Vorbe din cotidianitatea medie
81.
Suntem la începutul secolului Nivelării, al reducerii la bază. Nicio diferență, nicio caracteristică personală. Totul la pachet. Cei din subsol prind curaj și ies deasupra, pe sol, pe suprafața tuturor. Egalitate, mirajul dintotdeauna. Doar Natura: frumoasă zi de septembrie!
*
Privești rar la ecran. Acum, acolo, în munți, o familie simplă, cu convingeri puternice. Nimeni în jurul lor. Bărbaţi tineri, de prin orașe învecinate, le aduc lemne pentru foc şi ceva de mâncare. Ei, izolaţii, liniştiţi.
Femeia: Avem şi un fiu…
Bărbatul: Un băiat…
Femeia: N-a mai venit la noi de 10 ani.
Bărbatul: No.
Reporteriţa bucureșteană, criticistă: Şi cum vă pare că v-aţi născut tocmai aici, în pustietatea asta?
Bărbatul: No.
Femeia: Cum să ni se pară? Suntem bucuroşi.
*
Genul omului care, fiind în fața ta, discută cu tine și te privește. De fapt, el privește prin tine, plictisit de realitate, de oameni, de lucruri. De-abia așteaptă, dând din cap, amabil, să se întoarcă în micul lui cerc, în care este singurul locuitor. Și care este singura lui realitate.
*
Nu ești în acord total cu toți, dar poți merge în aceeași direcție. Pe căi diferite.
*
Am cotrobăit pe-afară, pe seară, până pe la 20,00h. Trebuie să-ți faci de lucru, fizic, dincolo de lecturi etc. Și e dificil. Așa că am poposit pe lângă un mini-stadion bine dotat, aflat într-un parc mărișor. Vreo patru formații de puști, între 12-17 ani, poate 16. Mai erau și trei excepții, peste 40 de ani, burtoși, din clanul „mânca-ți-aș”. Au bătut puștii la ei de i-au zvântat. Dar nu oricum: prin tehnică mare, inventivă, cred că erau juniori pe la Dinamo 2, pe la Metaloglobus. Am văzut, la ei, driblinguri spectaculoase, pe loc, cu goluri de pe stânga, pe exterior, cu efect- marcă înregistrată. Mi-am dat seama că ele vin de la spanioli. Yamal, Pedri, ceilalți – jucau în fața mea. Am plecat când „mânca-ți-aș” începuseră să se enerveze, m-am temut să nu devină violenți. Și mulți dintre puști au renunțat, invocând programul familiei. Așa că, din când în când, voi merge la „meci”, în aer liber, fără bilet: am avut lângă mine mulți „colegi”, pe bănci special amenajate. Acasă, aveam de revăzut, a treia oară, un roman. Am amânat.
*
– Au fost ăia. Hoți. I-ai înjurat.
– Da.
– Bun. Au venit ăștia.
– Da.
– Ți-au băgat mâna în buzunar. Păi, nu-i înjuri?
– Să vedem.
– Păi, ți-au băgat mâna-n buzunar, nu ți-am spus?
– Să vedem dacă trebuia.
– Lasă, mă. Să-ți taie tot buzunarul, ce mai…
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
