Scriam acum câțiva ani despre „soarta ghilimelelor”, doar personajele s-au mai schimbat puțin… Ghilimelele au devenit hârtia de turnesol a competenței guvernărilor noastre. Fie acestea cleptocrate, autisto-crate, cripto-crate, autocrate, selfie-crate sau tehnocrate și ce va mai urma. Ce „cioloșal” de frumoasă ar fi lumea în absența acestora! Un adevărat Pont(a) Euxin, ce să mai spunem? … Citește mai mult
Aproape oriunde aş deschide Demonii, am senzaţia că Dostoievski trăieşte printre noi. Iată: „Erkel era un <prostălău> în capul căruia nu-şi găsise loc decât capacitatea de a vedea lucrurile în mare (…); dar o pricepere de a se descurca în situaţii concrete de subordonare avea în suficientă măsură, ba uneori ajungea până la isteţime.(…) Rolul … Citește mai mult
Și se apropia, după 41 de ani, în plină pandemie și sub apăsarea învățământului online, chiar ea, pensia… Tot așa, într-o dimineață i-am simțit pe elevii mei cam fără chef, arțăgoși, iritați de cine știe ce cauze didactice și pedagogice. Și atunci le-am propus să vorbim un pic despre lingușire și lingușitori, despre tămâiere și … Citește mai mult
New York este plin de saloane de manichiură: „Pretty Nails,” „Golden Nails,” „Perfect Nails” sunt doar câteva dintre numele ispititoare pe care le puteți citi pe ferestrele lor. Venind mai aproape, puteți vedea că angajații, doar femei, sunt fie din Asia, fie din America de Sud. Manichiurista din Europa de Est, cel puțin în Manhattan, se … Citește mai mult
S–a spus… Poetul e un donator de sânge la spitalul cuvintelor (Blaga), iar poeţii sunt inima umanităţii (Eugen Ionescu)… Poetul este un evocator, când îl înţelegem, suntem tot aşa poeţi ca el. Poeţii sunt doar interpreţi ai zeilor (Socrate)… Poezia? O filosofie caligrafică… Poetul este un domn în ţara visului (Heinrich Heine)… Așadar, poezia nu … Citește mai mult
În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi … Citește mai mult
Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe … Citește mai mult
Acul de aur și ochii Glorianei, de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas Încă mai sunt scriitori care se bucură vizibil de ceea ce scriu, de tot acest proces creativ și fac în așa fel ca această bucurie cu toate ale ei incluse să fie mutată într-o permanentă stare benefică, să adauge strălucire în textului cu … Citește mai mult
În lumea de astăzi, prinși într-o continuă forfotă, mereu într-o cursă pentru a acumula, pentru a dobândi, pentru a demonstra și pentru a urca, realizăm din ce în ce mai puțin că devenim captivi dorințelor și năzuințelor altora, că depunem eforturi pentru lucruri în care nu credem cu convingere, doar pentru a putea, cândva, să … Citește mai mult
Exact înainte să încep să scriu tableta de astăzi m-a sunat un fost coleg din școala generală spunându-mi să mergem în oraș să bem o apă plată și-o cafea. -Nu pot să merg acum! Trebuie să scriu articolul pentru mâine. -Tot la Gazeta Dâmboviței? m-a întrebat el. -Exact! Doar Gazeta Dâmboviței! Și Dinamo București… A … Citește mai mult
Te întâmpina cu un surâs bonom; cuvintele destăinuiau, în conversaţie, largi resurse afective, cele câteva accente satirice cu care îşi orchestra amintirile nu făceau decât să adauge un plus de culoare generozităţii. Îţi putea povesti zile întregi despre fapte durabile şi trecătoare vanităţi. Nume şi biografii pe care le-ai învăţat la şcoală se însufleţeau sub … Citește mai mult
Treceam deunăzi pe lângă Dealul Filaret şi am trecut pe lângă staţia Cuţitul de Argint, dar şi pe lângă Biserica Cuţitul de Argint, cunoscută sub numele de Bărbătescu Nou şi m-am întrebat care o fi legătura între un lăcaş de cult ortodox şi cea mai veche unealtă din istoria omenirii? Nu am căutat răspuns la … Citește mai mult
pentru Mihaela Hlupina Trebuie să știi să vorbești despre singurătăți, despre toate desfășurările lor, despre fiecare formă de spunere pe care fragilitățile incluse ale firii le-o alătură și despre fiecare corp disponibil să se așeze în toate aceste forme impuse de tiparele desenului uneori constrângător, ale acelui desen care prin liniile lui lasă să se … Citește mai mult
De-a lungul timpului, mi-am pus în diferite forme problema identității, a ce anume face ca eu din acest moment, sa mă regăsesc pe mine, același, și când privesc spre un anumit moment din trecut. Și ce mă face să fiu eu, cel din acest moment, indiferent dacă orice lucru s-ar schimba? Prin ce anume pot … Citește mai mult
O perspectivă fenomenologică Normalitatea este o stare confortabilă în care ceea ce este neînțeles poate fi neglijat prin asimilarea cu familiarul, cu inofensivul, cu încrederea oarbă. Complexitatea se manifestă la nivel senzorial ca un surplus, ca o sarcină suplimentară normalității. Acestă solicitare de efort poate fi abordată rațional, către o dezlegare măcar parțială, sau plasată … Citește mai mult
Apel telefonic din gara Liski spre Moscova: – Alo! Sunt Troțki, președintele Comitetului revoluționar militar! – Aici Lenin, președintele Sovietului comisarilor poporului! – Tovarășe Lenin, trimiteți urgent două cisterne de alcool din grâu la gara din Liski! – Pentru ce, tovarășe Troțki? – Țăranii s-au trezit din beție și vor să știe de ce a … Citește mai mult
„Când beai aerul cu mine, când visai în visul meu / Când vedeai lumina lumii, pe care-o vedeam doar eu…” Femeile care au trăit maternitatea știu ce semnificație au aceste cuvinte, chiar dacă nu le-au citit niciodată. Corpul feminin găzduiește efemer o altă viață cu care împarte hrana, odihna, sentimentele, bucuriile și temerile. Inimile stau … Citește mai mult
„Au reuşit să sugrume în noi tot ceea ce, cândva, fusese omenesc. Nu mai cunoşteam alt limbaj decât pe cel al armelor… Violenţa existenţei pe care o ducem, tirania şi războiul anulaseră, încetul cu încetul, tot ce sădise, odinioară, civilizaţia… Dacă Dante ar fi ştiut ce sunt bombardamentele, iadul lui ar fi fost de 1000 … Citește mai mult
Tata și lumea lui (șapte) Nu îmi era prea greu să pricep ce trebuie să fac: să nu învăț. Era, de altfel, singura soluție. Căci așa era pe atunci la ticălosul ăsta de liceu militar (nu știu cum o fi acum). Ca să pleci, nu puteai să pleci așa, cu mâna-n fund. Nu … Citește mai mult
„Uite-l, dacă mă feresc am șanse de supraviețuire, am șanse să-mi petrec viața așa cum vreau eu sau cum o vor alții, așa cum mi se spune să o trăiesc, poate anormală, dar în siguranță. Uite-l potențial virus umblător, posibil bioterorist, zombie, pericol public pe două picioare. Dacă inhalez adânc înainte să trec pe lângă … Citește mai mult
Nu te grăbi să tragi concluzii și să judeci. Nu uita: sunt jurnalist și știu cum să-ți atrag atenția. Acum hai să discutăm puțin despre copilul tău sau despre viitorul tău copil și despre cum, uneori, consideri că ai mai multă putere și mai multe drepturi decât însuși Dumnezeu. Nu cert și nu judec pe … Citește mai mult
Ce era acum opt ani… Fără covid… Un doctor din Medgidia a luat mită o boală contagioasă de la bolnavul pe care-l trata. S-a înființat prima bancă de spermă pentru albine. Sperăm ca acolo să nu angajeze doar trântori. Oricum, cine nu donează e băgat la stup! O femeie a găsit într-un hamburger o lamă de ras. Se inaugurează astfel … Citește mai mult
Câteva aforisme pe care le semnez: Medicul și preotul sunt unul singur, știință și conștiință în formă terapeutică. Când ne pierdem credința, Dumnezeu ne trimite la profesiunea de medic. Biserica este un spital pentru păcătoși și un loc de hram pentru sufletele curate. În biserică, sfinții poartă halate albe, iar preotul ține bisturiul. În absența … Citește mai mult
Din cele 555 de vehicule cu tracţiune mecanică, 26 erau autobuze, 64-camioane, 55-camionete, 33-tractoare, 9-cisterne şi 3-ambulanţe, autoturismele înregistrate fiind în număr de 335, ele producând în cursul unui an doar patru accidente. La 4 mai, A.Corbu-directorul Oficiului Naţional de Turism-însoţea delegaţia germană dinspre Voineşti, dar lipsa indicatoarelor din oraş şi îndrumarea greşită a unui … Citește mai mult
E dimineață. Ne-am propus să plecăm la 9, dar nu ne grăbim și pentru că nu ne grăbim deloc, plecăm la 10, știind că oricum ne așteaptă o coloana pe Valea Prahovei, dar nu contează – am prins festivalul pe care îl pândim de 2 ani deja. E aglomerat, se merge greu. Îmi așez ochelarii … Citește mai mult
O întâmplare neobișnuită în Creta… Eram în Iraklion acum vreo două săptămâni și mă plimbam prin orașul vechi, în care, dacă deschizi bine ochii, vezi peste tot, expuse direct în soarele necruțător al verii, istorie și frumusețe. Creta e ca un fel de detergent care te spală de murdăriile care se strâng în tine peste … Citește mai mult
Dacă nu ați fost niciodată cioranieni, acum este timpul să vă apucați de întreaga operă a filosofului român/francez. Nu de alta, dar ați putea să îl înțelegeți pe deplin. Cioran, precum Caragiale cu un secol înaintea lui, vedea la fel de enorm și monstruos. Cred că în cazul lui Caragiale este vorba mai mult … Citește mai mult
În vara cînd am intrat la Liceu (așa se scria pe atunci, cu majusculă) mi s-au întîmplat cîteva chestii foarte interesante. Unu: am fost trimis într-o tabără mai deosebită, unchiu-meu, prof de sport și director la o școală generală era organizatorul. M-a luat pe gratis că nu prea aveam bani de „aruncat pe fereastră”, cum … Citește mai mult
Scriam, cu câțiva ani în urmă, despre un OM pe care-l știam în orașul nostru dintotdeauna și pe care îl cunoșteau zeci de generații ale Târgoviștei. Profesorul Ioan N. RADU, campion mondial, dascăl de elită, profesor înțelept, conducător al școlii dâmbovițene… Scriam, deci, „gânduri despre un foarte tânăr prieten”… Acum, Domnul Profesor e … Citește mai mult
12 iulie Apa este verde-smarald. Risan e o mică stațiune cu potențial, dar nevalorificat, rămasă undeva la nivelul anilor ’80. O salvează peisajul și gastronomia locală. 14 iulie Până anul trecut, plajele de la Milocer și Sveti Stefan au fost zone cu acces restricționat, fiind rezervate pentru demnitarii muntenegreni și invitații lor străini. Acest … Citește mai mult
