PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Acceleraționism (1), o introducere…

Multe texte de opinie din presa românească descriu o societate într-un prelungit atac de panică. Cele mai multe expozeuri sunt niște fișe de constatare a dezastrului iminent, cu puține trimiteri la cauze sau context, cu puține evaluări ale efectelor pe termen mediu sau lung, cu zero sugestii legate de soluții, pline de caracterizări neflatante ale celor luați în vizor.  Absența componentei analitice din astfel de  luări de poziție este probabil expresia sinceră al unui spirit al epocii incapabil să genereze  un contur plauzibil al viitorului. Dacă vi se pare că în lumea de astăzi deziluziile sunt mai puternice decît orice speranță (iluzie), nu disperați, există o teorie politică generic numită „acceleraționism” care prepară strategii de salvare a omenirii din acest blocaj de destin.

Am vorbit săptămînile trecute despre „automatism” ca despre o serie de secvențe cauză-efect, din interiorul unui sistem, a cărei consecutivitate este implacabilă într-un anumit context fizic. În orice transformare, măsura continuității, a predictibilității , a replicării, sunt date de componenta automată a procesului. O astfel de interpretare poate fi neliniștitoare pentru cei ce văd în marile amenințări asupra lumii (schimbările climatice, inechitatea socială, colapsul valorilor tradiționale,etc.), fenomene cu o inerție enormă, ce împing societatea pe un traseu degenerativ, tăvălind fără efort în acest parcurs cele mai îndrăznețe intervenții ale intelectului uman. „În contrast cu aceste catastrofe în continuă accelerare, politicile contemporane sunt capturate de  o inabilitate în a genera noi idei și moduri de organizare necesare transformării societăților umane, pentru  a confrunta și soluționa anihilările ce urmează. În această paralizie a imaginarului politic, viitorul a fost anulat.” (punctul 3 din „Manifest pentru politicile acceleraționismului” scris în 2013 de Alex Williams și Nick Srnicek)

Originile acceleraționismului au fost asociate cu CCRU (Cybernetic Culture Research Unit), un centru de cercetare neoficial al Universității din Warwick ce a activat între 1995 și 2003, și mai precis cu unul dintre coordonatorii acestui centru, filosoful britanic Nick Land. Această investigație a pornit inițial ca o continuare a teoriei „deteritorializării” (Deleuze și Guattari), în încercarea de a promova procese radicale de emancipare a societății. Astăzi, acceleraționismul, are numeroase declinări și figuri emblematice de la teoreticieni ai culturii ca Mark Fisher (un autor irezistibil pentru cei ce și-au petrecut adolescența în anii 90), pînă la reacționari radicali dar seducători precum Curtis Yarvin (Mencius Moldbug). O temă centrală a acceleraționismului o reprezintă recîștigarea agenției asupra propriului viitor prin deblocarea societății contemporane din rutinele ce o țin captivă.

Acceleraționismul de stînga admite ca ineficiente formele de activism de tip protest și lobby pe lîngă puterile economice și propune o accelerare a automatismelor capitalismului care, în mod inevitabil, își va finaliza ciclul crizelor consecutive în implozie. La capătul unei evoluții tehnologice ce va destructura complet sistemul virtual corporatist în care se generează astăzi „valoare”, se vor manifesta noi forme de emancipare socială decentralizată, eliberate de mecanismele puterii ale societăților controlului. 

Acceleraționismul de dreapta vede cauza blocajului în ineficiența democrației ca structură decizională ce poate opera pragmatic la scară mare (o variantă intelectuală a lui „cum nu vii tu Țepeș Doamne…”). Intensificarea accelerată a tehno-capitalismului ar aduce în societate „singularitatea tehnologică” sau alte forme de post-umanism, în care să ne recîștigăm individualitatea sub autonomia block-chain, sau, accelerarea dezintegrării instituțiilor blocate ale modernității pe ruinele cărora să ne recîștigăm individualitatea, tot sub autonomia block-chain. Există și forme de acceleraționism chiar mai extreme la nivel teoretic, cum ar fi xeno-feminismul.

Toate cele de mai sus fac referire la componenta teoretică a acceleraționismului, majoritatea propunerilor sunt încă în domeniul delirului și nu au aplicabilitate directă. Sunt interesante totuși ca subiect de analiză pentru că aceste teze, oricît de discutabile ar fi, sunt pînă la urmă răspunsuri poate incorecte ce adresează nevoi reale. Personal, am fost surprins de precaritatea condiției umane ce l-a propulsat în 2016 pe Trump în fruntea guvernului SUA. Cum se face că cele mai dezorientate segmente ale societății au încercat să își recîștige relevanța pierdută pariind pe un personaj nu doar profund  și irecuperabil vicios ci subordonat unor probleme de sănătate mentală înfiorătoare. Un astfel de subiect m-a făcut să mă gîndesc mai serios la aspecte ale acestei lumi de care eram inconștient sau pe care refuzam să le accept. Și alții s-au mai gîndit și după patru ani de circ grotesc, de economie de consum umflată artificial prin cel mai mare deficit bugetar din istorie, după retragerea din toate programele globale, așa firave cum erau, de prevenire a schimbărilor climatice sau de neproliferare a armamentului nuclear, după un sfert de milion de morți rezultați dintr-o criză pandemică la care a refuzat să se gîndească, Trump, are în continuare cote de popularitate incredibil de mari chiar dacă tehnic minoritare. Slavoj Zizeck, probabil cel mai faimos marxist al momentului, a declarat în Noiembrie 2016 pentru Chanel 4 că dacă ar fi fost cetățean american ar fi votat cu Donald Trump, candidatul cel mai disruptiv al status-qvo-ului politic care, prin generarea unei iminente catastrofe, ar repoziționa ideologic partidul democrat. Iată o situare acceleraționistă, care ar putea chiar fi corectă, doar că probabil după două mandate.

În fine, se pare că inerția culturală românească ne protejează de asemenea sminteli. Chiar dacă suspensia în confortul dulceag al „clasei de mijloc” ne inhibă porniri prea radicale, cred că este interesant de știut ce se mai pregătește în substraturile revoluționare ale culturii occidentale, dinspre  care așteptăm în continuare, pasivi, cooperări avantajoase.

ROBERT  MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro