EDITORIALUL DE LUNI – Nicolae STAN – Note despre literatură

Romanul este un aisberg monstruos. Cu cât partea de sub „apă” este mai mare, cu atât crește abisalitatea lui „întunecată”, atractivă pentru inițiați; dacă însă partea vizibilă este mai mare, romanul este rațional-luminos, discursiv, explicit, ușor consumabil, comercial, pentru marele public.

Grafomania, zice bine Kundera, este ipostaza cea mai grotescă a voinței de putere, adică a instinctului orb de a-ți impune eul, absolut subiectiv, celorlalți. Și-atunci, scrii cărți destinate publicului, când ele sunt, de fapt, aventuri în familie: scrisori, cronici ale familiei tale, autobiografie curat empirică. Grafomania s-ar putea numi altfel, ca o acțiune lăudabilă, dacă s-ar adresa exclusiv cunoscuților.

Literatura se oferă numai necunoscuților. Romanele strict autobiografice, să le zicem aşa, bazate în cea mai mare parte pe amintire, şi nu pe imaginaţie, au un singur scop, pe care, e drept, îl îndeplinesc întocmai: depun mărturie că autorii lor au trăit pe acest pământ.

Literatura de valoare nu poate fi urmarea consensului unui grup, unei grupări de orice fel ar fi ea. Ea este un act absolut individual și revoluționar. Ea este o surpriză la nivelul grupărilor și al indivizilor. Așa că tot ceea ce este prizat de cei apropiați trebuie cu necesitate să presupui că ar putea fi suspect. Și că e bine să găsești o fantă prin care poți evada de sub presiunea gustului comun. Dacă, din întâmplare, există un critic literar cu mare intuiție, cu știință evidentă și cu demnitate, el ar putea sesiza ceea ce este unic și, cum am zis, revoluționar. Dacă nu, dacă sunt critici care scriu pe placul gustului comun, rămâne timpul.

E lucru sigur, se face artă din nemulțumire față de viață. Viața, ai înțeles-o: e mincinoasă, lipsită de temei, facilă, vine neașteptat și te ia cu ea pe un drum amăgitor. Îți murmură vorbe mieroase, o crezi, dar ea se duce odată cu tine. I-ai prins jocul. Atunci, pentru a te apăra, ai inventat arta, cu scopul de a demonta jocul simplei deveniri. Îi transformi falsa strălucire în suferință acceptată, în înțelegere. Artistul, cu forțe nebănuite, o prinde și o leagă fedeleș, e prizonieră voinței lui, el se uită la ea din exteriorul ei, o vede ca pe o umbră, ca pe un vis – ah, viața ca vis -, neputincioasă, așa cum este. Și-atunci, ia pana, penelul, dalta, și începe să-i dea formă, să-i dea forță să-i dea viață de-adevăratelea.

Pentru un romancier e greu să scrie într-o epocă bogată în mici evenimente, în istorie, în supremația mediei. Riscul lui e să coboare în istoricitate, în iluzia că spune adevărul despre un timp anume. Datoria lui e să se smulgă ( așa cum o face muzicianul sau poetul) din dominația mecanismului social-economic-politic. Să scrie ca și când lumea imediată n-ar exista ca totalitate, poate doar așchii din ea. După cum n-ar exista nici lumea lui psihologică. A povesti fapte istorice e la fel de plictisitor cu a face analiza clasică, psihologică, a reacțiilor personajului. Lipsesc, în aceste cazuri, prospețimea, noutatea absolută adusă sub ochii cititorului, indeterminarea care creează așteptarea tensionată a lectorului.

Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro