Motto: iubirea-mi e scrisă-n legământ, e visată-n noapte, în divinul jurământ
Necontenit îmi treci prin gând spre gara desăvârșirii popasului nostru sfânt
Viața m-a învățat lecția iubirii și așa, clipă de clipă, am aflat cine sunt, mi-am descoperit rostul.
– Cine-mi ești Tu, femeie din vis?
– Acasă, lumina din umbră, adevăratul și fidelul infinit.
Împreună am înflorit din muguri de silabe și am ajuns cuvinte, emoții, speranțe, magia inegalabilei triade. Prin anotimpuri am devenit unul pentru celălalt degetele care mângâie lacrima care se prelinge printre zâmbetele de fericire din clipele flămânde de rost, din ziua aceea dăruită de Dumnezeu printr-o rugă. Slavă Ție, Doamne, mulțumesc ție, femeie din toamne! Se apropie clipa trupurilor dezgolite de aparențe, nuditatea lor e focul care arde necontenit pe tăpșanul timpului care-și trăiește taina păstrată în seiful sufletului nefardat cu prefăcătorie și interese. Totul este real, un fum alb într-o lume gri, o iubire pe o scenă luminată de nescrise metafore, de rescrisul cuvântului sincer, uneori el ascunde un nemăsurat suspin. Lângă femeia Eului am devenit puternic, un foc viu, un cântec al scânteilor, concertul luminilor din nopțile albe, un spectacol al vieții dintr-o vreme a scorpionului cu părul argintiu.
Cu Ea multiplic frumusețea clipelor care devin ani, un carusel al bucuriei, un sfânt tablou al eternității, o operă de artă a trăirii, însuși un curcubeu.
– Ce-mi șoptește Divinitatea în visul din tăceri?
– Rămâi la fel, credincios și boem, scriind proză poematică, scorpion fidel, tu ești mereu alt(fel).
Filosofez pe marginea emoției unui mâine, îmi imaginez acea clipă când trupurile se dezlănțuie-n senzualitate, când uitarea de sine e prezentă-n jocul pasional al sărutului năvalnic dinspre buze spre sânii imaginației neobosite. Pentru o clipă îmi odihnesc privirea pe coapsele râvnite de mângâieri, e momentul acela când se ridică bariera dintre a fi și este, dintre vis și realitate, dintre un Eu și un Tu, totul devenind propriul nostru eseu. Azi visez, mâine voi trăi visul, mă voi răsfăța cu buzele senzuale ale femeii care mi-a dat mâna să o sărut, să-mi fie sprijin și bun venit în acel mâine care va sosi dacă Dumnezeu mă vrea prin verdele viu al timpului dintr-o divină vară.
– Ce-mi doresc în liniștea așteptării?
– Răbdarea emoției, răspunsul la viitorul moment stelar.
De data asta surâd și redesenez pe fila privirii fiecare secvență a pasiunii trupești, par a fi inimaginabile secvențe dintr-un film științifico-fantastic, dar nu, nu este decât visul împlinirii unei iubiri legendare. Adeseori mă opresc din scris, pare ireal ce mi se întâmplă. Cu smerenie îmi ridic capul spre Înalt și-i mulțumesc Rânduitorului pentru ceea ce sunt, pentru că sunt în lumea cuvântului sfânt. Deschid fereastra sufletului și ruga mea se îndreaptă spre Creator, El mi-a dăruit viață și har, emoție și speranță, un hotar. Lângă femeia dăruită de soartă, am trecut peste puntea suspinelor și greul mi s-a părut precum floarea fructului iubirii care cade în palma destinului binecuvântat de Cel de Sus.
– Unde-mi este Eul în deciziile asumate?
– Pe prispa șoaptelor din verile dragostei înfocate.
– Știi ce am înțeles de la trăirea enigmaticului Eu?
– Că am fost ales de iubire, că așa a vrut Bunul Dumnezeu.
Valoarea trăirii este-n iubire, un talisman, un drum pavat cu fericire, popasul din Cartea Sfântă, o lecție a vieții de pe Sfântul Pământ. Sunt un trecător împlinit în astă lume, o definiție a învingătorului, un răspuns la o logică întrebare: Eu știu cine sunt, asta pentru că respect credința din popasul fiecărui gând.
Facebook
WhatsApp
TikTok
