TABLETA DE VINERI – Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece…

Ai observat că s-a introdus pe nesimțite taxa pe aer? Ai respirat cu mască – 5 lei. Ai respirat fără mască – 200 de lei.

 

O săptămână de ianuarie…

 

XXX…Am încercat să traduc cu calculatorul, dar iese un talmeș-balmeș de tot rîsul. Și ar însemna să-mi bat joc de editor, de cititori pînă la urmă. Și mi-aș bate joc de „firma” mea de traducător (s-au adunat cîteva zeci de volume traduse). Numai un exemplu: „Ce mai, spălăm pixurile”, îmi traduce calculatorul. „Ce mai” e de fapt rusescul „davai” pe care l-ați auzit poate la meciurile de fotbal, adică „hai, haide”, dar și din imperativul „dă!” în vorba pe care românii mai vechi o știu de la Constantin Tănase, dintr-un scheci despre rușii invadatori: „Davai ceas, davai palton/Davai casă și moșie,/ Harașo tovărășie.” Pe urmă, ce-i cu pixurile astea? „Ruciki” e pluralul de la condeie, pixuri, dar și pluralul de la „mînuțe”. În textul meu se spune de fapt (o mamă spune unui copil): „Hai să spălăm mînuțele!”

 

XXX… Ca să caut ceaiul ceai, trebuie să răscolesc într-un dulap confuz mirositor unde se află ceaiurile Mariei. Are, numesc doar cîteva, ceai de coada calului, de pelin, de mentă, o cutie de tablă cu lemon tea turkish, ceaiul mirodenii femeilor (e o traducere șchioapă a women’s spice tea); pe urmă ceaiul de jasmin, yogi tea, de frunze de rozmarin, de iasomie (ăsta o să-l încerc, mă atrage numele), de isop („iarba sfîntă” de care se vorbește în psalmii lui David, bun antiseptic și pentru crizele de isterie) și altele în borcănele, tiocuri și tot felul de șipuri. E plăcută căutarea ceaiului ceai! Parcă umblu prin istoria ceaiului.

 

XXX… Cînd te desparți de cineva drag, cînd nu iei un examen, cînd în general suferi un eșec important (of, dar ce e important? nimic , zic eu de la înălțimea vîrstei mele), te simți ca și cum ești carbonizat. Ca un copac pe care fulgerul îl lovește și-l tot lovește. Dar a doua zi, sigur, iarăși răsare soarele și pe ulița ta, cum se spune. Altul și totuși același.

 

XXX… În Iași a existat un grup de tineri care, înainte de revoluția din Decembrie 89, a încercat să facă opoziție față de regimul Ceaușescu. Au fost depistați, închiși, anchetați și bătuți la Securitate, apoi eliberați pe 22 Decembrie. Întîmplător, am lucrat cu ei la același institut de cercetare – CCSITUMP, îi cunosc pe toți, cu unii sînt și amic. Nu, nu am fost revoluționar, chit că mulți după aceea au astăzi la Iași, ca și în toată țara, certificate de revoluționar, deși, în afară de răscoală cu nevasta la bucătărie și în pat, n-au făcut nimic-nimicuța. După 22, cînd a fost eliberat de la Securitate, poetul Cassian Maria Spiridon și-a pus o brasardă tricoloră pe braț. A umblat cîteva zile cu ea, pe urmă n-o mai avea. L-am întrebat de ce n-o mai poartă. De cînd l-am văzut pe Mutu, directorul de la Centrală, că poartă și el brasardă, mi-am scos-o. Da, deja începuse faza a doua a „revoluției”- cea iliesciană.

 

XXX… O vorbă veche spune: „I-a făcut capul călindar”. Calendarul, singura „carte” dintr-o casă în vechime, conținea o mulțime de date, de informații. Iar omul de atunci nu era învățat cu atîtea. Viața era simplă, nu o complica, cum o complicăm noi astăzi cu o mulțime de lucruri inutile. Nu le mai numesc. Avem mai multe, dar… pentru ce? Așa încît calendarul complica lucrurile, îl făcea pe om confuz, îi complica mintea, iar el nu suporta asta. Așa că și-a dat seama că, uite, obiectul ăla agățat pe perete e al diavolului, îți „face capul călindar”. Nu mai bine să ne luăm după Sfîntul Soare, care e tot una cu Dumnezeu?

 

XXX… Domnul Ilău era profesor de matematică la școala la care am lucrat. Undeva departe, la 52 de km de Bacău. Avea 62 de ani, era pensionar, dar directoarea îl ținea în continuare acolo, fiindcă nu avea profesor calificat pe post. Păcat că era cam surd, iar dracii de copii profită, of, cum știu să mai profite. Știu că am intrat odată în clasă la el și era o gălăgie ca la iarmaroc. Dar profesor știu că era bun, era și citit, de vreo două ori cînd am discutat cu el (nu prea îți venea să-l abordezi, trebuia să urli, ca să te audă) , am constatat că avea ce spune. Doamna Ilău era învățătoare, dar în alt sat. Aveau două fete de vreo 30 de ani și. Școlite și nemăritate. Nici nu prea găseau acolo fetele cu școală băieți de nivelul lor intelectual. O să ziceți că nu contează. Ba contează. Într-o zi îi spune domnului Mihăilă, profesorul de geogravarză (cum zicea el), care era și bibliotecar la biblioteca școlii:

-Dom Ion, să-mi dai niște romane pentru fiică-mea, că se plictisește. Da să fie de dragoste.

Domnul Mihăilă era un tip tare comic. Mie și Mariei ne mai îndulcea zilele acolo cu umorul lui.

-Dom Ilău – îi strigă în ureche Mihăilă, care nu era însurat pe vremea aceea – aduceți-o la mine, că îi spun eu de dragoste.

 

XXX… Din cartea pe care o traduc… La Sankt-Petersburg… La terminarea spectacolului de balet, balerinii salută întîi galeria, pe cei de la „cucurigu”. Ei sînt adevărații iubitori de balet, baletomanii. Au cumpărat biletele cele mai ieftine, cu ultimii bănuți (iar un bilet costă, nu glumă), numai ca să-i poată vedea încă o dată pe artiști. Chiar dacă la spectacol vine președintele sau alt oaspete de seamă, la sfîrșit balerinii ridică mîna în primul rînd în semn de salut către cei de la galerie. Trimit un zîmbet sus și își pun mîna la piept, mulțumind baletomanilor.

 

XXX… Țiriac a spus cam așa: că Serena Williams ar trebui să se retragă, dacă e decentă, are 39 de ani și vreo 90 de kilograme. Pentru asta Țiriac este aspru criticat în lumea corectitudinii politice. Și nu e vorba de Țiriac aici, ci de progresismul în general și de corectitudinea politică care maculează totul. Un comentator, Zapateado, scrie pe Hot-News și sînt total de acord cu el: „Se profilează la orizont o lume în care trebuie în continuu să lauzi, să lauzi, să lauzi. Ai rostit un cuvînt de dezaprobare? Ești fascist, misogin, sexist, homofob, white-suprematist , rasist și boșorog.”  Nu se poate o lume fără „hate”. Într-o lume normală e chiar obligatoriu   să-ți exprimi URA față de anumite specimene: 1. față de hoțul care-ți bagă mîna-n buzunar cînd ești în autobuz; 2. față de pedofilul care-ți ademenește copilul; 3. față de bețivul care-ți omoară cu mașina pe cineva drag; 4. față de chefliul care dă muzica tare în timpul nopții; 5. față de administratorul de bloc care fuge cu banii asociației. Tare retardat trebuie sa fie cineva care-și închipuie că o societate care interzice ura e neapărat una bună.

 

XXX… Înainte vreme, cînd vedeam unul vorbind singur pe drum, eram sigur: e beat. Azi, cînd văd atîția vorbind singuri pe drum, e clar – vorbesc la telefon. Ținînd seama de lungimea convorbirilor și de flecăreală, e tot un fel de beție.

 

XXX… Un domn învățător mi-a povestit o întîmplare din satul unde lucrase, undeva prin fundul Bacăului. În acel sat se aflase că o țigăncușă se culca cu taică-său. Zicem noi așa „se culca”, dar înțelegeți dumneavoastră despre ce-i vorba. În fine, a venit și un ofițer de miliție, un domn în vîrstă, și a cerut să vorbească cu fata – nu mai auzise de așa minunăție. Lasă că o lămuresc eu, le-a zis subalternilor. Fata a venit și ofițerul a luat-o cu duhul blîndeții: Măi, fato, dar tu nu te gîndești ce-ai făcut? E o mare rușine! Ce rușine, dom maior! Dacă tata nieu mi-o cerut-o, cum să nu i-o dau lu tata. Tocma lu tata. Dacă nu i-o dădeam, era rușine. Ofițerul și-a pus mîinile în cap și s-a lăsat păgubaș de lămurire.

 

RADU PĂRPĂUȚĂ este un prozator rafinat și talentat, un traducător de mare valoare și un povestitor fără egal, mare iubitor de Ion CREANGĂ…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro