UN REGAL DE POEZIE – Octavian SOVIANY

Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc.  S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la  Gazeta Dâmboviței,  la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie

Poezii de azi

1.

 

După ce au plecat

toţi musafirii

şi perdelele

au fost trase,

ce bine e

să fii iarbă

şi să scoţi capul

încetişor

din pământ 

bucuros

că stelele

sunt fiecare

la locul ei,

aşa cum fuseseră

şi înainte.

 

2.

 

Tu eşti oglinda

în care mă văd

mai bun, 

mai frumos, 

mai puternic.

Mi-ai şters

cutele de pe frunte.

Mi-ai îndreptat

colţurile buzelor

care atârnau de o vreme

în jos.

Semăn acum

cu fotografia mea de copil.

Acum

cuvintele mele

se rostesc singure

ca şi cum ar ploua

într-un ochi liniştit de pădure

prin care 

oamenii

trec foarte rar

şi numai

în vârful picioarelor,

ca pe vremea

lui Dumnezeu.

 

3.

 

Sunteţi albă Doamnă şi visaţi

Zboruri lungi de păsări călătoare

Când se surpă sângele-n bărbaţi

Umiliţi de stelele barbare

Mâinile vă ard întru pustiu

Căi lactee fulgeră în unghii

Umbra mea lipită de pământ

Eu cu sânii voştri o înjunghii

Limpeziţi de arderi şi de scrum

Ochii-s pietre clare de agată

Trupul meu aşteaptă delirând

Ca să-i trageţi oasele pe roată

Şi cum creşte-n sânge buruiană

Eu cu gura arsă vă implor

Poate-mi spargeţi Doamnă din greşeală

Tâmplele-ntr-un ciob de meteor

 

Poezii mai de demult…

1.

Plictisul desfrunzindu-se festiv
Pe masa mea cu rune şi infolii
Spre cai de fontă curg definitiv
Păscut scalâmb de zile şi orgolii

Şi-o glorie soioasă mi-e destin
Sucul amar al rimelor mai fierbe
Culcat ca într-un pat cu baldachin
În burţile băloaselor proverbe

Ar trebui un sunet mai hirsut
Cu dinţi tăioşi de-Onirie albastră
Destinu-azvârle zaruri mici de lut
Din gura mea spre gura dumneavoastră

Prin cărţi de noapte degete foşnesc
Penaţii casei calcă pe cuţite
Sintagmele în aer se ciocnesc
Şi flutură orgolii ponosite

Singurătăţi concave m-au închis
Tristeţea e banală ca un scaun
Coclesc frumos uneltele de scris
Pe masa mea domestică de claun

2.

În timp ce faci citanii din elină
Şi caşti de plictiseală mister O.
Îţi curăţă armura de rugină
Un domn în redingotă indigo

Privind cum trec sobolii rânduri-rânduri
În travestiul lor de retori greci
Tu stai la masă învelit de scânduri
Şi apăsat pe piept de biblioteci

Ca un diac dedat prea mult la scholii
S-a spânzurat cu limba de tavan
Un clopot negru perforat de molii
În strai de didascal atenian

Orgii de tropi cutremură Olimpul
Creioanele respiră cârcotaş
Iar scriptorii încep să scrie timpul
Intrând pe jumătate în pegaşi

Şi cum cerneala-n tâmple se întinde
Şi se ciocnesc vocabulele lent
Az-buchiile eline te vor vinde
Tot cosmosul va fi de pergament

Tălmăciri…

 

1.

rimbaud 

 

Zăpăciţii 

 

Stau negri-n pâclă şi ninsoare,

Lipiţi lângă răsuflătoare,

Şi-aflaţi la băi

 

Cinci ţânci cu feţele buimace

Privind brutarul care face

Pâini ditamai.

 

Văd braţu-i alb cum se înfruntă

Cu coca gri, cum mi-ţi-o-nfundă

Colea-n cuptor;

 

Ascultă pita cum se coace,

Pe când brutarul zice-n pace

Un cânt domol.

 

Nu mișcă unul, cată ţintă

În suflul care îi alintă, 

Cald ca un sân

 

Când pe la miezul nopţii brune,

Ca prăjiturile de bune,

Îs gata pâni,

 

Când se apucă de cântare

Cu pita ce miroase tare

Greierii-n cor.

 

În groapa caldă simt că-i viaţă,

Şi-acum, deşi li-i haina zdreanţă.

Li-i bine lor.

 

Atât de bine, încât iacă,

Isuşi pudraţi cu promoroacă.

Nu s-ar clinti.

 

Cu boturile roz lipite

De gratii, cată pasămite

Către Tării,

 

În graiul lor neghiob se roagă,

Şi-atât de tare se apleacă

Din când în când,

 

Că-n tur nădragul se despică.

Iar cămăşuţa le-o ridică

Al iernii vânt.

 

2.

 

rimbaud 

 

Boema mea

 

Mergeam zdrenţos, cu pumnii vârâţi în buzunare 

Şi-un pardesiu pe spate mi se părea ideal;

Umblând sub ceruri, Muză, eram al tău vasal

Şi tot visam aiurea amoruri o splendoare.

 

Iar pantalonu-mi unic era cam găurit.

-Biet Degeţel cu visuri, făceam pe o cărare 

Mici rime. Iară hanu-mi era în Carul Mare.

Şi stelele-mi, deasupra, scoteau un fâlfâit.

 

Le ascultam la margini de drum sau prin poiene

În serile frumoase de toamnă, când, alene,

Curgea pe frunte-mi roua ca al vigorii vin. 

 

Apoi rimam, de umbre înconjurat fantastic

Şi îmi trăgeam – drept liră – pantoful de elastic

Ca să-mi apropii talpa de inimă puţin.

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro