Se spune că investiția în educație, sănătate şi cultură este un pas decisiv pentru a avea un viitor prosper şi generații cu capul pe umeri. Teoria ca teroria, dar practica ne omoară, pentru că, într-o țară europeană cu care ne mândrim, încă mai sunt instituții ale statului care zac în mizerie, ca într-o Românie de mâna a treia, din cauza indiferenței autorităților.
Aşa se întămplă în Școala Gimnazială Mătăsaru cu clasele I-VIII, unde se formează copii, noua generație, într-o clădire ce numai a şcoala nu arată. Gardul şcolii e rupt şi nu e vopsit de când lumea, iarba nu e cosită, clădirea e cojită şi plină de igrasie, curtea şcolii bâltâcăie şi e plină de noroie.
Scârbiți şi obosiți să mai lupte în zadar cu morile de vânt, părinții îşi mută copiii pe bandă la Găeşti. Şi aşa autoritățile sunt surde la reclamații şi recomandări.
Ȋn timp ce alți primari cooptează fonduri europene pentru after school-uri şi alte extra-proiecte, unii nu sunt în stare nici măcar să reabiliteze o şcoala de bază cu opt clase. Singura şcoală. Hilar este că directoarea şcolii a reuşit să monteze câteva camere video pentru siguranță, dar mai bine amenajau curtea şcolii şi puneau gard nou cu banii aceia. Chelului tichie de mărgăritar îi mai trebuie. De parcă le-ar avea pe toate la punct, acum şcoala are şi camere video.
Dar cireaşa de pe tort acum urmează: anul viitor va avea loc în această şcoală o conferință internațională. Se încheie proiectul Erasmus la noi în România. Ce vor zice invitații de o aşa şcoală cu WC în fundul curții, care mocneşte a sărăcie şi țipă de jena cui trebuia să se ocupe de ea? Cui îi va crăpa obrazul de ruşine şi cine va da explicații pentru o aşa carte de vizită a comunei?
Noroc cu alegerile care bat la uşă. Vor fi iarăşi promisiuni deşarte şi iarăşi se va promite marea cu sarea. Până atunci, aceeaşi şcoală zace într-o situație deplorabilă şi autoritățile se fac că plouă, pe spinarea sorții copiilor, jucându-se cu viitorul lor şi cu străduința acestora. Imagininile vorbesc de la sine.