TABLETA DE VINERI – Victor MIHALAȘCU – Reflecții actuale

O viziune interdisciplinară asupra societăţii postcapitaliste (6)

 

   „Faptul că astăzi cunoştinţele au devenit resursa, în loc de o resursă, face ca societatea noastră să fie postcapitalistă. Acest fapt schimbă – fundamental – structura societăţii. Creează dinamici sociale şi economice noi. Creează noi politici (…). Putem prezice un lucru: cea mai mare schimbare va fi schimbarea în cunoştinţe – în forma şi conţinutul lor; în înţelesul lor; în responsabilitatea lor; şi în ceea ce înseamnă a fi o persoană educată.” – (Peter Drucker).

   Sintetizând ideile, teoriile, opiniile inventariate în articolele anterioare din prima parte a analizei mele, voi formula câteva concluzii generale, apoi voi enumera posibile trăsături ale societăţii post-capitaliste ce rezultă din opiniile selectate în articolele succesive anterioare publicate săptămânal, şi voi enunţa câteva probleme teoretice şi practice rămase deschise pentru cercetarea viitoare.

   Opiniile, teoriile economice, social-politice, etc. şi respectiv politicile economice naţionale au la bază o diversitate de ideologii de la cele neoliberale la cele social-democrate, suveraniste ori globaliste. Disputa între reformarea sistemului capitalist actual şi înlocuirea sa cu un altul nu este încă tranşată. Oamenii de ştiinţă, inclusiv cei din domeniul ştiinţelor sociale, ca şi instituţii de profil de stat şi private, au contribuit şi contribuie la creionarea trăsăturilor societăţii postcapitaliste. Schimbările din viitoarea societate vor trebui să fie intercorelate. Profilul relativ diferit al societăţii postcapitaliste este în funcţie şi de specificul regional, naţional, local. Unele trăsături ale viitoarei societăţi par nerealizabile sau mai puţin realizabile dar aceasta este una din misiunile ştiinţelor viitorologice şi sociale şi anume să propună obiective pe termen mediu şi lung astfel încât să tindem spre ideal prin atenuarea sau chiar depăşirea dezechilibrelor actuale ale societăţii capitaliste. O semnificativă controversă a conceptelor după cel teoretizat mai întâi de Peter Drucker de societate post-capitalistă, a cunoaşterii, accentuează una sau o altă trăsătură a acesteia precum informatizarea, debirocratizarea etc.

   Putem stabili drept trăsături definitorii ale societăţii postcapitaliste de azi, de mâine şi din viitorul mai îndepărtat: cunoaşterea şi informaţia ca neofactori de producţie; principala problemă, provocare va fi productivitatea lucrătorilor cunoaşterii, formarea cunoştinţelor, informaţiile şi productivitatea lor – cea mai mare investiţie a viitorului. Societatea postcapitalistă va avea un regim politic democratic în care guvernele vor stimula tot mai mult descentralizarea, comunităţile locale. Apoi, mai este rolul primordial al calităţii educaţiei formale şi informale, al cercetării ştiinţifice, al învăţământului, pentru depăşirea semianalfabetismului computaţional şi funcţional, dar și alfabetizarea universală în cel mai înalt grad pentru a avea persoane universal educate intelectual şi managerial deopotrivă, unind teoria cu practica. Alte trăsături sunt: schimbarea mentalităţilor cetăţenilor, agenţilor economici, societăţii civile, comunităţilor în realizarea unui profil „mai uman” al viitoarei societăţi; dezvoltarea A.I., a informaticii, a I.T & C, dar evitând pericolele ”demenţei digitale” prin detoxifierea digitală. Competitivitatea cunoştinţelor va fi baza competitivităţii interne şi internaţionale a firmelor şi economiilor naţionale trebuind să se facă eforturi teoretice susţinute pentru măsurarea productivităţii cunoştinţelor (locul şi rolul primordial va fi al S.U.A., dar va creşte şi cel al Europei în relaţiile internaţionale economice, politice etc.). Economia de piaţă va rămâne modelul economic dar piaţa va fi mult mai bine reglementată prin intervenţia guvernamentală şi susţinută de o revoluţie managerială, dar şi de descentralizare. Noile clase sociale vor fi lucrătorii cunoaşterii şi prestatorii de servicii, iar cultura va avea o componentă intelectuală şi una managerială şi va îmbina cultura literară cu cea ştiinţifică.

*

   Probleme teoretice şi practice rămase deschise: Calcularea productivităţii cunoştinţelor şi a serviciilor în general; structura şi conţinutul educaţiei, învăţământului viitorului, al „alfabetizării” universale; nevoia reducerii sau chiar evitării/depăşirii pericolului „demenţei digitale”, dar nu renunţarea la A.I. având în vedere rolul indubitabil în dezvoltarea economico-socială actuală şi viitoare; profilul şi dinamica noii structuri sociale; permanenţa şi noutate în cultura societăţii post – capitaliste; debirocratizarea, descentralizarea, localismul; locul şi rolul sporit al comunităţii, organizaţiei, cetăţeniei, civismului; rolul investiţiilor în sectoarele economice de vârf şi noneconomice şi reducerea austerităţii; informaţia ca resursă şi în general rolul deosebit al neofactorilor de producţie; noul profil al managementului şi managerului viitoarei societăţi; rolul covârşitor, indubitabil, decisiv, al inovării economico- sociale; ce presupune şi cum să facem o societate mai umană; trăsăturile şi limitele raţionalităţii sociale actuale şi viitoare; profilul posibilelor noi crize economico-sociale globale şi probabilitatea anticipării lor.

   În partea a doua a analizei mele voi face câteva referiri la societatea românească din perspectiva societăţii post-capitaliste.

Victor MIHALAŞCU este absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, al cursurilor de formare de formatori pentru economie şi antreprenoriat organizate de Centrul Român pentru Educaţie Economică (C.R.E.E.) în parteneriat cu National Council on Economic Education (N.C.E.E.) din S.U.A. şi a fost profesor la renumitul liceu „Ovidius”din Constanţa.