TABLETA DE LUNI – Ionuț CRISTACHE – Din jurnalul de profesor înainte de pensionare (7)

Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia…

Într-o dimineață, foarte devreme, m-a întrebat un flăcău, cu țepii lui întăriți peste capul de adolescent, la sfârșit de liceu, ce e ăla ateismul… Așa a zis el, ce e ăla…. Le-am spus un banc mai vechi. Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumusețile naturii. Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase! La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate. Când se întoarce vede un urs ca-n povești: mare, frumos, sănătos și cu poftă de mâncare. Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiție fizică, așa că îl urmează conștiincios. Tipul era atât de îngrozit încât la un moment dat se împiedică și cade. Ursul îl apucase deja de un picior așa că omul, paralizat de frică, răcnește: Doamneeee!!! În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheță în poziția în care se afla, pădurea rămase neclintită și o lumină se revărsă din cer. Tipul, șocat, auzi o voce: Mi-ai negat existența toată viața, le-ai explicat și altora că sunt un mit, ai pus toată creația Mea pe seama întâmplării cosmice… Vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat? Ateul se uită fix în lumină și răspunse: Aș fi ipocrit să Îți cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuși într-un fel să faci să devină ursul creștin? Foarte bine, răspunse vocea. Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl eliberă din ghearele sale, își împreună labele din față și spuse: Doamne, binecuvântează aceste bucate. Amin…

Mereu i-am întrebat pe copiii frumoși, dar derutați de vremuri și schimbări nenumărate: dar cu viața cum stați? Și am constatat, odată cu trecerea anilor, că și cu viața au stat destul de bine. Îmi amintesc că le-am spus, de fiecare dată, picătura de înțelepciune a lui Gelfaud Israel, care zicea că matematica este un mod de a gândi în fiecare zi, e important să nu o separăm de viață.. Poți să explici fracțiile chiar și unor bețivi, dacă îi întrebi care fracție este mai mare, 2/3 sau 3/5, probabil că nu vor ști. Dar dacă îi întrebi ce preferă, 2 sticle de votcă la 3 oameni sau 3 sticle la 5 oameni, atunci vor ști. În urmă cu câțiva ani am încercat „să-i iau la întrebări” pe unii dintre foștii mei elevi, intelectuali de valoare aici acasă sau, mai ales, prin casele altora. Cei mai mulți mi-au răspuns, parcă emoționați de amintirile adolescenței lor. Am publicat la gazetă o serie de interviuri, cu titlul Zece întrebări pentru un fost elev. Doar un tânăr matematician (aș zice, chiar celebru, prin America) pe care eu încă îl mai vedeam în banca a treia, rândul de la geam, în clasa lui de la etaj, m-a refuzat. Ba, suspicios, geniul de micro șase m-a „acuzat” că aș vrea să profit cumva de „celebritatea” lui, prin interviul la care îl rugasem să-mi răspundă. Ei bine, i-am scris eu atunci, nu cred că ai înțeles mai nimic despre diferența de viață dintre 2/3 și 3/5… Și toate acestea, dincolo de matematica plină de glorie însămânțată în pământul Americii, dar cu rădăcini clădite și aici, la biata Carabellă târgovișteană. Azi i-aș mai spune (dar nu o fac, m-a șters dintre prietenii lui de pe fb) „dragului meu fost elev” că matematica este muzica rațiunii, chiar și o limbă și o știință, poate chiar regina științelor sau limba cu care Dumnezeu a scris Universul. Pentru că așa am citit eu pe undeva… Dar, iată, mai apar printre „slujitorii” ei și câțiva regi deposedați de coroana gloriei. Ca să glumesc, la sfârșit de oră, le-am mai spus elevilor mei: vă mai aduc și un text din Agamemnon: matematica este necesară chiar și pentru cea mai veche meserie. Trebuie să știi să faci socoteli, dacă vrei să îți valorifici… socoteala. Unii au înțeles și au râs. Și nu întâmplător s-a mai spus și că un matematician este un instrument prin care se transformă cafeaua în teoreme. Ce ne facem, însă, dacă și cafeaua e prea amară pentru unii dintre ei? Dar, asta nu i-am mai întrebat pe elevii mei…

I-am întrebat, însă, altădată, tot pe elevii mei de-a XII-a, dacă au auzit cuvântul bulmăcire. Nu prea, mi-am dat eu seama… Și le-am povestit eu. Despre opusul dezmeticirii, trezirii, aducerii la realitate. Deci: bulmăcire, năucire, zăpăcire… Toate sunt pe aproape. Un personaj de poveste zice că într-un târziu ne vom dezmetici, că vom deschide ochii, numai că de îndată ce vom dori să ne ridicăm vom ajunge tot acolo, jos, la umilințele vechi. Se va potrivi istoria aceasta, în zorii zilei următoare, dezmeticiți de visele de peste noapte, atunci când până și păstrăvii vor fulgera iarăși prin torentele reci. Și mă gândesc, ce bine ar fi dacă s-ar putea întâmpla un fapt care să ne dezmeticească pe toți! E grea amețeala în care trăim… Așadar, un om cu un câine intră într-un bar. Comandă o bere și exclamă: „Am un câine foarte deștept”! După câteva minute mai zice: „Câinele meu este cel mai inteligent”! Lumea din jur se uită deja urât la el. Paharul s-a umplut de tot când el afirmă: Câinele meu vorbește”! I se răspunde: „Dar, bine, omule, ne crezi tâmpiți? Cum să vorbească un animal?” Omul le spune: „Hai să facem pariu! Voi îi puneți o întrebare și dacă nu răspunde mă scoateți de aici în bătaie, dar dacă răspunde, faceți cinste!” Oamenii zic: „Bine, mă! Ia să vedem! Mă, animalule, cum se cheamă chestia aia din piele cu care ţii calul?” Câinele se uită în ochii lor și spune:Ham”! Oamenii țipă: „Ăsta a fost un lătrat”… Și-l scot în bătaie pe individ afară. Câinele se duce docil după el şi-l întreabă:Oare trebuia să le spun lesă?” Asta e… Bulmăcire… Dacă viața nu se schimbă în bine, așteaptă, se va schimba în rău! Ca să cităm un alt „înțelept ghebos”, din anii trecuți: altă întrebare… altă întrebare… altă întrebare… Poate că unii dintre noi ne vom veni în fire, între țară și înțelepții de la guvernare e o distanță cosmică. Dar, asta nu le-am mai spus-o elevilor mei

PS Și ceva de ultimă oră… Joi mă voi întâlni cu prietenii mei, cei care scriu săptămânal aici, la gazetă. La un vin bun și o „proiectare a viitorului cultural” din Gazeta Dâmboviței. Face cinste… patronatul! Însă, eu abia aștept să le propun prietenilor mei, spre dezbatere și aprofundare, recentul PNRR, trimis de guvernul nostru la UE, cel în urma căruia laptele și mierea vor curge pe toate cărările patriei prospere. Dragii mei, vă propun, prin urmare, ca punct de pornire următorul fragment, ales de mine din documentul călăuzitor al viitorului copiilor și nepoților voștri: „Structurarea ecosistemului român de concepție, dezvoltare, prototipare, validare și aplicare a componentelor prin integrarea insulelor de excelență, completarea cu capabilități absente sau insuficiente și racordarea activităților la efortul european în cadrul IPCEI-ME-2”)”… Vorba lui Marin Sorescu: căcași harta?

 

Distribuie:

Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro