De la „Manifest Destiny” al pionierilor până la pământul făgăduit al inginerilor, narațiunea americană este rescrisă constant fără a-și schimba vreodată gramatica: providență, frontieră, nou început. Din 2025, a atins cea mai paradoxală sinteză a sa – un tehnicism triumfător cuplat cu visul nostalgic al unei Americi originale împodobite cu toate virtuțile democratice. Și lasă în urmă, de cealaltă parte a Atlanticului, de unde de abia am venit, un continent fără oglindă.
Silicon Valley, noul pământ făgăduit
Între timp, o mică regiune din California își inventa propria teologie. Aceasta s-a născut contraculturală: „Whole Earth Catalog” (1968) al lui Stewart Brand, un catalog de „instrumente” pentru eliberare personală, a modelat generația garajelor – Homebrew Computer Club din 1975. Fred Turner a relatat această derivă de la comune la spațiul cibernetic. Richard Barbrook și Andy Cameron au numit-o în 1995 „ideologia californiană”, un hibrid între hippie și libertarian. Cel mai solemn manifest al său este „Declarația de Independență a Spațiului Cibernetic” („A Declaration of the Independence of Cyberspace”), pe care John Perry Barlow a lansat-o de la Davos pe 8 februarie 1996: „Guverne ale lumii industrializate, voi giganți obosiți din carne și oțel… Nu aveți suveranitate acolo unde ne adunăm.” Spațiul cibernetic este conceput explicit ca o frontieră – Barlow împrumută de la Locke gospodăria, ferma pionierilor care își însușesc pământ virgin, frontiera lui Turner, exportată în cabluri. Ray Kurzweil va oferi escatologia: „Singularitatea”, această răscumpărare a umanității prin inteligența artificială, a cărei continuare anunțată încă din 2005 a fost publicată în 2024. Adepții pe termen lung vor face din aceasta un calvinism al viitorului; lansările de rachete, o liturghie; conferințele de presă, predicile.
Dar visul de a fonda o nouă civilizație devine, la propriu, o dezvoltare imobiliară. Peter Thiel a scris în 2009: „Nu mai cred că libertatea și democrația sunt compatibile” – și, împrumutând de la Albert Hirschman vocabularul „Ieșire, Voce și Loialitate” (Exit, Voice, and Loyalty), a ales ieșirea în locul vocii: platforme maritime (2008), orașul Próspera din Honduras – a cărui lege privind cartierul va fi abrogată în 2022, declanșând un arbitraj de miliarde de dolari – „statul rețea” teoretizat în 2022 de Balaji Srinivasan, proiectul California Forever din comitatul Solano din California – zeci de mii de acri cumpărați în secret, printre investitori numărându-se Thiel, Marc Andreessen, Reid Hoffman și Patrick Collison – și orașul Starbase, Texas, încorporat ca municipalitate prin votul din 3 mai 2025 (212 voturi împotrivă și 6) la inițiativa lui Elon Musk, căruia îi place să le reamintească oamenilor că „ar vrea să moară pe Marte, doar nu la impact”. Andreessen a făurit gramatica grupului: „software-ul mănâncă lumea” (2011), „e timpul să construim” (2020), o ramură de investiții numită „American Dynamics” (2023), și apoi „Manifestul său tehno-optimist” din octombrie 2023, care îl are pe Prometeu drept patron: „Tehnologia este gloria ambiției și realizărilor umane”. Sam Altman promite superinteligență „în câteva mii de zile” și prosperitate comună. Vocabularul de reglementare însuși adoptă mitul: din 2023, a fost adoptată legislație privind modelele de IA „de frontieră”. Proiectul Stargate, anunțat la Casa Albă pe 21 ianuarie 2025 – până la 500 de miliarde de dolari în centre de calcul, unde Larry Ellison are în vedere vaccinuri împotriva cancerului concepute cu inteligență artificială – se prezintă ca un Proiect Manhattan privat; o comisie parlamentară solicitase un alt IGA public încă din noiembrie 2024. Mesajul este clar: următoarea civilizație va fi construită pe siliciu și pe orbită.
Dubla elice – accelerarea spre viitor, întoarcerea la sursă
Pe 20 ianuarie 2025, sinteza este expusă complet: în Rotonda Capitoliului, Musk, Bezos, Zuckerberg și Pichai ocupă primul rând al puterii recâștigate de Donald Trump. Discursul inaugural leagă ceea ce părea să nu aibă nicio legătură: „Epoca de aur a Americii începe acum”… „Ne vom urmări destinul manifest către stele, lansând astronauți americani pentru a planta drapelul american pe planeta Marte.” Formula lui O’Sullivan din 1845, transpusă pe orbită o sută optzeci de ani mai târziu. În aceeași timp: „drill, baby, drill”; un decret care redenumește Golful Mexic în „Golful Americii” (textul este intitulat literal „Restaurarea numelor care onorează măreția americană” – a numi lumea este deja o narațiune; retragerea din Acordul de la Paris și OMS; învierea „Anexei F” pentru a epura administrația; crearea „Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală” condus de Musk; o rezervă strategică de bitcoin (martie 2025); și sistemul de apărare antirachetă „Golden Dome” (27 ianuarie). Acest program este simultan restauraționist – zid comercial, război cultural, nostalgie pentru anii 1950 – și acceleraționist – Marte, inteligență artificială, criptomonede.
Această spirală restauraționistă este un exemplu de manual al „ieremiadei” lui Bercovitch: denunțarea căderii pentru a cere o revenire la pact. „Make America Great Again”, un slogan pe care Reagan îl folosea deja în 1980, spune exact asta. Mișcarea originalistă a Curții Supreme o ridică la rang de metodă juridică: în „Bruen” (2022), Curtea cere ca legea armelor să fie interpretată prin prisma „textului, istoriei și tradiției”; în „Dobbs” (2022), retrogradează avortul la istoria și tradițiile naționale; în 2024, îngroapă doctrina „Chevron”. Legea devine o mașină a timpului, ducându-ne înapoi în 1789-1791. Vecinul acestei spirale, mișcarea „MAHA” a lui Robert F. Kennedy Jr., adaugă o notă pastorală: împotriva industriei agroalimentare, o întoarcere la grădină. Iar aripa teoretică – Curtis Yarvin și „Catedrala” sa, Nick Land și „Luminile Negre” (The Dark Enlightenment) ale sale, viziunea unui stat corporatist cu un singur lider – oferă vocabularul: JD Vance, protejatul lui Thiel care a devenit vicepreședinte, susține că este un cititor al lui Yarvin, vorbește despre o Americă într-o fază de „republică târzie” și încă din 2021 a cerut concedierea funcționarilor publici de nivel mediu și înlocuirea lor cu „propriii noștri oameni”. Musk, la rândul său, vorbește despre eliminarea unor agenții întregi.
Paradoxul aparent – cele mai futuriste elite învăluite în cele mai arhaice imagini – este rezolvat dacă vedem că cele două spirale sunt același lucru. Ambele sunt lamentări ale declinului: „am vrut mașini zburătoare, am primit 140 de caractere” al lui Thiel este un doliu pentru frontiera pionieră; „E timpul să construim” al lui Andreessen este un plânset pentru pierderea capacității de a construi. Ambele vând regenerarea: una prin întoarcere, cealaltă prin plecare (Marte, orașele charter, rețeaua).Ambele împărtășesc excepționalismul, Providența (Singularitatea ca răpire secularizată), structura de frontieră și virtutea supremă a începutului. America originală idealizată – „town meeting”-ul, fermierul autonom, miliția locală, încrederea în sine – oferă fiecăreia propriul vocabular democratic. Întrebarea deschisă este dacă acest vocabular servește la realizarea lui sau la expunerea lui ca fundal pentru o oligarhie de „fondatori” – „modul fondator” celebrat de Paul Graham în 2024 vorbește despre sacralizarea fondatorului ca figură de legământ. Alliance for Responsible Citizenship (ARC) a lui Thiel rezumă totul: „Nu mai cred că libertatea și democrația sunt compatibile” în 2009; În iulie 2024, la convenția republicană, retragerea publică – „Am greșit” – precede cu câteva luni inaugurarea protejatului său. Critica democrației devine gestionarea acesteia. Aceasta este schimbarea profundă a narațiunii: ceea ce se rupe este coda universalistă. În 1945, istoria Americii era mijlocul salvării lumii; în 2025, aceasta se închide în ea însăși: aliații devin figuranți, Europa o problemă, lumea o piață sau o amenințare. Conținutul se schimbă, dar forma – providență, graniță, nou început – rămâne. (Va urma)
Facebook
WhatsApp
TikTok
