Munteanu (AUR): 35 de ani de independență. Basarabia s-a desprins de Moscova. Cât va mai fi despărțită de România?

Declarație politică

Astăzi, Republica Moldova, cel de-al doilea stat românesc, marchează 35 de ani de la proclamarea Independenței. Pentru mine, ca român basarabean, 27 august rămâne o zi importantă. În 1991, Basarabia ieșea, după jumătate de secol, din captivitatea strangulatoare a imperiului sovietic, care i-a ocupat teritoriul, i-a deportat bunicii, i-a exterminat sau alungat elitele, i-a prigonit Biserica Ortodoxă și a încercat să-i construiască o identitate nouă, diferită de cea românească.

Independența Republicii Moldova a fost, în acel context, un act necesar de emancipare de sub dominația sovietică. Problema istorică pe care o văd este că, ulterior, o soluție de ieșire din URSS a fost transformată într-o finalitate „națională”.

Scriu aceste rânduri de la București, ca deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Alianței pentru Unirea Românilor, dar și ca român basarabean care a fost primar, deputat și ministru la Chișinău. Am trăit pe ambele maluri ale Prutului și tocmai de aceea îmi este imposibil să accept ideea că această frontieră, născută dintr-o tragedie a istoriei noastre, trebuie privită ca un dat etern.

După 35 de ani, văd Republica Moldova ca pe un stat cu o suveranitate incompletă. Are trupe rusești pe teritoriul său, împotriva voinței autorităților constituționale, un conflict separatist pe Nistru, întreținut de Moscova, și o societate asupra căreia Federația Rusă continuă să proiecteze influență politică, mediatică și religioasă.

Văd neutralitatea înscrisă în Constituție, dar experiența ultimilor ani îmi arată limitele dramatice ale acestei formule. Nu cred că neutralitatea produce securitate prin simpla ei proclamare. Ea funcționează numai atunci când există o arhitectură de securitate capabilă să o garanteze.

După 35 de ani, văd Basarabia încă sub ocupația canonică rusească. Patriarhia Rusă păstrează în Basarabia una dintre cele mai puternice rețele instituționale de influență ale „lumii ruse”. Văd aici una dintre marile contradicții ale Republicii Moldova: încearcă să iasă geopolitic din sfera Moscovei, dar tolerează instrumentele prin care Moscova continuă să modeleze conștiințe și loialități.

Iar cel mai sever verdict asupra celor 35 de ani îl găsesc în demografie. Un stat există înainte de toate prin oamenii săi, iar Republica Moldova și-a pierdut o parte uriașă din populație, înregistrând una dintre cele mai mari scăderi demografice din Europa. Văd satele golindu-se, familiile risipindu-se prin Europa, iar libertatea de circulație devenind, pentru prea mulți, libertatea de a nu se mai întoarce.

Văd România investind enorm pentru a apropia cele două maluri ale Prutului, dar văd și discursul oficial românesc tratând în continuare frontiera de pe Prut ca pe o realitate politică definitivă. Construim poduri peste o frontieră despre care nu mai avem curajul să spunem că, într-o zi, ar trebui să dispară.

Tocmai de aceea, prezența astăzi la Chișinău a președintelui României, Nicușor Dan, venit să participe la festivitățile și parada militară dedicate celor 35 de ani de independență, mă face să pun o întrebare cât se poate de firească: ce sărbătorește președintele României? Independența Basarabiei față de Moscova, pe care o sărbătoresc și eu, sau independența ei față de România?

Cred că Nicușor Dan nu trebuie să alimenteze, prin prezența și discursul său, moldovenismul statalist și ideea că două state românești, despărțite de Prut, reprezintă o firească și fericită finalitate a istoriei. Îi cer președintelui României să nu uite un adevăr elementar: Republica Moldova nu este doar un stat vecin al României, ci al doilea stat românesc, iar Unirea rămâne singura cale prin care poate fi reparată până la capăt nedreptatea istorică din 1940.

Eu însumi sunt o dovadă a artificialității acestei despărțiri. M-am născut și am crescut în Basarabia, am fost primar, deputat și ministru la Chișinău, iar astăzi sunt deputat în Parlamentul României.

Eu nu am devenit român atunci când am trecut Prutul. Am fost român dintotdeauna.

De aceea cred că, după 35 de ani, trebuie să am maturitatea de a privi independența Republicii Moldova în contextul ei istoric, nu ca pe o dogmă politică. Pentru mine, ea a fost necesară pentru ieșirea din Uniunea Sovietică, dar nu există niciun motiv pentru care desprinderea de imperiul sovietic să trebuiască să însemne perpetuarea despărțirii de România.

La 27 august 1991, românii basarabeni au avut curajul să iasă din imperiul sovietic. La 35 de ani distanță, întrebarea pe care am datoria să o pun, inclusiv de la București, este alta: cât timp va mai rămâne Basarabia „independentă” de România?

Deputat AUR, Valeriu Munteanu