- Poezii de iulie…
Joaca jocului. Tripticul filosofilor
Confucius
confucius ronțăia toată ziua fulgi de ghimber
nu de-aici a izvorît însă adînca sa înțelepciune
i-a dat putere trupului să o poarte demn prin lume
și i-a dăruit o respirație minunat de parfumată
Socrate
niciodată vinul de cucută n-a fost mai dulce
decît în noaptea ateniană în care divinul socrate
s-a despărțit de prieteni de lume și a salvat onoarea
singura sa avere în afara ghidușei înțelepciuni
Kant
oamenii își potriveau ceasornicele după domnul kant
domnul immanuel kant din kaliningrad după cum
observa sagace un prieten din îndepărtatul trecut
dar rațiunea pură n-are nimic în comun cu ora exactă
26 Iulie 2026, în Iași
Cititor pînă la capătul lumii
citesc recitesc mereu nu în ordine cronologică alfabetică
nu cu metodă brevetată pe sărite cu reveniri la întîmplare
ca și bravul autodidact personal al lui jean sol partre
se întîmplă să mă întîlnesc adesea în gînduri cu oamenii mari
azi rushdie ieri philip roth mîine poate bătrînul tacitus…
valorăm cît poveștile pe care le putem căra cu noi prin lume
valorăm cît povestea lumii dacă pătrundem între filele sale
da poveste pe care o spunem o auzim din clipele facerii
și pînă la ultima silabă ce va răsuna peste lumea finală.
amin în numele ei. amen. omen. amen omen.
25 iulie 2026, în Iași
Ce am de spus
un copil nevinovat care moare
este pur și simplu un copil care moare
de boală de schije secerat de coasă
de prostia colosală a adulților
am văzut asta de prea multe ori
mă dor ochii mă doare inima
și mi-am înghițit cuvintele
toate consolările toate justificările
doctorilor în tora biblie și coran
valorează exact cît praful de pe tobă!
23 – 24 Iulie 2026, în Iași
El/ Ea
pentru că era de neconceput de neînțeles l-am întruchipat
după chipul și după asemănarea noastră sau am întruchipat-o
am întors lumea cu susul în jos și am declarat în prostia noastră
că el/ ea ne-a făcut pe noi după chipul și după asemănarea sa
și apoi am făcut toate nefăcutele am zugrăvit și am cioplit
strecurînd în artefacte ființele noastre nătîngi biet chip cioplit
nu-ți poți imagina ceva atît de simplu și de complex de-odată
nu poți surprinde chipul unei pale fugare de vînt pală adevărată
de vînt nu urmele lăsate pe crengi și pe frunze frunze căzute
mai degrabă fluturii albaștri pe picioarele ei bronzate pe malul
celei mai sărate mări vara cînd soarele tocmai dă în crepuscul…
22 Iulie 2026, În Iași
Libertatea… da, libertatea!
darurile lor nu sînt de preț se împuținează se risipesc
înainte să ajungă la cei mult doritori să le primească
dăruind vei dobîndi părintele nicolae nu citează bine
cerea ceva în schimb pretindea întoarcerea darului
un tîrg o tocmeală cititorii eseului despre dar de mauss
darul adevărat se oficiază dintr-un loc fără de loc
dăruind te vei elibera te vei elibera de iluzia puterii
de gîndul vinovat al unui bine săvîrșit din cunoaștere
plutește deasupra a toate fii liber și oferă-le libertatea
chielea pe băț și libertatea atît se poate atît poți oferi
nu toți și-o pot smulge cu lăcomie de unii singuri…
atunci se va încheia risipirea din sufletele lor golite!
21 Iulie 2026, în Iași
Mon polar
lasă-te lasă-te de crime agatha așa i-am spus răspicat
așa le-am spus tuturor de la chandler la chase john le carré
toată viața mea am citit romane polițiste și de spionaj
citesc și acum fără să mă ascund de lume ca poetul valéry
de l’académie française să nu-l prindă harnicii jurnaliști
dar voi opri acest desfrîu de crime mistere enigme trucuri
nici un roman un film un autor nu își poate măcar închipui
lanțul nesfîrșit de crime muliple din mintea mea fierbinte
care va depopula pămîntul îl va umple cu fluvii de purpură
da da e mult mai bine să nu-și închipuie să nu știe nimic…
realul este întotdeauna ascuns și așa să rămînă pentru vecie!
18 Iulie 2026, în Iași
Ocolul lumii într-un vis
nu știu unde mă duce măreața mea călătorie închipuită
fac ocolul pămîntului de la vila borghese la casa borges
pe lîngă vilă am mai trecut dar lipseau și iorga și pârvan
pe ultima o știu din cărți dar o voi cunoaște acum acum
viitoarea mea călătorie va acoperi toate golurile agonisite
în graba nenumăratelor mele călătorii din lungul trecut
acum mă voi scălda în pacific indian în oceanele înghețate
înveștmîntat în chilote gonflabile umplute cu puf de gîscă
acum voi adăuga marile fluvii nevăzute tigrul eufratul
amazonul fluviul albastru cel galben poate și volga dacă
am intrare în imperiul pravoslavnic al crimei și fricii
acum voi coborî cobor în vezuviu urc himalaya și anzii
mănînc tortillas beau tequila din agavă albastră nu mă
uit la nodurile din scrieri mă obsedează șarpele cu pene
acum intru în peșterile lumii unde s-au născut artele
nu e întîmplare că stau sub semn de taur și șarpe de apă
de la casa borges plec prin pampa uscată de soarele roșu
în care cuțitarii gauchos se duelează întreaga eternitate
mă îndrept spre orașul în care s-a născut tatăl lui maldoror
de unde a început marșul spre marea sa glorie postumă
acum călătoresc pretutindeni intru în case vechi și umile
palate pline de lene și lux muzee biserici mari cît munții
în barca și în coliba săracă a pescuitorului de perle
și văd Niagara în toată măreția și spledoarea ei
glorie neantului Taj Mahal se arată din desele cețuri
nimic nu rămîne nevăzut neauzit negustat nemîngîiat
și acum la sfîrșit acum las cronica călătoriei mele acum
pe hîrtie japon imperial cu litere scrise cu cerneală verde
numai o clipă las parisului un semn de 14 iulie las un semn
franței cu totul și limbii care ar fi putut să fie maternă acum…
14 Iulie 2026, în Iași
Splendoare fără rădăcini
la suprafață minunatele flori albastre cu galben
ale hiacintului jacintului iacintului de apă
dedesubt domnește multă durere și întristare
viața explozivă sufocă toată viața de jur împrejur…
nu frumusețea nu mîntuie lumea cum spune bătrînul
frumusețea este un asasin nemilos plătit cu viața
viața plantelor animalelor viața noastră nepăsătoare
viața mea închinată prea grăbit iluziei frumuseții…
o splendoare fără rădăcini în migrație universală!
12 Iulie 2026, în Iași
O altă gramatică
iubitul meu poet rainer maria rilke a spus-o cu simplitate
moarte e mare chiar dacă apoi a complicat poetic lucrurile
nu era o socoteală matematică doar o concluzie existențială
despre sfîrșitul inexorabil al tuturor celor care pot exista
moarte e mare/ și la ea cu toții avem căutare…
din copilărie m-am luptat ca prostul cu moartea i-am spus
toate insultele și imprecațiile copilărești tinerești și mature
i-am spus în față că e abdurdă nedreaptă și chiar nebună
am numit-o lepră imundă rîmă băloasă gîndac scîrbavnic
și limbric al neantului coropișniță spurcată în cîte feluri
curvă a babilonului care se-ntinde cu toții bărbați și femei
copii tineri și bătrîni oameni și cîtă puzderie de viețuitoare
am micșorat-o i-am spus întîi morticică apoi morțișoară…
e inutil ba chiar e mare prostie să arunci morții această enormă
risipă de insulte e invulnerabilă la gramatica resentimentului
pur și simplu moartea e mare spune asta și taci pentru vecie!
7 – 8 Iulie 2026, în Iași
Symbiosis
nu este o profesie o slujbă să scrii poezii este o chemare
un destin geamăn cu al marilor vestitoare și bocitoare
el nu vestește o naștere anume nu plînge o moarte anume
cîntă întreaga naștere bocește moartea lumii pre lume
de la naștere cîntă fără răgaz mai ales moartea sa viața
fisura poetului doulă de viață și doulă de moarte simbioză.
5 – 6 Iulie 2026, în Iași
Viața sub pălărie
tauta ēn de multe decenii sînt neobosit purtător de pălării
de toate culorile din felurite materiale boruri mari să aibă
le-am luat din lumea largă aici oferta e mai degrabă meschină
de la cracovia din creta de la londra din ramstein alte locuri
unele mi-au fost dăruite spre marea mea bucurie recunoscătoare
cineva îmi recomandă un magazin de pălării cu comenzi online
nu nu știe despre ce este vorba mă crede consumator nu iubitor
cum să iau o pălărie neprivită din toate unghiurile posibile
căreia nu i-am simțit sub pielea degetelor mele agere textura
pe care nu am încercat să văd dacă mi se potrivește cu adevărat
mie și nu harnicului lucrător sau lacomului fabricant negustor
of știință grea artă inefabilă este istoria și filosofia pălăriilor
ca să nu mai vorbesc și despre atît de înșelătorul marketing
per ares pălăria nu-i cușmă fes șapcă de base ball sau proletară!
4 Iulie 2026, în Iași
- Prima pagină…
Din Foișor – Cronica nebuniilor curente
1.
22 iulie
Oricît m-aș feri să aflu noutățile din viața politică și publică în general, nu reușesc să scap. Trebuie să mă uit uneori pe net, mă mai anunță cineva de cîte-o nouă gogomănie politică, aud diverse cînd ies la cumpărături. Degeaba de ferești de ei, dau ei peste tine! Asta e. Ar fi o nebunie să mă apuc să scriu cîte un articol pentru fiecare ticăloșie, prostie, gafă etc, cum alții o și fac. N-aș mai avea vreme de nimic altceva, iară să-mi consum ce mai am de trăit pe imbecilitățile lor, ar fi prea de tot. Pare un pic mai suportabil să scriu cîteva rînduri despre cele mai spectaculoase. M-aș elibera fără să-mi consum tot timpul. Asta se petrece mai jos… Și o caricatură de C. Pătrășcan despre efectele guvernării, ca să spun așa. Îi mulțumesc lui Emanuiel Pavel.
***
Am văzut că a aderat la grupul complotist din PNL și Iulian Chifu, poreclit consilier politic. Acum, începe să devină și mai clar cu ce pahonți a complotat Micușor PSDan la răsturnarea guvernului. Pe cînd era jurnalist la Iași, colegii de breaslă se fereau de Iulică și-l porecliseră Sereilă! Bună echipă! Micușor PSDan a ajuns în sondaje, într-un singur an, la un scor echivalent cu jumătate din rezultatul la alegerile de anul trecut! Nu e de mirare, la cîte nu a făcut și cît de încet nu le-a făcut nici nu se putea altfel. Măcar își plimbă răvășitoarea personală prin toată lumea să nu se facă singur de rîs! Și ar mai fi și răzgîndirile… Cînd le numeri, nu prea mai înțelegi de ce a căpătat Tăriceanu pe vremuri porecla Răzgîndilă. Era biet copil… Cei vreo 24 la sută care mai au încredere în PSDan, suferă în tăcere, nu mai văd nicăieri entuziasmul de mai an, nici nu prea îl apără pe rețele din ce aflu. N-ar trebui să fie nemulțumiți, puțini l-au votat din suflet, cei mai mulți au vrut să-i scape de băieșul șef. Or, asta chiar a făcut! Cu excepția sondajelor „proprii”, gen cele comandate lui Vasile Dâncu, Marius Pieleanu, Iosif Buble, în toate sondajele zise „pe bune”, PSD se învîrte între 14-17%, în urma PNL, cu șanse mari de ajunge la alegeri un partid-balamală de 11 – 12%. E greu să nu legi asta de comportamentul apucat și arogant al lui Grindeanu, poreclit mai nou în partid Sorin Balast, cu ultimul cuvînt în ambele sale sensuri! Și pentru că nu era destul, trebuie să existe și relația schizofrenică cu AUR. Pentru Dâncu și alți „patrioți”, eticheta de extremist aplicată partidului băieșilor este pripită. Sorin Balast spune că o relație cu AUR este posibilă doar dacă AUR se desparte de extremism! Și, iată, așa PSD a rămas fără vreun posibil aliat, dar vrea la guvernare! Din aprilie, de cînd Micușor PSDan, laolaltă cu pesedeii și băieșii au demolat guvernul fără să aibă vreun plan viabil de viitor, se dau toți de ceasul morții, ba s-au adunat și alții la praznic, că nu avem un guvern cu puteri depline. De mirare boceala. E la îndemîna lor să ajungă la un guvern, au la dispoziție două căi – sau ajung la un gentlemen’s agreement pentru susținerea unui guvern minoritar pentru promovarea măsurilor necesare reformei și PNNR, fie alegerile anticipate. Doar că pentru prima soluție e nevoie de domni! M-am uitat peste tot, de la ultimul băieș la Micușor și neam domn! Iar de alegerile anticipate fug toți, mai puțin AUR și PNL care, din motive opuse, n-ar ieși în pierdere! Am văzut că Sorin Balast – încă o dată, în ambele sensuri! – e revoltat că în ultimele trei luni nu s-a dat în funcțiune nici un km de autostradă, iar ministrul se ocupă de fabrica ilegală de ciocolată din Gara de Nord. Nu știu cum sună planificarea, dar se poate verifica, dar trei luni nu e un reper serios. Dar de ce-a sărit Sorinache în ajutorul directoarei cu ilegalitățile? E de pe vremea lui? Ia uium de la ciocolată, cum se întîmplă cu balastul din zona Timiș? Și pînă la urmă, cînd va fi chemat în judecată pentru subminarea economiei naționale în legătură cu celebrul pod de la Brăila, care stă mai mult închis pentru reparații de la inaugurare încoace?!
23 iulie…
Continuăm prin urmare spicuirea și comentarea sumară a actualității, pentru că și potopul de nebunii, imbecilități, gafe ale personajelor noastre publice, nu doar politruci, ci și civili, continuă, ba chiar aș spune că devine o adevărată cavalcadă. Unele fragmente sînt oleacă lungi după gustul meu. N-am putut însă evita cîteva citate nemuritoare! Prin imagine acopăr și comica realitate internațională printr-o memă dedicată momentului în care moșul care a dat în mintea copiilor nu s-a lăsat scos din poza oficială a echipei spaniole. Ca să poată folosi un cadru s-au chinuit săracii ceva cu decupajul, că e și tare multă dihania!
***
Observ că presa noastră se încurcă în formulele de desemnare a persoanei împreună cu care trăiește și se plimbă prin lume Micușor. Unii, mai hotărîți și complet în afară, cu surpriză l-am găsit și pe agerul Doru Bușcu în această categorie, propun formula Primă Doamnă. Aceasta este complet nepotrivită, eticheta nu-ți permite să-i spui Doamnă unei femei necăsătorite, netrecută pe la starea civilă. Formula Prima Domnișoară e mult mai adecvată. Nu contează că persoana are copii, e plină țara de mame Domnișoare. Ar mai fi un avantaj, i-am putea spune și lui Micușor Domnișor, că s-ar asorta cu mutra, și am ieși în fața lumii cu Primii Domnișori ai Țării. Sigur, mai sînt soluții. La cele populare Prima Țiitoare sau Prima Ibovnică ar putea strîmba unii, mai ales orășenii, din nas, socotindu-le jignitoare, deși la origine nu sînt. Mai este și Prima Concubină, termenul juridic, dar mă tem că și acesta ar suna jignitor în urechile unora. Pînă la urmă, cel mai potrvit e un termen folosit deja, deși fără calificativ – Prima Parteneră a Țării! Și cu el, Primii Parteneri!
***
Constat că posibil condamnații – dacă mai funcționează vreodată rotisorul justiției – fac ce fac și se tot întîlnesc cu deja condamnații și fugiții. Într-o perioadă, era pelerinaj la Sorin Oprescu în Grecia, apoi s-a mutat la Sebastian Ghiță și, iată, acum, Marcel Ciolacu și-a dat întîlnire cu Ionel Arsene, condamnat la șase ani pentru luare de mită. Întrebat de jurnaliști, care au produs și fotografii, care-i treaba cu întîlnirea, Ciolacu a răspuns: „Ce fac eu personal nu privește pe nimeni”. Avem aici două probleme. Ce face o persoană publică, fost premier, de rahat e drept dar premier!, privește pe toată lumea. Și a doua: de ce țări civilizate, membre UE, nu ne extrădează fugarii? Eu înțeleg că toate drumurile fug din România, dar în condițiile legii internaționale ar mai trebui să se și întoarcă! Mă gîndesc că aceste întîlniri ciudate sînt un fel de schimb de experiență între cei fugiți și cei care ar putea avea motive să fugă…
***
Am aflat azi că și România a fost prezentă la World Cup 2026! Sigur, nu cu fotbaliști, foarte puțin cu arbitri, dar masiv cu fustele dansatoarelor din trupa Shakirei, realizate de o modistă originară din Slatina, cu ateliere în țară și la Londra! Fiecare cu ce poate/ are! Eu oricum o felicit, deosebit de politrucime a arătat că sîntem și noi în stare de ceva!
***
Vă vine să credeți?! Iată un citat de azi din Sorin Balast: „România nu trebuie să fie terenul de joacă al nimănui. Românii s-au săturat văzând cum partidele îşi măsoară orgoliile la televizor, în timp ce legile din PNRR trenează şi afectează şi mai mult stabilitatea economică a ţării. De aceea, transmit de aici, din Parlament, un avertisment serios tuturor partidelor – să lase politica deoparte şi să arate că singura preocupare este legată de economie şi PNRR”. Nu, nu putem spune că nu are dreptate, însă de la răsturnarea guvernului Bolojan încoace, nimeni n-a acționat mai împotriva acestor imperative. Nici măcar Șoșoacă, care a luat vacanță o vreme și a bîntuit Dobrogea în decapotabilă și cu ochelari Gucci! Cum se și cuvine iubitorilor poporului!
***
Cum s-ar spune, cioara vopsită – Olguța a fost aghiotanta lui Vadim – mălai visează. Tocmai a declarat că dacă ar fi desemnată premier, ar face o majoritate fără probleme. Reporterul a întrebat-o cu cine. Olguța a răspuns prompt: „Cu parlamentari de la Parlamentul României”. Sigur, că doar nu cu cei din China! Reporterul a insistat întrebînd dacă și cu parlamentari AUR. Olguța mai sfioasă, că Balast s-a declarat contra: „Nu mă puneți să vă dau partide sau nume și prenume, că n-am să o fac. Vă spun doar că eu cred că am putea să avem numărul necesar de vot”. Cum e peremistă în suflet și-n simțiri, nu cred că și-ar face probleme, dar cum frica păzește harbuzăria de la Dăbuleni…
***
Pe de o parte, statul român e atît de sărac și îndatorat că își mănîncă de sub…, pe de alta îi place să se dea mare, să pară nabab. Iată ce s-a aflat, printre alte risipe, prin auditul care tocmai se desfășoară la Ministerul de Externe – „România a continuat să plătească timp de 12 ani chirie pentru sediul ambasadei și reședința diplomatică din Libia, deși nu mai avea diplomați în această țară din 2014. În total, statul a achitat peste 400.000 de dolari pentru cele două spații”. La ce datorii avem și la nivelul cheltuielilor inutile, îți vine să exclami „nimica toată”. Numai că prin explozia de „nimic toată” din toate domeniile se adună un munte al risipei…
***
Poetul avea dreptate, ca la noi la nimenea! Comuna Grindu din Județul Ialomița a ajuns în vizorul atenției publice pentru o situația care, la prima vedere, pare demnă de operele lui Caragiale – primarul Marian Trâmbițașu, ca persoană fizică, s-a dat în judecată, în calitate de primar pentru a-și mări salariul. Bun, explicațiile lui fac toți banii, dar nu am loc pentru el, așa că trimit la interviul acordat site-ului Digi 24. Rețin că nu din lăcomie personală s-a dat în judecată, ci din umanism – nu poate mări salariile funcționarilor dacă nu și-l mărește pe al său. Dar un proces e un proces, în principiu nu știi cum și cînd se termină, așa că primarul a achiziționat deocamdată patru scaune de lux pentru bunăstarea funcționarilor din subordine. După cum scrie pe platforma de achiziții: cele patru scaune „cu funcție de masaj, cu aspect elegant, confortabil si durabilital. Căptușeala sa bună și husa din piele artificială ușor de întreținut, cu cusături decorative elegante, care asigură o experiență confortabilă de șezut, chiar și atunci cînd stați acolo mult timp”. Ce să spun? E bine că-s „durabitibile” și că stai în cur confortabil!
***
Cu cît discursul persoanelor poreclite publice devine mai buruienos, mai deșănțat, cu atît limba oficială devine mai pudică. Iată de pildă acest mesaj RO-Alert distribuit în zona Tulcea: „Există posibilitatea căderii unor obiecte din spaţiul aerian. Păstraţi-vă calmul! Adăpostiţi-vă în beciuri sau adăposturi de protecţie civilă. În lipsa unui adăpost, rămâneţi în interiorul casei, departe de geamuri şi pereţi exteriori. Durata estimată: 90 de minute”. Toată lumea știe că e vorba fie de drone rusești respinse de ucraineni, fie de drone ucrainene deviate de ruși. Doar pentru oficiali sînt un fel de OZN-uri!
- De la prieteni…
Cu un colț de lacrimă…
Dacă e duminică, este încă Emil Belu, un nou scurt eseu din grupajul primit grație Doamnei Jenica Simion-Belu, căreia îi mulțumesc din nou. Ce mi se pare ciudat e faptul că în Sud, în Oltenia, aproape de Balcani și Grecia, nu se folosește busuiocul ca produs culinar. La noi, mai la Nord, se folosește. Îl țin minte din copilărie… Lectură plăcută tuturor iubitorilor lui Emil și iubitorilor de literatură în general.
Busuiocul
Busuiocul (Ocimum basilicum), dacă am notat bine denumirea latină, se pare că a ajuns să fie utilizat în gastronomia de dincolo de Atlantic (America de Nord, în special), adus probabil, de gastronomia italiană. Având origini asiatice, n-ar fi de mirare să greșesc, altele fiind căile ajungerii în bucătăria unchiului Sam și ai lui vecini de-a lungul istoriei. L-am întâlnit ca adaos la multe preparate din Canada și SUA. Probabil că aria de răspândire, mă refer numai la domeniul preparatelor culinare, e mult mai largă. În satul în care m-am născut, sudul-vestul Olteniei, în fiecare ogradă, grădină, se găsea busuioc, mai ales în preajma fântânilor. Îmi plăcea mirosul, mai ales seara, udat abundent, după zăduful balcanic ce bântuia satul pierdut între dunele de nisip de la acea cotitură a Dunării. Îi simt mirosul, la mii de kilometri distanță, dovadă că există și o memorie olfactivă. Toate bune și frumoase, până am început să ajung la înmormântările din sat, dus de careva din familie. Busuiocul era prezent din abundență în sicriul mortului, chiar și pe lângă, mormane de busuioc pentru a atenua mirosul descompunerii cadavrului în acele călduri infernale din timpul neuitatelor veri specifice zonei. Nici iarna nu scăpa mortul de acest necesar decor, se punea busuioc uscat. Am fost, probabil, la destule înmormântări, dus de ai casei, până ce m-a apucat lehamitea de acel puternic miros care mi-a devenit insuportabil, terorizat fiind, mai ales de aspectul inedit al utilizării. Biata plantă! În Canada, fiind un adaos gastronomic destul de iubit, nu numai de „gurmeți”, dacă iau masa la un restaurant, am grijă întotdeauna să avertizez chelnerul înaintea comenzii: fără busuioc! Nu de alta, dar sunt pățit. Copilăria, cu ale ei cutume sătești, m-a lecuit de funerara plantă, pentru că de unde vin eu, nu am auzit pe cineva să o folosească în bucătărie. Cât despre morți, numai de bine!
- Semnalări amicale…
Nicoleta Dabija, prima scriitoare din Iași Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor
Cum nu prea citesc presa, vestea această care mă bucură a ajuns la mine și mă grăbesc să o distribui. Cînd trecea mai des pe aici, Nicoleta avea mulți prieteni și mă gîndesc în primul rînd la ei, la posibila lor bucurie. Cum articolul din ziar avea unele lacune, le-am completat cu informațiile pe care le știam eu. Îi mulțumesc fiicei mele Andreea care mi-a trimis știrea, ea în Germania se informează mai rapid decît mine! Enjoy!
Scriitoarea, traducătoarea, jurnalista și muzeografa Nicoleta Dabija a primit pe 15 octombrie titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze, una dintre cele mai importante distincții culturale acordate de Franța. Este o premieră pentru lumea literară feminină din Iași. Nicoleta Dabija devine prima scriitoare ieșeană decorată cu acest ordin și a treia personalitate din literatura orașului care intră în acest cerc restrîns. Această recunoaștere acordată Nicoletei Dabija confirmă vizibilitatea pe care literatura și proiectele culturale dezvoltate la Iași au dobîndit-o în spațiul european. Nicoleta Dabija este jurnalistă culturală, poetă, prozatoare, eseistă, traducătoare și muzeografă. A urmat studii de filosofie la Iași și a publicat de-a lungul anilor volume de filosofie, poezie și proză, literatura devenind pentru ea una dintre cele mai directe forme de exprimare a experienței personale și a adevărului interior.
Printre cărțile sale se numără Nopțile lui Cioran (2011), Intimitatea spiritului – Metafizica in timpul confesiunii (2016), Aici nu se moare niciodată (2018), Îndrăgostitul cu o sută de chipuri (2019) A doua viață, (2019, ediție italiană 2020). Nicoleta Dabija este și traducătoarea mai multor cărți, între care două de Oriana Fallaci și, mai ales, integrala poeziei lui Ungaretti, apărută în 2016, sub titlul O viață de om. Înainte de activitatea muzeală, Nicoleta Dabija a lucrat în învățământ, în presa scrisă și în televiziune. În prezent, este muzeografă în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, la Muzeul Pogromului de la Iași, și coordonează activitatea Casei Muzeelor. Activitatea sa cuprinde cercetare, expoziții, proiecte culturale, ghidaje și inițiative de păstrare a memoriei comunității evreiești. Unul dintre proiectele sale recente este Poemul viu, o serie de creații video care leagă poezia de cele cinci spații găzduite de Casa Muzeelor. Proiectul a fost realizat pentru a marca aniversarea deschiderii complexului muzeal ieșean. Ordinul Artelor și Literelor este acordat persoanelor care s-au remarcat prin creațiile lor artistice sau literare ori prin contribuția adusă promovării artelor și literaturii franceze în lume. Distincția este administrată de Ministerul francez al Culturii și cuprinde trei grade: Cavaler, Ofițer și Comandor. Candidaturile sunt analizate de Consiliul Ordinului, iar numirile sunt aprobate de ministrul francez al Culturii. Pentru Nicoleta Dabija, titlul recompensează o activitate construită la întâlnirea dintre literatură, filosofie, traducere, jurnalism, patrimoniu și recuperarea memoriei. Distincția acordată de Republica Franceză confirmă că poezia, literatura și memoria pot trece dincolo de granițe și pot transforma munca discretă într-o formă de recunoaștere internațională.
(După Maura ANGHEL, Evenimentul din 16 Iulie 2026)
- Rîdem din răsputeri…
Unele primite de la furnizorii consacrați, care vor fi divulgați pe parcurs, altele haiducite din presă și ușor comentate. Și o glumă grafică, dar cu premeditare, de la profesorul Septimiu Chelcea. Enjoy!
Asta-i lumea! (Salman Rushdie, LA)… „E plină lumea asta de nătărăi, dar cei mai greu de suportat sînt nătărăii bătrîni”. Aș adăuga – din pricina creșterii speranței de viață, nătării bătrîni se înmulțesc!
Cauză și defect! (Salman Rushdie)… „O mașină dă un rateu la Paris și un milion de americani își anulează călătoria acolo!”
Știința știe mai bine! (Virgil Glăvan)… Un studiu sociologic a constatat că mai mulţi bani nu aduc fericirea. A fost identificată o persoană care era mai fericită cînd avea 25.000.000 dolari, decît acum cînd are 27.000.000 dolari!
Am făcut un calcul… (Septimiu Chelcea) … și anul acesta un șezlong de pe plajă cîștigă mai mult decît mine!
Sex sălbatic! (Radu Lupașcu)… Soțul și soția în pat… EA – Ia-mă sălbatic, arată-mi că ești bărbat adevărat! / – Da! Da! Da!/ – Spune-mi lucruri murdare!/ – Baia, bucătăria, covorul din sufragerie…
Anchetă (Cezar Straton)… – Țipați în timpul sexului?/ – Nu. Nu e chiar atît de rău…Chiar îmi place…
Asta da, reușită! (Levente Zólyia, arheolog Castelul Bethlen)… „Cu ocazia filmărilor la „Mihai Viteazul”, Sergiu Nicolaescu a reușit să incendieze ambele clădiri”. Nici nu mai contează că a făcut un film cretin de propagandă ceaușistă!
Fotbalul sport?! (Cristian Roșu, Cațavencii)… Trumpizarea Cupei Mondiale – Fotbalul a rămas gratis. Accesul costă 11.327 de dolari!
Omul are umor! (Media, Eugen Tomac, europarlamentar)… N-aș fi crezut, dar omul are uneori umor: „Pentru că nu există cuvîntul dronă în limba bătrînă, apărătorii de serviciu ai suveranității au amuțit subit”!
*
Bun sfat (Mark Twain)… „Mai bine-ți ţii gura şi-i laşi pe oameni să creadă că eşti prost, decât s-o deschizi şi să înlături orice îndoială.” Chiar e bun, amuzant este că i l-au dat și iranienii lui Trump pe rețelele sociale! Dar cum s-asculte Trumpie de iranieni?!
Paradoxul omului (Salman Rushdie)… „Lutul din care Dumnezeu, care nu există, l-a făcut pe om, care există. Este aici întreg paradoxul vieții omenești: acela de a avea un creator fictiv, dar o viață cît se poate de reală”.
Indiscreție (Septimiu Chelcea)… -Iubitule, pot să mă uit pe telefonul tău?/ -Sigur, dar vreau să te sărut pentru ultima dată!
Test infailibil (Cezar Straton)… Sexul cel mai bun e atunci când ignori să te mai uiți la telefonul mobil.
Ion și Maria în pat (Radu Lupașcu)… – Ioane, tu dormi? / – Nu… / – Mă iubești? / – Dorm!
Obrazul subțire (Alex Cristorian, Cațavencii, LA)… „ANAF dă mulți bani ca să aibă condiții mai bune în care să nu colecteze taxe și impozite”. Eu cred că e normal, nerealizările sînt mai scumpe decît realizările!
Mă să fie! (Media, Oana Țoiu, de la Externe)… Oana Țoiu, după suspendarea livrărilor de petrol din Kazahstan: „Este o conversație pe care o avem și la nivel european”. E tare ca fularul în declarații dna ministru și din păcate nu doar în declarații. Ea are o „conversație” la nivel european, poate la o cafea?, nu o problemă, o preocupare. Noroc că kazahii au dat drumul la conductă!
Noroc să ai… (Mardale, Cațavencii)… Cine aleargă după două drone nu prinde nici una, se știe. Dacă nici asta nu-i baftă, că la noi ajung pe rînd…
Blasfemie! (Georgică Simion, băieș)… „În spatele nostru este Dumnezeu”. Deci Dumnezeu este în spate, Georgică – iertați vorba proastă! – îl tratează pe Dumnezeu cu fundul! Sigur că veți folosi cuvîntul socotit mai potrivit de regretatul academician Graur…
Numai patru bancuri primite de la patru furnizori diferiți, care vor fi divulgați pe parcurs. Enjoy!
La restaurant (Virgil Glăvan)… Un client intră într-un restaurant foarte elegant și comandă o friptură. După câteva minute, cheamă chelnerul:
— Domnule, friptura asta e foarte tare!
Chelnerul răspunde politicos:
— Vă rog să vorbiți mai încet, domnule, poate vă aude și se supără.
Clientul ridică din umeri și încearcă din nou să taie friptura. După încă cinci minute:
— Serios, nu pot s-o tai!
Chelnerul:
— Doriți un cuțit mai ascuțit?
— Nu, vreau un medic veterinar. Cred că încă mai are șanse!
Rabinul și savantul (Ion Fercu)… Un savant vine la un rabin și îi spune:
-Am dorința de a trăi pentru totdeauna. Ce ar trebui să fac?
-Ești căsătorit?
-Nu.
-Atunci, căsătorește-te!
-Și atunci, voi trăi pentru totdeauna?
-Nu, dar dorința va dispărea!
Ce ție nu-ți place… (Emanuiel Pavel)… Un tip face sex nebun cu secretara. Cînd se uită pe gît, o urmă roșcată de mușcătură de la secretara dezlănțuită. Cînd ajunge acasă, se preface la intrare că se joacă cu cățelul și cînd apare soția îi spune:
-Uite bestia, m-a mușcat în joacă de gît!
Nevastă-sa indignată își dă jos bluza și îi arată:
-Uite nemernicul, pe mine m-a mușcat de țîțe!
Călătorie cu taxiul (Willy Shalev)… Mama și cu fiica călătoreau cu taxiul.
-Mami, ce fac doamnele acelea la colțul străzii?
-Își așteaptă soții să se întoarcă de la serviciu.
-Hai, cucoană, că sînt prostituate, intervine taximetristul.
-Mami, prostituatele fac copii?
-Desigur, draga mea, de unde crezi că apar taximetriștii?
Erevane din belșug… Chiar din belșug după cum veți vedea mai jos. Și asta grație prietenului nostru scriitorul Cezar Straton. Cele mai multe sînt „de pe vremuri” dar și cele noi sînt la înălțime. Și o glumă grafică asociată cumva cu erevanele, de care ne bucurăm grație lui Emanuiel Pavel. Enjoy!
– Am aproape 80 de ani și vreau să aflu ce pot să-i dau unei fete tinere şi frumoase, ca să pot s-o îmbrăţişez?
– Cloroform.
***
– Care femei sunt cele mai fidele? Blondele? Brunetele? Roşcatele?
– Căruntele.
***
– Ce face barza după ce îl aduce pe bebe?
– Se întoarce la perete și sforăie.
***
– De ce ii este frică leului?
– De euro.
***
– Care este avantajul și care este dezavantajul căsătoriei?
– Avantajul e că ţi se aduce micul dejun la pat și dezavantajul că în fiecare zi ți-l aduce aceeaşi persoană.
***
– Ce este Revelionul?
– Este momentul când bei într-un an și te îmbeți în altul.
***
– Cum se numeşte femeia lăsată gravidă de şef?
– Bos-umflata.
***
– De ce vin atât de mulţi turci în România?
– Au aflat că în România toate sunt cu fundul în sus!
***
– De ce se spune limba maternă şi nu paternă?
– Pentru că mama vorbeşte mai mult decât tata.
***
– Ce este un „titlu onorific”?
– Titlu onorific este atunci când soția spune: „Soțul meu este capul familiei”.
***
– Care-i diferența dintre copil și soț?
– Pe soț nu poți să-l lași singur cu bona.
***
– Știi ce înseamnă să fii bun la pat după 60 ani?
– Să nu iei toată plapuma!
***
– Cum se obţine lumina cu ajutorul apei?
– Spălând geamurile…
***
– Cum îşi aleg chinezii numele viitorului copil?
– Dau drumul unui lighean pe scări şi notează ce aud.
***
– De ce s-a inventat ciocolata albă?
– Ca să se murdărească şi negrii la gură.
***
– Cum se deosebește un elvețian bogat de unul sărac?
– Săracul își conduce singur „Mercedesul”.
***
– De ce Adam și Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăiește mai mult de 100 de ani?
– Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult.
***
– Care sunt condițiile obligatorii pentru ca economia mondială să-și revină din criză?
– Chinezii să nu mănânce o zi, rușii să nu bea o zi și românii să muncească o zi!
***
– De ce fetele se căsătoresc cu bătrâni care înoată în bani?
– Fiindcă sunt foarte miloase și vor să-i salveze de la înec.
***
– Cum se traduce exact expresia „femei fidele”?
– Femei care, în loc să-i facă să sufere pe mai mulți bărbați, așa cum e firesc, se concentrează asupra unuia până îl extermină.
***
– Este adevărat că submarinele sovietice dețin recordul mondial la scufundări?
– În principiu, da. Din 1957 încoace, 30 dintre ele s-au scufundat de tot…
***
– Este adevărat că un submarin american s-a ciocnit de un iceberg în Marea Neagră?
– Adevărat, dar partea sovietică nu a suferit pierderi.
***
– Ce deosebire este între bikini franțuzești și cei rusești?
– Cei franțuzești îți intră în fund, cei rusești în cizme.
***
– De ce există atâtea organizații împotriva hainelor de blană și nici una împotriva hainelor de piele?
– Pentru că e mai simplu să hărțuiești femeile bogate decât găștile de motocicliști..
***
– Cum s-a sinucis poetul Maiakovski?
– Noi răspundem că nu știm, însă știm că ultimele sale cuvinte au fost: „Nu trageți tovarăși!”
***
– De ce stau găinile pe gard?
– Să le vadă cocoșii copanele.
***
– De ce origine este stepul ?
– Stepul este de origine sovietică: Stepan Stepanovici Stiopa stătea în stepă, avea 13 copii și o singură toaletă.
***
– Se poate conduce o „Volga” într-o curbă de 90 de grade cu 120 km/h?
– Se poate, însă o singură dată!
***
– Cum transformi un pentagon în pătrat?
– Aplici teorema lui Bin Laden.
***
– Un bărbat are dreptul să deschidă scrisorile soției?
– Drept are, dar curaj, ba!
***
– De câte animale are nevoie o femeie pe lângă casă?
– De o vulpe la gât, un jaguar în garaj, un tigru în pat și un bou ca să le plătească pe cele trei.
***
– Ce soluție credeți că ar fi mai potrivită pentru ca România să iasă din criză?
– Fiecare român să lucreze câteva zile la vamă.
***
– De ce nu crește populația României?
– Pentru că mâncăm neregulat și regulăm nemâncați.
***
– Care este deosebirea între un țigan și o fată mare?
– Țiganul tot țigan rămâne.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
