Mă uit la o fotografie apărută pe site-ul Cotidianul – de altfel o voi prelua drept ilustrație – și mă minunez, rîd, fac cruci contra deochiului. Văd acolo o adunătură de bărbați și femei cu măști pe obraz și cu mîna dreaptă la chiept, în dreptul inimii. Prima dată, am crezut că este o fotografie … Citește mai mult

Romanul este un aisberg monstruos. Cu cât partea de sub „apă” este mai mare, cu atât crește abisalitatea lui „întunecată”, atractivă pentru inițiați; dacă însă partea vizibilă este mai mare, romanul este rațional-luminos, discursiv, explicit, ușor consumabil, comercial, pentru marele public. Grafomania, zice bine Kundera, este ipostaza cea mai grotescă a voinței de putere, adică … Citește mai mult

Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia… Într-o dimineață, foarte devreme, m-a întrebat un flăcău, cu țepii lui întăriți peste capul de adolescent, la sfârșit de liceu, ce e ăla ateismul… Așa a zis el, ce e ăla…. Le-am spus un banc mai vechi. … Citește mai mult

S-a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult

Pentru că ieri a fost sâmbătă și citeam un articol despre cum măsurile din PNRR vor schimba definitiv (pentru a câta oară?) fața sistemului de educație din România, că fondul au mai încercat să-l schimbe și alții, dar degeaba, m-a lovit deodată cuvântul „reziliență”. Adică l-am tot auzit în ultima vreme, dar de această dată, … Citește mai mult

Obiectul tehnic ca obiect sculptural. Hermeneutica obiectului sculptural la Mihai Rusen, de Pompiliu Alexandru, Editura Hoffman      Povestea este tot ce îi trebuie unui obiect ca să devină invaziv, povestea facerii și a scrierii lui într-un limbaj care să îl conțină și să îi conțină corpul și povestea, să îl facă să fie acaparator și … Citește mai mult

Americanii au suferit în ultimul an o pandemie, o criză economică și alegeri prezidențiale; este de înțeles că mulți ar dori să se desprindă de politică.  Cu Trump, plecat de la Casa Albă și interzis de pe platforma sa social-media preferată, Twitter, cel mai vizibil simbol al retrocedării democratice a națiunii a fost abolit.  Dar, … Citește mai mult

Nu de puține ori, importanța spațiului în care ne desfășurăm viața sau activitatea ajunge să fie neglijată, rămânând blocați în aspecte de natură practică sau care țin de anumite tendințe. Cu toate acestea, influența unui loc, fie că vorbim despre o locuință, un birou, un atelier sau chiar o grădină, este una care își poate … Citește mai mult

„Guernica, Oradour, Katyn, Auschwitz sunt doar începutul litaniei Europei în infamul veac XX. Lista se lungește către sfîrșitul secolului cu Srebenica, un mic oraș de deal, pe rîul Drina, la granța estică a Bosniei cu Serbia.” – Ian Traynor, editor pentru Europa la The Guardian. Am văzut de curînd documentarul Death of Yugoslavia, produs de … Citește mai mult

Nu scăpase de obiceiul de a se uita lung la copacul de lângă fereastra bucătăriei, la cei doi porumbei care şi-au trăit tinereţea împreună. Nu ştia că porumbeii sălbatici sunt monogami, credea că „orăşeni” fiind, au căpătat obiceiuri omeneşti – trăiesc pe la ferestrele noastre, nu-i aşa! – dar ei şi-au păstrat cuibul an de … Citește mai mult

Am avut o discuție filosofică cu pisica mea. Mi-a spus să nu renunț la vis. Că totul este un vis, dar oamenii nu cred în vise, iar lumea se apropie de auto-distrugere, din acest motiv. Și doar visătorii mai pot face ceva pentru lume. Dacă observăm o pisică, vedem că ea are ceva din calitățile … Citește mai mult

Corpul dezgolit note despre stări și cunoașteri ale corpului în poveste Întotdeauna corpul știe mai mult decât înțelegem, întotdeauna mesajele lui sunt mai mult ascunse decât vizibile, dar simțirea lor ajută la continuarea călătoriei împreună, încurajează continuarea înțelegerii și a căutării în continuare de sensuri, căutare care se impune de la un moment dat ca … Citește mai mult

Azi, de ziua internațională a mediului înconjurător, țăran fiind, mărturisesc că la sat e greu să fii fastuos. Aici e mult prea fastuoasă natura pentru a mai adăuga omul ceva. Tot respectul pentru Piața Sfatului din Brașov – unul dintre cele mai populare „cec-inuri” din zilele noastre – sau mai ales pentru Piața Tricolorului din … Citește mai mult