Dau să ies să plătesc ceva daravele cu statul. O mașină (fără mască) mă strănută că de ce nu merg pe trotuar, că de ce nu calc pe capul mașinilor care locuiesc pe trotuar. Dar eu am mască și nu aud.
Ajung într-o intersecție. Dau să trec pe zebră. Hopa, zebra nu mai e! E o mașină lunguiață în locul ei. La 2 metri distanță, două cefe gr(o)ase discută despre… niște țîțe. Chiar așa! Întreb cefele dacă a lor e mașina. Cefele mă-ntreabă ce treabă am eu. Eu le zic să plimbe mașina. Ele (cefele) rîd și-mi fac semne de plictis. Eu scot cheile mele zimțate. Cefele se-aruncă-n mașină și o plimbă. Aveam mască, n-am auzit ce urlau!
Dau să plătesc ceva la televiziunea prin cablu. Patru oameni stau în soare, afară. Înăuntru, o singură casieră, din patru ghișee. Apare un domn, pantaloni negri, cămașă albă. Intră. „Nu stați un pic la coadă?”, zic. „Lucrez aicea”, zice. Și intră.
Îmi vine rîndul foarte repede. Erau deja 3 ghișee deschise. Plătesc. Domnul cu cămașă albă era chiar de-acolo.
Cu o seară înainte, la un hotel de pe o stradă liniștită, se-ncinsese o mare și asurzitoare maneleală. Cefe gr(o)ase, hăhăite. 80 de metri între mine și ele, manelele cu cefe rase. Mă gîndesc la 112. Apar 2-3 mașini de Poliție. Un peltic împleticit, de-al chefului, îngăima în telefon: „Ce facem domnu T…., că iar ne ia mascații?”
Orașul arată binișor. Cetățenii stau la umbră. Noroc că mai plouă uneori…
PUIU JIPA este actor la Teatrul Tony Bulandra, regizor și dramaturg; a devenit târgoviștean, de strada Liniștei, cu aerul lui republican de Ploiești…