LUMEA FĂRĂ MASCĂ – Constantin CIUCĂ – Brânza de capră – rezolvare

Înainte de a veni în Albania, mă uitasem pe hartă și văzusem că toată țara e numai munți și pășuni. Aha, mi-am zis în sinea mea, asta însemna multă brânză de oaie, de vacă, de bivoliță și de capră, iaurt, unt, urdă, smântână și cașcaval. Pe săturate! Să vezi ce de mai brânză am să mănânc în Albania și ce de mai lapte am să beau!

Aici însă nu sunt Kaufland, Auchan, Tesco, Profi, Carrefour, Aldi sau alți șmecheri din ăștia care știu să îți ia toți banii o dată. Aici sunt minimarket-uri la parter de bloc unde vânzătoare tinere în blugi mulați lenevesc visătoare, cu telefoanele în mână.

Ieri mi se făcuse, brusc, poftă de telemea de capră. Țuști la brânzeturi!

– Do you speak English? o întreb pe tinerica creață din spatele galantarului în care se vedeau vreo zece feluri de brânză, aliniate frumos.

– Io, zice ea, și zâmbește stânjenită.

Io înseamnă nu în albaneză. Po înseamnă da. Hmm… Care va să zică, treaba se cam încurca… De unde era eu să știu care era telemeaua de capră, pentru că în galantar toate brânzele arătau la fel.

– Capră, zic. Brânză de capră.

Și desenez prin aer o capră. Dar ea dă din umeri.

– Goat? Cabra?

Ea zâmbește stingherită ca o elevă cu lecția neînvățată.

– Koza? o iau eu în bulgară?

– Chèvre? o dau pe franceză.

– Ziege? în germană.

Dar ea, nimic. Și, cam asta era… M-am simțit epuizat. Cam astea erau toate caprele pe care le știam. M-a luat o tristețe și era cât p-aci să abandonez. Dar eu sunt taur și sunt foarte încăpăținat. Cum stăteam eu singuratic, melancolic și neînțeles în minimarket, mi-a venit o idee: Îmi pun două degete în cap, ca două cornițe, și fac ca capra:

– Mbehehe!

Și arăt spre galantar. Tânăra cască ochii, și, după ce înțelege ce vreau eu să zic, zâmbește cu gura până la urechi. Repetă și ea, întrebându-mă:

– Behehe? și arată spre galantar.

Dar mie mi s-a părut ca ea nu a pronunțat corect și a făcut ca oaia. Iar eu voiam brânză de capră. Ca să nu greșim, zic:

– Io. Mbehehe!

– Behehe?

– Io, io, zic eu și dau din cap în semn că nu.

Apoi repet demonstrativ:

– Mbehehe!

– Aha, zice ea. Mbehehe?!

– Po, po, po! Mbehehe! zic eu.

Și, după ce am corectat-o, râzând să se prăpădească, ea bagă mâna în galantar, scoate bucata de brânză de capră și o pune pe cântar.

Po po!

CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro…