- Poeme de septembrie
Răsăritul, amurgurile…
începutul e mereu dintr-odată la zorii turturelei
vechii înțelepți au observat că sfîrșitul e în trepte
mai întîi amurgul porumbelului apoi cel al corbului
despre am spus și acum voi tăcea definitiv, atît
numai despre curgerea monotonă și ritmică a zilei…
poporul crede că o relație începe cu o cafea
continuă cu o cină și ajunge într-o sală de cinema
dar o relație nobilă începe cu o cupă de șampanie
într-o insulă exotică și are urmare în cîmpia extazului
și e o adevărată minune cînd se petrece între ani…
poate că trecerea zilelor noastre a tuturor zilelor
laolaltă curge la fel și avem parte de două sfîrșituri
care pornesc dintr-un singur început – două ore
între amurgurile zilei dar cine știe oare cîte extaze
între cele două amurguri care chiar amurguri sînt!
Enkōmion tēs anagnōstrías
înțelepciunea populară în marea sa înțelepciune
spune că poeții scriu pentru ei poate și între ei
nu se înșeală nu este o minciună e o parte de adevăr
niciodată un poet sau poate eu nu se bucură mai mult
decît atunci cînd este citit de un nepoet cînd primește
un semn de la acesta un semn voios un semn puternic
din care înțelege că a fost citit a fost înțeles a plăcut…
niciodată n-aș putea fi mai bucuros să spun fericit
cum sînt atunci cînd frumoasa inteligenta doamnă S
îmi trimite un mesaj de apreciere un mesaj din care
înțeleg că mintea sa a pătruns acolo unde nu pătrund
nici cei mai pricepuți cei mai ageri cititori de poezie
care scriu cărți care scriu analize în reviste și care găsesc
cuvinte potrivite pentru ceea ce se întîmplă să scriu…
cred că doar poeții pot înțelege acest gen de singuratică
bucurie care se mulează se lipește ca un timbru festiv
un timbru de mare valoarea pe fapta lor la fel de solitară…
25 Septembrie 2026, în Iași
- De la prieteni…
Francesco Petrarca: Păru-i plutea în aura de-afară
Sînt tot mai convins, deși poetul și traducătorul Adrian Vasiliu se ferește că-mi confirme clar asta, că autorul excepționalelor traduceri în volum din Villon, Shakespeare și Camoes, a început acum cîteva luni alcătuirea unei antologii a sonetului din poezia universală. Lectură plăcută tuturor iubitorilor de poezie!
Francesco Petrarca
Erano i capei d’oro a l’aura (1) sparsi/ Păru-i plutea în aura de-afară
Păru-i plutea în aura de-afară
Ce mii de bucle dulci îi împletea,
Lumina peste poate-i strălucea
În ochi, însă acum e-așa de rară;
De milă-obrajii ei se colorară,
Nu știu de-i fals ori nu, așa-mi părea:
Eu, cel pe care dragostea-l momea,
Să mă mai mir de arderea-mi totală?
Nu era mersul ei lucru comun,
Ci îngeresc; iar vocea ei era
Față de cea umană diferită.
Un spirit elevat, o vie stea
Vedeam în ea: de nu-i la fel acum,
Rana săgeții tot nu-i lecuită.
Traducerea: Adrian Vasiliu
Toni Prat: Arta și valoarea atribuită
Un nou poem vizual de la prietenul nostru, poetul vizual catalunez Toni Prat. Îi mulțumesc profesorului Septimiu Chelcea pentru furnizare. Este adevărat că numele realizatorului influențează aprecierea, chiar valorizarea artefactului, dar asta după ce acela a devenit cunoscut. Lectură și vizionare plăcută!
Munca susținută poate stârni admirație, dar dacă valoarea artistică ar fi determinată de cantitatea de muncă, un mileu croșetat ar fi prețuit mai mult decât multe opere realizate din doar câteva trăsături. Putem număra orele, ochiurile, tușele de pensulă, dar nu putem măsura arta cu aceeași unitate precum munca. O pânză de păianjen complică și mai mult lucrurile. Și acolo găsim o tehnică extraordinară, fir, tensiune, geometrie, repetiții și goluri, dar când o vedem într-un colț al camerei o înlăturăm, spre deosebire de un mileu pe care îl punem sub o vază sau un tablou pe care îl fixăm pe perete. Dacă păianjenul ar fi țesut exact aceeași structură cu fir de croșetat, ne-am fi schimbat aprecierea? Materialul poate modifica judecata, forma rămânând aceeași. Nici frumusețea nu rezolvă dilema. Putem considera că o operă este extraordinară și totuși să nu o acceptăm. Plăcerea de a privi ceva și valoarea pe care i-o atribuim sunt instanțe diferite. O persoană poate lucra săptămâni întregi repetând un model de croșetat învățat de la mama sa, afirmând că ce a făcut este artă. Discutăm dacă ne place, dacă ne interesează sau dacă are vreo relevanță, dar cu ce autoritate spunem că nu este artă? Un criteriu care influențează aprecierea dacă ceva este sau nu artă îl reprezintă numele realizatorului. Spre exemplu, un tablou atribuit pictorului catalan Joan Miró i Ferrà (1893 – 1983) are o valoare inestimabilă, dar și-o pierde dacă descoperim că autorul este un artist oarecare. Unele falsuri au necesitat analize științifice, chiar și datarea cu carbon 14, pentru a demonstra că nu aparțineau autorului căruia îi fuseseră atribuite. Opera rămâne aceeași, se schimbă doar ceea ce știam despre cel care a realizat-o…
Barcelona, 15. 09. 2026
- Semnalări amicale…
Mă refer la lansarea din 24 septembrie, de la BCU, a celui mai recent roman al lui Gabriel Andronache – Paliativ, Editura Revistei Timpul, 2026. Și cred că a fost plăcută, dincolo de farmecul personal al protagoniștilor, în primul rînd, datorită faptului că am acceptat sugestia colegei mele Ana Maria Roșca, ca eu și cu Liviu Apetroaie să discutăm cartea în dialog. Cred că evenimentul a căpătat o dinamică pe care n-o poate avea o lansare clasică, cu monologuri succesive ale participanților. Și ca să mă laud, am avut și eu ideea ca, la un moment dat, să-l atrag și pe Gabriel în discuție, ceea ce mi s-a părut că a ajutat mult descifrării sensurilor romanului. În opinia mea, în trei am reușit să conturăm viziunea, arta compoziției și stilistica volumului destul de corect. Aș spune că dialogul a devenit un „trialog”, deși termenul e un barbarism. În final, am spus cîteva cuvinte despre cea mai recentă ediție a revistei Timpul (5, 45, iulie-august 2026), iar Academicianul Ionel Miron, intervievat în acest număr, a ținut o scurtă și foarte interesantă conferință în jurul spusei lui Socrate „cunoaște-te pe tine însuți”.
Petre Barbu – Dosar Forbes România: Criza rescrie piața cărții
Petre Barbu, prozator important al literaturii contemporane, coleg de generație cu mine, și jurnalist de la începuturile tranziției, acum senior editor la Forbes România, apelează la aproape treizeci de editori, difuzori de carte și agenți literari pentru a realiza o radiografie la zi a pieței de carte din România. Dacă memoria mă ajută, acum ceva mai bine de doi ani, am preluat pe blog o altă anchetă pe aceeași temă, de fapt o temă înrudită, apărută în aceeași publicație. Recomand lectura nu doar autorilor, editorilor, agenților literari și difuzorilor, ci și pur și simplu cititorilor de cărți, pe toți ne interesează situația, departe de a fi roză! Îi mulțumesc lui Petre Barbu pentru semnalarea anchetei sale.
Literadura, 41, septembrie 2026
Am primit de la poetul și redactorul șef Teo Cabel ediția pentru luna septembrie a excelentei revistei de cultură care apare la Buzău prin grija unei echipe redacționale mici, dar foarte agere, dar de bună seamă și cu un număr mult mai mare de colaboratori. Am apucat deja să răsfoiesc revista și să citesc o parte din contribuții și pot să-i asigur pe viitorii cititori că au multe lucruri care să le atragă atenția – de la poezie la eseuri și cronici, de la articole dedicate altor arte la traduceri. Am fost iarăși bucuros să regăsesc în paginile revistei destui dintre cei care apar și pe blogul meu, de la Teo Cabel și Camelia Iuliana Radu la Mihaela Boboc. Țin să semnalez grupajul In Memoriam dedicat regretatului Emil Niculescu. Mi se pare benefic să ni-i reamintim pe cei care nu mai sînt printre noi. Pun aici linkul de la care puteți descărca revista în format pdf. Lectură plăcută tuturor!
https://literadurarevista.blogspot.com/2026/09/revista-literadura-nr41-septembire-2026.html
Contrast Literar, 3 (21), An VI, 2026
Am primit cea mai recentă ediție a excelentei reviste de cultură Contrast Literar și încă mai am de citit, e o publicație dodoloață, ca să spun așa, dar mai important este că are multe de citit – poezii, proze, recenzii și cronici, articole despre arte, interviuri etc. Mărturisesc că am fost bucuros să întîlnesc numele multor autori prezenți și pe acest blog sau în revista pe o care o editez eu – Nichita Danilov, Ionuț Cristache, Liviu Apetroaie, Cristina Danilov, Maria Grădinaru, Christian Schenk, George Nina Elian, Teo Cabel, Adela Șiulea, Indira Spătaru și, desigur Gabriela Botici (redactor șef) și Adrian Vasile Iftime (redactor șef adjunct). Sînt prezent și eu cu șapte poeme scrise la începutul anului trecut, care vor face parte din volumul la care lucrez. Dar mai întîi linkul către ediția online de pe platforma Calameo a publicației. Lectură plăcută, este foarte mult de citit!
https://www.calameo.com/read/008066919f868cc20d1b9
- Rîdem din răsputeri…
Meme vioaie, cele mai multe primite de la furnizorii tradiționali, în care mă trec și pe mine, restul haiducite din revista mea preferată de umor. Enjoy!
Rămîi acolo, Micușoare! (LA, Media)… După eforturile eroice de a desemna cel de-al treilea candidat de premier în peste patru luni, în drum spre Ucraina, Micușor a înnoptat la mînăstirea Dragomirna. Cum de cînd e în funcție o ține tot în pelerinaje, slujbe, vorbe cuvioase etc, n-ar fi mai bine pentru toată lumea să rămînă acolo?
Cercetare științifică (Liviu Scutaru)… Dacă femeile au probleme cu parcarea, e din cauza faptului că bărbații le mint cît înseamnă 20 de centimetri!
Învățați, învățați, învățați! (Septimiu Chelcea)… Soluția pentru dezastrul din învățămînt? Mai multe ore de religie, că poate face Dumnezeu o minune!
Ce chestie! (Mihai Dinu Ghoerghiu)… -Ai ruj pe gît./ -Ei și tu, iubito, am ajutat o bătrînă să treacă strada!
Soția își întreabă soțul (Cezar Straton)… -Dragul meu, mîine e aniversarea de zece ani a nunții noastre, ai de gînd să tai porcul, pentru masa festivă?!/ – De ce? Porcul nu e de vină!
Între bărbați (Radu Lupașcu)… -Tu îti faci rugăciunea la masă, înainte de a începe să manînci?/ -Nu e nevoie. Nu gătește nevastă-mea, ci eu!
Titlu (Dan Darie, Cațavencii)… A găsit PSD soluția pentru dezastrul din Educație: prostului îi lipsea uniforma de mărgăritar.
Socoteală-i asta? (Mihai Radu, Cațavencii)… PSD a primit, în septembrie, subvenții de la buget de 5.132.818 lei. Atîta bănet pentru niște unii care oricum zboară cu avioanele altora.
Statistică pentru fanii suveraniștilor (Media)… „România a primit 116,5 miliarde de euro de la UE de la aderare. Contribuția națională la bugetul Uniunii a fost de aproape trei ori mai mică – 38,2 miliarde de euro.” Chiar nu e nevoie de comentarii…
Veste bună (Virgil Glăvan)… Un pușcăriaș primește o scrisoare. În culmea fericirii strigă: Ura, sînt liber! Soția mea a acceptat divorțul!
Gaudeamus igitur! (Septimiu Chelcea)… Aseară m-am bucurat că mă culc devreme. Se făcuse ora trei și eu încă mă bucuram!
Avertisment (Mihai Dinu Gheorghiu)… Bunicul mi-a povestit că în momentul în care persoanele voiau să urce pe Titanic a strigat 15 minute la ei să nu o facă. Dar, pînă la urmă, n-a mai putut să-i avertizeze pentru că l-au dat afară de la cinema.
Concluzie (Radu Lupașcu)… M-am gîndit bine, singurul sfîrșit fericit pe care îl cunosc este sfîrșitul de săptămînă!
Curiozitate de copil (Cezar Straton)… -Mamă, mamă, ce este acela un orgasm?/ -Nu știu, băiete, întreabă-l pe tatăl tău!
Titlu (Mihai Radu, Cațavencii)… Una vorbim și alta fumăm și cu totul altceva facem.
Titlu (Mălin Mușatescu, Cațavencii)… Cum să te prostești sănătos, fără inteligență artificială…
Titlu (Digi 24)… „Nicușor Dan a fost filmat când își aranja șosetele în timpul summitului din Ucraina. Volodimir Zelenski îl vede și se uită siderat.” Acest text a fost preluat de pe Ziare.com. Am văzut și ceva comentarii prin presă, dar ce naiba mai poți comenta la așa mîrlănie?
Patru bancuri de la patru furnizori diferiți, destul de diferite și bancurile de altfel, dar foarte bune.. Enjoy!
Mircea Gheorghe…
Se întîlnesc doi prieteni la o cafea. Unul dintre ei este un consumator îndrăcit de suplimente alimentare, tonice, vitamine, minerale etc.
-Iau de două săptămâni, spune consumatorul, pilule de Astragal. E o plantă miraculoasă. O veche legendă chinezească spune că înțeleptul care a descoperit-o și i-a mâncat zilnic rădăcinile a trăit 2500 de ani!
-Aiurea! Și tu crezi o bazaconie ca asta? zice scepticul.
-Nuuuu! Chinezii mint! Ce 2500 de ani? Eu mă mulțumesc să trăiesc măcar 500!
Virgil Glăvan…
– Ce greu a trecut weekendul ăsta fără tine, iubitule.
– Așa este iubire, hai că nu mai este mult, ne vedem mâine dimineață la serviciu.
– Daaaa, abia aștept!
– Să îmi aduci ceva bun!
– Îți aduc puiuț, zi-mi ce vrei și îți aduc.
–Vreau să îmi aduci niște sarmale, deși nu știu cum le face și ce pune în ele dar ador sarmalele făcute de nevasta-ta.
Cezar Straton…
Vine un popa la Poliție:
– Domnule polițist, mi s-a furat bicicleta! Va rog frumos să mi-o găsiți pentru că eu sînt un om mort fără ea… am slujbe de ținut în satele vecine și nu am cu ce să mai ajung acolo!
Caută polițiștii ce caută vreo două zile, dar nu găsesc nimic. Se duc la popă și îi zic:
– Părinte, nu am putut să-ți găsim bicicleta, dar uite ce să faci… mîine cînd ții slujba la noi în sat, atunci cînd zici care e treaba cu cele 10 Porunci, te oprești puțin după ce o zici p-aia cu: „Să nu furi!” și vezi cine se înroșește la față. După aia, vii și ne spui nouă și rezolvăm.
Vine popa după slujbă fericit la polițiști și le spune:
– Gata, băieți, s-a rezolvat!
Polițiștii:
– Ei, cine s-a înroșit?
– Stați puțin că nici n-am ajuns la a 7-a porunca („Să nu furi!”) pentru că la a 6-a („Să nu preacurvești!”) mi-am adus aminte unde mi-am uitat bicicleta!
Emanuiel Pavel…
Nuntă mare într-un sat de munte. Tot satul sărbătorește, inclusiv studentul Ion, viitorul intelectual al satului, și Măria, o fată tînără și urîtă, cam strîmbă. Toate fetele mari și mai puțin mari din sat roiau pe lîngă Ion. Nunta e în toi, de atîta atenție, Ion se îmbată rangă. Măria prinde momentul și-l atrage pe Ion în șură. După lungi insistențe, deși nu dorea, Ion se decide și fac dragoste. În timpul actului, Măria întreabă mieros:
-Nu-i așa, Ioane, că am și eu ceva frumos în mine?
-Da, Mărie… dar imediat o scot!
O primă tranșă dintr-un grupaj mai mare sosit de la Virgil din Toronto, unul dintre furnizorii cei mai activi. Și o glumă grafică de la scriitorul Ion Fercu, pe tema eficacității de-acum proverbiale a lui Micușor Temporizatorul. Enjoy!
– Vezi că prietenul tău Vasile îmi face avansuri și se dă la mine.
– Așa e el.
– Cum, băi, să zici că așa e el? Tu ești sănătos la cap? Ești soțul meu, nu te deranjează că se dă Vasile la mine?
– Anca, de când se dă la tine, eu sunt bucuros că nu se mai dă la mine.
***
Doi prieteni merg la pescuit. Unul dintre ei scoate o sticlă de vodcă.
– Bem și noi câte puțin?
– Bem.
După câteva pahare:
– Bă, tu vezi că peștele ăsta are trei ochi?
– Da…
– Și apa e mov?
– Da…
– Bă… cred că am nimerit acvariul cuiva…
***
Trei țărani se mută la oraș. După 3 luni, ei se întâlnesc și încep să-și povestească cum s-au adaptat la oraș.
Primul:
– Bă, e rău la oraș, mă, cu scările. La noi numa urcai câteva scări și ajungeai in casă. Aici tre’ să urc numai in zig-zag.
Al doilea:
– Bă, eu am probleme cu apa. La noi era apă la fântână, scoteai apa frumos din fântână și beai apă, aici după ce trag apa, până bag capul in toaletă.
Al treilea:
— Ba, eu am probleme cu vecinii. Când mă întorc seara pe la 3 noaptea, cum stau la etajul 8 ajung în fata liftului și acolo scrie clar: „Pentru 4 persoane”. Așa că trezesc încă 3 vecini ca să pot urca.
***
Soția se întoarce acasă după petrecerea dată de firmă.
– Scumpule, nu striga. Îți povestesc cum a fost totul: toți au băut, eu n-am băut, toate s-au sărutat cu bărbați, eu nu m-am sărutat, am mâncat salate, am dansat, am participat Ia concursuri. Și gata. Ai o soție bravo. Întrebări sunt?
– Unde îți este rochia?
***
– Chelner, mi-ai servit o găină bătrână.
– De unde știți că era bătrână?
– După dinți!
– Dar găina nu are dinți!
– Ea nu, dar eu aveam!
***
– Îmi pare rău, vecine, ştiu că e târziu şi abia te-ai întors de la serviciu, însa tare am nevoie de ajutorul tău. Nu pot intra în casă. Am plecat în grabă şi mi-am uitat cheia de la intrare în pantaloni, care au rămas aruncaţi după pat …
– Așa, şi? Eu ce-aş putea să fac!?
– Urcă un pic sus în dormitor la tine şi adu-mi-i, te rog!
***
Familia merge într-un parc de distracţii şi la un concurs câştigă un ursuleţ de pluş. Tatăl îi strânge pe copii şi îi întreabă:
– Ia să vedem… cine este cel mai cuminte şi ascultător, cine nu face mofturi niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?
Copiii, fără să stea prea mult pe gânduri, răspund în cor:
– Bine, tati… ia tu ursuleţul!
***
Într-un sat, preotul le învață pe femei să nu mai spună că și-au înșelat bărbații, ci că au alunecat. După un timp, preotul moare și vine un alt preot în locul lui, care nu aflase convenția. După primele spovedanii, preotul merge îngrijorat la primar să-i spună să repare drumurile, să nu mai alunece atâtea femei. Primarul, știind despre ce e vorba, începe să râdă în hohote. Supărat că nu este luat în serios preotul cel nou îi spune:
-Nu mai râdeți, că și soția dumneavoastră a alunecat de mai multe ori săptămâna asta: de două ori la casa învățătorului și de trei ori la casa polițistului.
Un nou set de „erevane”, extras din teragrupajul primit acum ceva vreme de la vechiul meu prieten Radu Lupașcu. Și o glumă grafică de la vărul Liviu Scutaru. Enjoy!
Un ascultător: Acum, în capitalism, mai poate fi actuală vechea deviză leninistă: „Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi!”?
Radio Erevan : Da, dar în forma: „Înhăţaţi! Înhăţaţi! Înhăţaţi!
*
Un ascultător: Cine a inventat valsul?
Radio Erevan : Bineînţeles că Lenin, prin istorica sa lucrare: „Un pas înainte, doi paşi înapoi”.
*
Un copil: Când e timpul cel mai potrivit pentru culegerea merelor?
Radio Erevan : Când doarme paznicul.
*
Un ascultător: Cine a fost Cristofor Columb?
Radio Erevan : Primul socialist: nu ştia unde merge, habar n-avea unde se află şi toate acestea pe banii contribuabililor.
*
Un ascultător: Ce este statistica?
Radio Erevan: Este ceva asemănător costumului de baie: arată multe, dar ascunde esenţialul!
*
Un ascultător: Care a fost cel mai nefericit şi ghinionist om de pe Glob?
Radio Erevan : Iuri Gagarin, pentru că după ce a înconjurat globul pământesc de şapte ori, tot în URSS a căzut.
*
Un ascultător: De ce Adam şi Eva au trăit peste 800 de ani, iar astăzi omul nu trăieşte mai mult de 100 de ani?
Radio Erevan : Deoarece, între timp, medicina a progresat foarte mult!
*
Un tânăr logodnic: Care poate fi cea mai mare decepţie a unui logodnic?
Radio Erevan : Să ceară mâna fetei şi să primească piciorul tatălui.
*
Un ascultător: Ce poţi face când doctorul îţi interzice să te apropii de votcă?
Radio Erevan : Bei votca de la distanţă, cu paiul.
*
Un grup de ascultători: De ce în China femeile merg în urma bărbatului, iar în America se întâmplă mai rar lucrul acesta?
Radio Erevan: În China, când o femeie merge în urma soţului înseamnă că-l respectă. În SUA, când o femeie face acelaşi lucru, înseamnă că-l urmăreşte.
*
Un ascultător sărac din România: De ce trebuie să strângem cureaua în vremuri de tranziţie?
Radio Erevan : De gât.
*
O tânără ascultătoare, nevinovată şi pudică: De ce multe fete se căsătoresc cu bătrâni care înoată în bani?
Radio Erevan : Fiindcă sunt foarte miloase, vor să-i salveze de la înec!
*
Un ascultător: Cum se trece de la capitalism la socialism? Şi, mai ales, cum se poate trece de la socialism la capitalism?
Radio Erevan : De la capitalism la socialism se poate trece prin revoluţie; iar de la socialism la capitalism cel mai bine se poate trece prin agenţiile de turism.
*
Un ascultător: Prin ce a rămas celebru Războiul de 100 de ani?
Radio Erevan: Prin faptul că atunci au apărut centura de castitate şi meseria de lăcătuş mecanic!
*
Un ascultător: Există vreo asemănare între istorie şi sutien?
Radio Erevan : Desigur! Una foarte mare! Amândouă deformează realitatea!
*
Un ascultător: Cum se îmbracă eschimoşii?
Radio Erevan: Repede!
*
Un ascultător: De ce romanele poliţiste sunt scrise, cu mici excepţii, numai de bărbaţi?
Radio Erevan: Fiindcă femeile nu ştiu să păstreze un secret până la capăt.
*
Alt copil: Nene, ce face găina după ce a ouat?
Radio Erevan: Publicitate!
*
Un ascultător: Există în viaţa unei femei 10 ani cu adevărat frumoşi?
Radio Erevan: Absolut! Cei dintre 28 şi 30 de ani.
*
O ascultătoare: Ce este un corp transparent?
Radio Erevan: Ceva prin care se poate vedea. Exemplificăm: gaura cheii!
*
Un ascultător: Ce este un an lumină?
Radio Erevan: Pe noi nu ne interesează, noi plătim consumul lunar.
*
Un alt copil: Cât poate trăi o cămilă fără să bea apă?
Radio Erevan: Până moare.
*
Primul copil: Nene, de ce toate magazinele din Bucureşti au gratii la ferestre?
Radio Erevan: Ca să se obişnuiască patronii cu puşcăria…
*
Un şofer din România: O Dacie 1300 poate lua o curbă de 90 de grade cu o viteză de 120 de kilometri pe oră?
Radio Erevan: Bineînţeles că poate, dar numai o singură dată…
*
O bunicuţă: Nepoţelul meu are 11 ani. Pot să încep să-i fac educaţie sexuală?
Radio Erevan: Puteţi, dacă vreţi să aflaţi noutăţi.
*
O ascultătoare: Ce poate face o femeie cu soţul ei care se uită tot timpul după fuste?
Radio Erevan: Vă sugerăm să-l trimiteţi într-o vacanţă în Scoţia.
*
Un ascultător: Câţi miliardari sunt în România?
Radio Erevan: Nu știm, dar până să va răspundem, au mai apărut câţiva.
*
Un tânăr ascultător: Azi mă însor. Puteţi să-mi daţi un sfat?
Radio Erevan: Deja este prea târziu.
Liviu ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…
Facebook
WhatsApp
TikTok
