PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Știri din interiorul unui cod

01100100  01110101  01101000, de Ioana Bradea, Editura Fantomas

   Un anumit interior își așteaptă deschiderea, descrierea și desfacerea spațiului pe care l-a creat și l-a scris pentru ca privirile, întrebările și înțelegerile să se așeze la rândul lor pe wall-ul încărcat de acum de cuvinte, de codul care le expune, care le așază în formele și formulele care urmează să îi explice demonstrațiile prin care s-a impus și făcut cunoscut, apropiat, sedus. Nu oricare interior se poate pune în acel cod care poate până la urmă să fie citit, comentat, interpretat și descifrat cu ajutorul ipotezei, a concluziei din care s-a lăsat desprins, în continuare a rămas în desfășurările interpretărilor și ale lecturilor lor. Poezia extrage și scrie mai departe firescul prin care lumea așa descrisă se poate lăsa cuprinsă și explica.

   Ioana Bradea ne implică în acest proces intim al desfacerii nodului poetic pe care l-a imaginat și l-a scris, pe care l-a scos firesc din staza ermetică, din formulele neînțelese ale (aproape) oricărui cod și în continuare îl pune în cuvinte, în definiții prin care apropierea se poate întâmpla sau își poate aduce la îndemână necesarele înțelegeri ale lecturilor lor, lecturi prin care se pot deschide granițele limitelor întâlnite și neînțelese până aici, până acum.

în pustiu am construit acest cuib acum așteptăm

cuminți să fim salvați de viziunile catastrofale

să se destrame într-o clipă  coșmarul

scormonim cărarea refugiul

spre odihnă aripile smulse

din lumina zorilor nu ne vom înspăimânta

când nisipurile se cutremură

nici când munții se scurg

în mare încă ne încrâncenăm

să construim cântecul cu pricepere

cu înțelepciune prea bine simțind

că și dacă traversăm pieziș moartea

sub tălpi o putem lesne

strivi

   Lumea se așază într-un strigăt mereu amplificat și condus pe căile de acum deschise să îi primească fiecare dintre refulările amestecate de vise, de niciodată obișunitele sau clarele lor imagini revărsate în încăperile nepregătite ale realității ca să le divulge (re)sursele și locurile din care se lasă aruncate în cuvintele ordonate sau nu de poezie, acaparate sau nu de fragmentele de viață disponibile să le caute absențele, lipsurile, pentru a le pune în completarea întregului care își așteaptă continuu facerea, creșterile incluse ale momentelor care se pot păstra mai departe în fiecare dintre definițiile încă necesare parcurgerii, traversării și cunoașterii ei.

atât de leneș  înăuntrul venelor

căptușind și mai strâns silabe numere raționale

funcții  curburi  sunete care te preced  îți asfaltează

drumul  ți se aștern la picioare

chiar acum când pășești afară din colivie spre lume

cu primul pas azvârlind înainte piatra

să despartă ea apele în locul privirilor

ca într-o ilustrație nevrotică spaimele

provinciale portativ

ontic în care nu se mai încadrează traumele

verile fierbinți haotic deșertate pe sub cearșafuri

crâmpoțite de atâta dragoste încropită

pe furiș

   Fiecare poem (tran)scris de Ioana Bradea ne aduce (foarte) aproape știri din interiorul unui cod personal, unul intim și niciodată lăsat în întregime (cu)prins de privire, (de)scris de cuvintele care i-ar putea dezvălui acele nespuse, necunoscute și neînțelese atingeri care au loc în timpul scrierii lui, în timp ce se lasă definit și corporalizat în asemenea forme niciodată clare pe care lumina le străpunge lăsând ca fapte ale ei fante prin care întregul se lasă împărțit în fragmente, în siluete și umbre mișcate continuu de gând, de acele fantasme și fantezii care îi îmbracă întotdeauna mișcările prin spațiile și încăperile lumii. Toate au fost scrise cât s-a putut de atent  aici, în 01100100  01110101  01101000, mai departe de acest titlu fiind întâlnite cuvintele cu care se închid și se deschid totodată ușile spre cuprinderea și atingerea lor.

cum ați tânjit una după alta șoaptă după șoaptă

cuvânt după cuvânt deget după deget

atâta amar de vreme închipuind

și construind în minte cafeaua povestea

senzația volumul cuboidului catedrala

triunghiul obtuz linia frântă

 

cum v-ați simțit de departe gândurile

alunecând pe străzi sorbind praful de deasupra

cum v-ați cercetat culcușul și cărarea pe sub gene

de departe simțind  pipăind înțelesul

 

cum v-ați închipuit c-ar fi posibil dintr-o șoaptă

să vă dezbrăcați fără rușine să vă îmbrățișați

să vă absorbiți topind distanța în amețitoare

multiple posibilități gârbovindu-vă peste măsură

înnoind durerea îngrămădind rușine în oase

pendulând spasmodic în același gând

 

cum ați putut

   Ne apropiem, citim și ascultăm un sound trist, înfășurat în melancolia imposibilei întoarceri înaintea scrierii, a punerii în cuvinte a acestor știri din interiorul unui cod neînțeles integral, dar trăit împreună cu fiecare dintre intensitățile care îl însoțesc și îi proiectează mișcările prin zonele cunoscute sau nu ale lumii văzute sau nu, prin spațiile ei recunoscute, regăsite în cifrele enumerate poetic și scrise astfel încât să se poată lăsa văzut personajul divulgat, cel uitat în căutarea

care își aleargă drumul

de la marginea cerului

până la cealaltă margine a

cerului,

același care încearcă să se regăsească în 01100100  01110101  01101000, în sofisticatul amestec din care își extrage definiția în care se poate citi și înțelege. Ioana Bradea dezvoltă aceste coerențe (i)logice și face în așa fel ca să poată fi descifrate și înțelese în cuvintele înțelese și desfășurate de poezie, de niciodată încheiatele ei demonstrații despre fragmente sau întregiri ale lumii, ale codurilor ei cunoscute, (de)scrise sau nu.

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…