Ce blestem pe lumea noastră să nu se iubească pe ea însăși, ba chiar să se urască, taman în surplusul ei de bine și de frumos pe care îl poate lăsa moștenire! Să te erodezi din interior, precum o carie dentară care vrea să își distrugă smalțul protector, zâmbetul și bucuria de a comunica, elegant, civilizat, nobil! Asta da, „moralitate”! Moralitate de carie dentară…
Justiția colectivă, dar mai ales cea culturală, și-a terminat misiunea cu iluștri infractori. A venit timpul să ne ocupăm de poeți. Doar în apoptoză, celulele se lichidează între ele. Ce o fi foamea asta de urât? Canibalism intelectual? Necroză culturală? În numele purificării literaturii facem toate astea? Dacă nu am făcut-o cu viii, de ce o facem cu morții? Trecem printr-un legionarism cultural sau mi se pare? Mutăm extremele? Chiar, suntem nebuni? Vrem cu persuasiune, trufie și nesaț să scoatem prin exorcizare ultima picătura de har, de sens, de impetuozitate ori delir creator din poeții neamului? I-am desființat pe Octavian Goga, Radu Gyr, Ion Pilat, că așa a cerut protocolul, acum schimbăm direcția condamnărilor?
Și cine mai urmează? De unde găsim în noi atâta fanatism și convingeri definitive? E clar, lumea literelor e nemiloasă în sine și cu sine, se vor găsi mereu motive de condamnare, de răstignire, de aruncat cu piatra pentru cei care au făcut din artă destin și din vocație operă. Și mă gândesc cu câtă încrâncenare au fost obstrucționați la aprecieri internaționale scriitori ca Marin Sorescu și Vintilă Horia! Și ne mai mirăm că nu avem premianți Nobel. Suntem ingrați și subversivi cu noi înșine.
Ahhh, ingratitudine, ahhh nebunie! Ce mortală și învârtejită e muzica ta!
Ecaterina Petrescu BOTONCEA este medic și scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România…




Facebook
WhatsApp
TikTok




































