Arhitecți și constructori din Târgoviștea sfârșitului secolului al XIX-lea și al primei jumătăți a secolului al XX-lea (1)
Vă invit să poposim câteva momente în Târgoviștea medievală, Cetate de Scaun și sediu al Mitropoliei Ţării Românești descrisă și admirată de către numeroși călători străini care i-au trecut pragul. Devenită o puternică citadelă politică, economică, culturală în secolele al XIV-lea – al XVII-lea, fiind așezată la intersecția drumurilor comerciale care legau Transilvania de Ţara Românească până la „Marea cea Mare” va deveni o piață de desfacere prosperă care va atrage ca un magnet negustori din toate colțurile lumii, care vor face schimburi de mărfuri cu localnicii.
În această perioadă, vor fi aduși în Țara Românească de către unii domnitori, medici, secretari de origine italiană, precum Franco Sivori – de către Petru Cercel, Mascellini – medicul lui Matei Basarab, Bartolemeo Ferrati – medicul și Del Chiaro – secretarul lui Constantin Brâncoveanu. Acești domni au folosit meșteri italieni pentru zidirea caselor, întreținerea grădinilor la care se adaugă faptul că unii dintre ei, precum Mircea cel Bătrân și Alexandru al II-lea–Mircea, aveau soții de religie romano-catolică. În această perioadă, grație climatului ospitalier de certă prosperitate, se stabilesc în Târgoviște unii negustori sași, unguri, francezi, precum și familii de italieni care vor constitui treptat o comunitate însemnată ce va gravita și se va consolida în jurul Bisericii Romano-Catolice.
La sfârșitul secolului al XIX-lea (1881-1890), din zonele sărace ale Italiei vor fi aduși în țară, de către regele Carol I, constructori și cioplitori în piatră, colonizându-i, dat fiind faptul că ofereau mână de lucru ieftină, calificată. Era folosită, în principal în București, la edificarea unor construcții de mari dimensiuni, precum Poșta, Palatul Sturdza etc. și în alte orașe ale regatului.
Un grup și-a îndreptat pașii spre Târgoviște, unde după cum v-am relatat, exista încă din Evul Mediu o importantă comunitate romano-catolică, având biserică și școală proprie. Se vor încadra și adapta ușor la viața economică, socială și culturală a comunității, ținând cont și de asemănarea limbii italiene cu cea română.
Renumiți constructori și mozaicari prin tradiție seculară, măiestrie transmisă din tată în fiu, vor forma echipe după criterii familiale (frați, fii, rude apropiate) după cum au fost Zanussi, Giuseppe, Gugliemo, Giovanni, Fugalli, Giorgeo, Filippo, Umberto, Sebastiano, Zamolli, Pietro, Giovanni (Gio Natta), Mandolini, Rafaelle, Antonio, Magnani, Giudite, Facco, Ricardo, Antonio sau după regiunile de proveniență precum Udine, Veneția, Roma etc. Având stabilitate, locuri de muncă sigure au încheiat căsătorii pe baza vechilor relații de prietenie dintre părinți sau căsătorii mixte cu români.
Unii meșteri italieni au pregătit generații de constructori români și meseriași care au preluat tehnici și procedee în construcții edilitare, aduse la perfecțiune de către creatorii italieni. Așadar, primii constructori din Târgoviște au fost italienii, care după cum am afirmat au format ucenici români în vederea înălțării unor edificii publice și particulare, contribuind substanțial la modernizarea orașului. Vor angaja lucrări în principal în Târgoviște, dar și în zone din județ precum Răzvad, Șotânga, Pucioasa etc., unde vor folosi și lucrători români localnici.
Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…
Facebook
WhatsApp
TikTok
