Lunile aprilie-iuie 2026 au fost caracterizate de reducerea activității la sol pe frontul ruso-ucrainean și concentrarea eforturilor pentru executarea de lovituri contra hub-urilor logistice dar și a centrelor urbane. De altfel, în mai 2026, orașele ucrainene, în special capitala Kiev, vor cunoaște cele mai dure atacuri din acest război, populația civilă și echipele de intervenție devenind ținte predilecte ale agresorului. În data de 6 mai, bombardamentul rusesc a ucis 21 de civili. Au urmat atacuri la fel de puternice în zilele de 12 și 13 mai (în această dată fiind folosită, pentru a treia oară în acest război, racheta balistică „Oreșnik”) asupra Kievului. Atacurile asupra capitalei vor continua și în luna iunie, în data de 15 înregistrându-se lovituri asupra celebrului complex monastic Lavra Peșterilor – centru major al creștinismului ortodox, vechi de peste 1000 de ani.
Pe front însă, dominația dronelor a redus drastic capacitatea ofensivă a rușilor, în condițiile în care chiar și micile echipe de asalt erau detectate și atacate încă din faza deplasării către pozițiile de atac. Un alt factor l-a constituit restabilirea echilibrului numeric, ca urmare a pierderilor ridicate suferite de ruși, dar și a reducerii numărului de recruți dornici să semneze contracte cu armata. După câteva luni excepționale din anii 2024 și 2025 când 45 000 de voluntari intrau lunar în forțele ruse, în 2026 s-a constat o reducere cu 25%, în ciuda unui nou decret prezidențial din 25 mai 2026, care acorda scutiri de datorii de peste 100 000 euro pentru noii recruți și familiile lor.
În schimb, câteva atacuri poziționale au consolidat, oarecum, pozițiile celor două tabere. În mai, forțele ucrainene au eliberat Stepnohirsk și Mala Tokmacika – localități intens disputate – stabilizând frontul din Zaporijia.
Cel mai vulnerabil sector a rămas Konstantinivka, oraș pentru care s-au dus lupte grele încă din aprilie. Rușii au rămas superiori în luptele urbane, iar cazul acestui centru urban, de la vest de disputatele Ceasiv Yar și Toretsk, reprezintă o confirmare. Ca și în asalturile precedente, rușii au înaintat pe flancuri, apoi s-au infiltrat către centru.
La nord de Konstantinivka, eforturile rușilor s-au concentrat pentru menținerea înaintării către Lyman, Sloviansk și Kramatorsk.
În plan strategic, ucrainenii au reușit o serie de succese majore grație dezvoltării capacităților de lovire cu rază lungă și medie de acțiune. În luna mai 2026, forțele ruse din Zaporijia și Crimeea au fost paralizate ca urmare a loviturilor executate pe întreaga lungime a autostrăzii M14 ce traversează teritoriul de la nord de Marea Azov controlat de Rusia. Autostrada este artera principala de aprovizionare a trupelor ruse, dar are o importanță deosebită și pentru transportul bunurilor destinate populației civile. Pentru a evita blocarea autostrăzii cu carcasele vehiculelor lovite, Vladimir Saldo, șeful administrației ruse din Herson, a interzis prin decret în data de 21 mai 2026, deplasarea transporturilor civile, șoseaua urmând a fi utilizată exclusiv de vehiculele armatei.
Ca și în lunile anterioare, o atenție deosebită a fost acordată infrastructurii energetice rusești, dronele ucrainene realizând cel mai eficient embargo asupra petrolului rusești din întreg conflictul. În mai 2026, toate rafinăriile mari din Rusia centrală au fost lovite serios, unele oprindu-și producția. Marea rafinărie Kiriși din oblastul Leningrad (cu capacitatea de procesare anuală de 20 milioane tone) și-a oprit producția după cea fost incendiată în data de 5 mai.
Infrastructura economică din zona Moscovei a fost grav lovită pe 17 mai. Fabrica de Semiconductori Angstrem, Elma Tehnopark, rafinăria Moscovei și o serie de stații de pompare a petrolului au suferit distrugeri serioase. În replică la puternicele atacuri din 15 iunie, Moscova va fi vizitată, în ziua următoare, de dronele ucrainene, care au incendiat marea rafinărie din cartierul Kapotnia (la doar 15 km de Kremlin) aparținând Gazprom Neft. Rafinăria, responsabilă pentru furnizarea a jumătate din consumul de benzină și motorină necesar regiunii metropolitane, era protejată de patru inele de apărare antiaeriană.
Alexandru ȘTEFĂNESCU este doctor în istorie, Șef Serviciu Relații cu Publicul la Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” – Dâmbovița și profesor la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște…
Facebook
WhatsApp
TikTok
