Puterea binelui
Un vecin găsi-n ogradă vaca celuilalt vecin. Tăbărî pe ea grămadă cu un par și mult venin. Se feri sărmană vită de vecinul mânios, căută ieșire-n față, căută ieșire-n dos, izbăvire n-a aflat. Cu putere cât o turmă, cu copitele din urmă, trei uluci din gard a scos și în curtea ei de-alături a scăpat.
-Să iei seama, bre, vecine, mi-a scăpat ca prin minune și am inima tăciune! Dacă vaca ta la mine în grădină o mai prind, cearta mai rău o aprind, zise omul aprig suferind.
-De, omule, ce să spun, voii tale drepte mă supun. O să schimb țărușul cel nebun și o să leg văcuța mea de prun, spuse cu bănat cel împricinat.
Dar orice roată se întoarce, spune o învățătură. Chiar a doua zi, să vezi ce întorsătură. Din ograda cu pricina, prin a gardului spărtură, două oi spre prunul vacii, în bătătură străbătură. Blând, stăpânul de văcuță le văzu pe potecuță și-abia pe-nserat le mână cu o nuieluță și un fluierat pe unde-au intrat.
-Bre, omule, să iei seama, c-ale tale oi au păscut azi toată ziua cu vaca la noi, iar de mâine, din spărtură de-or face pârleaz, să știi bine de la mine că nu e necaz.
Și s-a rușinat vecinul și s-a înroșit.
-Să mă ierți acum, te rog, căci mult am greșit!
Sigur adevărul iese deslușit: răul nu repară, binele zidește, răul tot separă, binele unește.
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…
Facebook
WhatsApp
TikTok
