei, în care a fost profesoară de „Ienăchiță Văcărescu” și de „Carabella”…

 

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro