PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Obiectul invaziv

Obiectul tehnic ca obiect sculptural. Hermeneutica obiectului sculptural la Mihai Rusen, de Pompiliu Alexandru, Editura Hoffman

 

   Povestea este tot ce îi trebuie unui obiect ca să devină invaziv, povestea facerii și a scrierii lui într-un limbaj care să îl conțină și să îi conțină corpul și povestea, să îl facă să fie acaparator și să aibă acel concentrat magic de stări cu care să apuce și să îl țină aproape pe cel care se alătură acestor fapte, acestor fapte care se mută în registrul artistic al interpretării și al înțelegerii. Cel care face acești pași necesari ai apropierii se transformă automat în povestitor, în întrebător și desfăcător al sensurilor ce completează întregul, ce determină și impune înțelegerea tuturor formelor care au întreținut toate aceste așezări. Încercările de apropiere au nevoie întotdeauna de încercările traducerii lor, de normele care impun asumarea acestor mișcări de desființare a limitelor dintre obiect și privitor, dintre cel care vede, care vrea să înțeleagă și să povestească această înțelegere și toate dedesubturile ei.

   Pompiliu Alexandru își asumă toate aceste apropieri și ne face să vedem cum obiectul artistic sculptural/sculptat face pași spre înțelegerile noastre, face acele gesturi incluse ale apropierii care îi asigură și îi înlesnesc buna vedere și încadrarea exactă în rigorile ei pentru a fi privit cu atenția care îl poate face înțeles. Ne sunt descusute și propuse refacerii limbajele care ne pot conduce pe suprafețele acestui teritoriu, ne sunt arătate propriile atitudini și suntem trimiși la corespondenți care ni se pot oferi ca sprijin pentru a merge mai departe. Mai departe se desfășoară anumite stări poetice care ne fac să înțelegem micul discurs îndrăgostit ascuns printre rânduri, discurs care stă la baza acestui eseu interpretativ, la baza acestui text care crește alături de obiectul privit și care demontează rigiditățile și contondențele ce ar putea fi ușor alăturate sculpturii și anumitor forme de așezare ale ei în spațiu, înaintea celui cu care dialoghează, în fața celui care încearcă să privească și să ducă până la capăt tentativele de apropiere și de înțelegere ale ei.

Dacă reușești să-ți pui întrebări în fața unei opere de artă, înseamnă că ai depășit etapa naivității sau a „uimirii sincere”. Nu înseamnă că această etapă ar fi inferioară sau superioară celeilalte, ci complementară, chiar necesară. Uimirea naște întrebări, mirarea filosofică este cea care ne conduce spre întrebări. Cu cât întrebarea este mai îndrăzneață, sau mai profundă, cu atât înțelegerea poate apărea mai bine conturată…

   În Obiectul tehnic ca obiect sculptural ne este propusă și arătată desfășurarea, cu ajutorul textului și a imaginilor explicite și însoțitoare, a unui dialog extins, a unuia dus dincolo de discurs cu cineva despre ceva, sunt dislocate limbajele care pot cuprinde în corpul lor și obiectul, obiectul care devine subiect al dialogului și al interpretării lui, iar modul cum sculptura/obiect se așază în text și în aceste limbaje disponibilizate pentru a duce la capăt acest proces reușesc să facă cunoscute arătările, felurile în care sunt puse în lumină siluetele, contururile, dar și expunerea integrală, ecorșeul final care definitivează toți pașii prin care obiectul este supus vederii și interpretării. Fotografia este susținător și parte din discursul acestei cărți, al acestui album, iar ele se fac văzute ca fiind corpuri de text în imagini care arată, care explică și care se explică totodată. Fotografiile caută să spună despre ce aduc și scot în evidență folosindu-și limbajul și trasând un fel de itinerariu al obiectului pe care îl face (să fie) vizibil.

Obiectul se extrage, devenind altceva, obiect estetic cu un anumit statut…

   Traversările impuse de limbajele alese să spună și mutările în stările de a fi interpretat obiectul sunt deja rezultatele firești ale pașilor de până aici. De acum și de aici obiectul se supune acelui ecorșeu vizualizat și (con)textualizat care îi poate face vizibilă integral goliciunea, corpul și tot ce îl compune pentru ca mai apoi să îl descompună în fragmente, fragmente ce propun înțelegerea pas cu pas, acea înțelegere care se construiește încet și conștient și se amplifică de-a lungul discursului, care se și își adaugă permanent noi secvențe care îl recompun și care îi solidifică noul corp de acum înțeles, pus în așa fel într-o serie de lumini care îl fac din ce în ce mai vizibil și mai integral observat împreună cu mesajul, cu mesajele care îl conțin și pe care le conține.

Așadar, există un sens al obiectului sculptural la Mihai Rusen?…

   Despre arta lui Mihai Rusen aflăm și ne convingem că este o artă semantică și că ea este dispusă și disponibilă să se lase văzută și interpretată cu toate cuvintele pe care povestea fascinantă a interpretării ei o poate așeza într-un regim obișnuit invaziv, unul în care fiecare vedere a ei, fiecare apropiere și începere a unui dialog poate propune o revărsare și o ocupare firească a albiei pe care a găsit-o disponibilă să îi împrumute forma și traseul ce urmează să fie parcurs.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]itei.ro

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro